Potrivit dispoziţiilor art. 365 Cod proc. civ., competenţa de a soluţiona acţiunea în anulare a unei hotărâri arbitrale revine instanţei judecătoreşti imediat superioare instanţei care, în lipsa convenţiei arbitrale, ar fi fost competentă să judece litigiul în fond, în primă instanţă.
(Secţia de administrativ, sentinţa nr. 322/1995) Prin cererea înregistrată la data de 24.03.1995, reclamanta S.C. “B.” -S.A. Călăraşi a formulat acţiune în anulare împotriva hotărârii nr. 47/1994 a Curţii de Arbitraj de pe lângă U.C.E.C.O.M. Bucureşti, privind pe contestatorul R.M. şi D.M.
în motivarea acţiunii, reclamanta arată că prin hotărârea menţionată s-a admis contestaţia la desfacerea contractului de muncă formulată de numitele R.M. şi DM., dispunându-se reintegrarea în muncă a acestora şi plata unor despăgubiri, cu toate că un asemenea litigiu nu era susceptibil de soluţionare pe cale arbitrală.
Reclamanta şi-a întemeiat contestaţia pe dispoziţiile art. 364 lit. a Cod proc. civ..
La dosar a fost depusă copia hotărârii nr. 47 a Curţii de Arbitraj a U.C.E.C.O.M..
Instanţa, din oficiu, a ridicat excepţia de necompetenţă materială în soluţionarea pricinii.
Astfel, potrivit art. 365 Cod proc. civ., competenţa de a soluţiona acţiunea în anulare revine instanţei judecătoreşti imediat superioare instanţei care, în lipsa convenţiei arbitrale, ar fi fost competentă să judece litigiul în fond, în primă instanţă.
Cum în cauză este vorba de un litigiu de muncă, instanţa competentă să judece în prima instanţă ar fi fost Judecătoria Călăraşi, iar instanţa superioară acesteia, căreia îi revine competenţa de soluţionare a prezentei acţiuni în anulare, este Tribunalul Călăraşi.
