Pentru a fi pus în antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 747/19.05.2011, împotriva promitentului-vânzător, pentru despăgubirile egale cu dublul preţului plătit, este necesar să se constate că actul de vânzare-cumpărare nu s-a încheiat din culpa promitentului-vânzător. Or, o asemenea constatare se poate face numai pe calea unei acţiuni potrivit dreptului comun. Numai în acest caz creanţa devine certă, lichidă şi exigibilă, în prezent nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 379 alin.1 C.proc.civ., potrivit căruia „ nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanţă certă, lichidă şi exigibilă”. Fiind necesare verificări pe calea dreptului comun şi în contradictoriu cu toate părţile semnatare a contractului cu privire la creanţa, şi analizarea, totodată, a caracterului cert, lichid şi exigibil, instanţa constată că acest antecontract de vânzare-cumpărare nu îndeplineşte nici cerinţele art.66 din legea nr.36/1995, care prevede că „actul autentificat de notarul public care constată o creanţa certă şi lichidă are putere de titlu executoriu la data exigibilităţii acesteia.”, pentru a fi titlu executoriu
(JUDECĂTORIA URZICENI, ÎNCHEIERE DIN DATA DE 29.08.2011- IREVOCABILĂ)
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Urziceni la data de 25.08.2011, sub nr. 2650/330/2011, creditoarea A.A.F., prin intermediul B.E.J. A.B.B.I., a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitorului D.I..
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că solicită încuviinţarea executării silite imobiliare asupra imobilului, proprietatea debitorului D.I., în vederea recuperării creanţei de 40.000 lei, în baza titlului executoriu reprezentat de antecontractul de vânzare-cumpărare cu încheiere de certificare nr. 4727, plus cheltuieli de executare.
Au fost anexate cererii următoarele înscrisuri: cererea de executare silită formulată de creditoare, încheierea de certificare nr. 5371 din 16 august 2011, antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 747/19.05.2011 de către BNP Ilie Adriana, încheierea de certificare nr. 4727 din data de 19 iulie 2011, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 14 lei şi timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
Prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 29.08.2011, a respins cererea de încuviinţare a executării silite formulată de creditoare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 747/19.05.2011 de către BNP Ilie Adriana, s-a perfectat o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare. Astfel, numitul D.I., în calitate de promitent-vânzător, s-a obligat să vândă până la data de 19 iulie 2011, prin act încheiat în formă autentică, numitei A. A.F., în calitate de promitentă-cumpărătoare, dreptul de proprietate asupra imobilului proprietatea sa, sub sancţiunea de a restitui dublul sumei încasate la data încheierii antecontractului, respectiv suma de 40.000 lei, în situaţia în care promitentul-vânzător, din culpă sau cu intenţie, nu se va prezenta, personal sau prin mandatar, în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică. La rândul ei, promitenta-cumpărătoare s-a obligat să cumpere de la promitentul-vânzător imobilul menţionat, sub sancţiunea pierderii sumei achitate cu titlu de avans, respectiv suma de 20.000 lei.
S-a mai arătat că potrivit art. 372 C. proc. civ., executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Totodată, instanţa a reţinut că, pentru a se dispune încuviinţarea executării silite, este necesar ca instanţa de executare să efectueze un control formal nu numai asupra existenţei şi legalităţii titlului executoriu, ci şi asupra creanţei, precum şi a calităţii părţilor în procedura executării silite.
Or, în prezenta cauză, instanţa a apreciat că cererea este nejustificată pentru considerentele ce urmează:
Pentru a fi pus în executare antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 747/19.05.2011, împotriva promitentului-vânzător D. I., pentru despăgubirile egale cu dublul preţului plătit, este necesar să se constate că actul de vânzare-cumpărare nu s-a încheiat din culpa promitentului-vânzător. Or, o asemenea constatare se poate face numai pe calea unei acţiuni potrivit dreptului comun. Numai în acest caz creanţa devine certă, lichidă şi exigibilă, în prezent nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 379 alin.1 C.proc.civ., potrivit căruia „ nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanţă certă, lichidă şi exigibilă”.
Fiind necesare verificări pe calea dreptului comun şi în contradictoriu cu toate părţile semnatare a contractului cu privire la creanţa, şi analizarea, totodată, a caracterului cert, lichid şi exigibil, instanţa constată că acest antecontract de vânzare-cumpărare nu îndeplineşte nici cerinţele art.66 din legea nr.36/1995, care prevede că „actul autentificat de notarul public care constată o creanţa certă şi lichidă are putere de titlu executoriu la data exigibilităţii acesteia.”, pentru a fi titlu executoriu. Astfel, instanţa reţine că, deşi în contract există o clauză prin care se prevede că antecontractul de vânzare-cumpărare este titlu executoriu, dispoziţiile privitoare la executarea silită au un caracter imperativ, neputând fi eludate prin diferite clauze contractuale.
Astfel, instanţa a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite nici cerinţele art. 372 C. proc. civ., care prevede că executarea silită se va efectua numai în temeiul unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
