Potrivit art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, este îndreptăţită să introducă plângere prealabilă şi persoana vătămată într-un drept al său printr-un act administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept din momentul în care a luat cunoştinţă pe orice cale de existenţa acestuia în limitele termenului de 6 luni, iar potrivit art. 11 alin. (2) din aceeaşi lege, „pentru motive temeinice cererea poate fi introdusă (…) nu mai târziu de un an de la data emiterii actului”, acest termen fiind unul de decădere.
Secţia comercială, administrativ şi fiscal, Decizia nr. 503 din 5 octombrie 2006
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Botoșani, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.V. în contradictoriu cu pârâții C.J.Botoșani și SC I. SA Dorohoi a solicitat anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria BT nr. 0027 eliberat de către C.J. Botoșani pârâtei SC I. SA Dorohoi pentru suprafața de 200 m.p. situați în intravilanul orașului Dorohoi, str. R. (Sașa Pană) nr. 1-3, precum și obligarea pârâților la plata în solidar a cheltuielilor de judecată.
în drept și-a motivat cererea pe dispozițiile art. 1 și următoarele din Legea nr. 554/2004 și art. 1 din H.G. nr. 834/1991,art. 174 C. proc. civ.
în motivarea cererii a arătat reclamantul că este persoană fizică autorizată și desfășoară activitate de comercializare a materialelor de construcție în copertina situată pe suprafața de 200 m.p. în Dorohoi, str. R. (Sașa Pană) nr. 1 – 3, pe care a dobândit-o prin cumpărare de la SC.I. SA Dorohoi în data de 12 februarie 2001.
A precizat că terenul aferent copertinei se află în patrimoniul C.L. Dorohoi fiind concesionat cu contractul de concesiune nr. 37 din 1 iulie 2000 încheiat între Primărie și SC I. SA Dorohoi.
Cu contractul de concesiune nr. 10 din 20 februarie 2001 reclamantul a concesionat suprafața de 200 m.p. de la P. Dorohoi, deținând acest teren până în septembrie 2004, când a ajuns în proprietatea numiților B.V. și D. care l-au acționat în judecată pentru ridicarea construcției și eliberarea terenului.
Dorind să afle în ce bază terenul care face obiectul contractului său de concesiune a ajuns în proprietatea altor persoane a formulat mai multe cereri și memorii, iar la 6 ianuarie 2006 i s-a comunicat de către C.J. Botoșani certificatul de atestare a dreptului de proprietate ce face obiectul prezentului litigiu.
Unitatea emitentă a certificatului de atestare a dreptului de proprietate i-a comunicat că actul nu mai poate fi revocat, acesta intrând în circuitul civil.
împotriva acestei comunicări, a formulat prezenta acțiune în temeiul art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.
A apreciat reclamantul, că actul în discuție este nelegal în ce privește suprafața de 200 m.p. care face obiectul contractului său de concesiune.
A arătat de asemenea, că terenul în discuție este proprietatea P. Dorohoi cu care pârâta are încheiat contractul de concesiune nr. 37 din 1 iulie 2000.
Totodată, a precizat că, potrivit H.G. nr. 834/1991 pot fi date în proprietatea societăților comerciale numai terenurile necesare desfășurării obiectului lor de activitate, situație în care nu se circumscrie terenul în discuție, cu atât mai mult cu cât SC I. SA Dorohoi, după obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate a și vândut terenul altor persoane, suprafața de 200 m.p. fiind inclusă în suprafața totală de 374,66 m.p. care face obiectul contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 5891 din 2 septembrie 2004.
Prin întâmpinare, pârâtul C.J. Botoșani a solicitat respingerea acțiunii ca fiind tardiv formulată, raportat la disp. art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Prin sentința nr. 352 din 28 iunie 2006 Tribunalul Botoșani, secția comercială, contencios administrativ și fiscal a admis excepția invocată de către pârât prin întâmpinare și, pe cale de consecință, a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant ca fiind tardiv introdusă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său printr-un act administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept din momentul în care a luat cunoștință pe orice cale de existența acestuia în limitele termenului de 6 luni, iar potrivit art. 11 alin. (2) din aceeași lege, “pentru motive temeinice cererea poate fi introdusă (…) nu mai târziu de un an de la data emiterii actului”.
în speță certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria BT nr. 0027 a fost emis de C.J. Botoșani la data de 11 iulie 2003, iar faptul că reclamantul a cunoscut existența acestuia rezultă din adresa nr. 41 din 8 aprilie 2004 către SC I. SA Dorohoi prin care a solicitat a cumpăra terenul în litigiu.
Pe cale de consecință, acțiunea în contencios administrativ vizând anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, ce face obiectul cauzei de față, introdusă la data de 13 martie 2006, este tardivă în raport cu dispozițiile mai sus arătate.
împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, reclamantul, criticând o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a arătat că în mod nelegal instanța de fond a reținut în cauză excepția de tardivitate a acțiunii sale, în raport de dispozițiile Legii nr. 554/2004, întrucât legea aplicabilă în speță este legea în vigoare la data emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate, respectiv Legea nr. 29/1990 care în art. 5 alin. (1), (5) stipulează că, termenul de adresare către autoritatea emitentă sau către organul ierarhic superior este de 30 de zile de la data comunicării actului iar termenul de introducere a acțiunii era de maxim 1 an de la data comunicării actului.
A mai arătat că actul administrativ i s-a comunicat la data de 6 ianuarie 2006 și că, deși a avut cunoștință despre existența acestuia încă de la data de 10 noiembrie 2004, nu a cunoscut conținutul acestuia, iar în raport cu această dată, a formulat plângere prealabilă la care a primit răspunsul de la fila 57 dosar fond, de la P.J. Botoșani.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și a motivelor invocate în recurs, ce vizează dispozițiile art. 304 pct. 9 raportat la art. 3041C. proc. civ., curtea a constatat neîntemeiat recursul.
Reclamantul-recurent a sesizat instanța de contencios administrativ la data de 13 martie 2006, solicitând anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria BT nr. 0027 eliberat la data de 11 iulie 2003 de către C.J. Botoșani pârâtei SC I. SA pentru suprafața de 200 m.p. situați în intravilanul orașului Dorohoi, str. R. nr. 1 – 3.
La momentul sesizării instanței, în mod evident era în vigoare și pe deplin aplicabilă, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, intrată în vigoare la 7 ianuarie 2005.
Potrivit art. 27 din Legea nr. 554/2004, numai cauzele aflate deja pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii noi, respectiv 7 ianuarie 2005, li se aplică în continuare Legea nr. 29/1990, aplicabilă la momentul sesizării instanței.
Cum cererea reclamantului – recurent nu se încadrează în situația sus expusă, în mod corect instanța de fond a aplicat prevederile legii noi, în condițiile în care nu există alte reglementări exprese care să permită aplicarea în continuare a legii vechi.
Instanța de fond, a făcut o corectă aplicare și a prevederilor art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 privind termenele de introducere a acțiunii, în raport de care a și determinat tardivitatea cererii de față, termenul de 1 an de la data emiterii actului con-testat, ce nu poate fi depășit, astfel cum este prevăzut de art. 11 alin. (2) din lege, fiind un termen de decădere.
Reținând așadar că instanța de fond a soluționat corect excepția de tardivitate invocată, în baza art. 312 C. proc. civ. s-a respins ca nefondat recursul.
