Este nulă decizia de eliberare din funcţie a unui poliţist, fără respectarea procedurii de cercetare administrativă.
Secţia comercială şi de administrativ, Decizia nr. 597 din 5 octombrie 2006
Prin sentința civilă nr. 1242/2005, pronunțată în dosarul nr. 5635/2005, Tribunalul Arad a respins acțiunea reclamantului, funcționar public, împotriva pârâților Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Arad și Direcția Poliției de Frontieră Oradea pentru anularea dispozițiilor nr. 922463/2005 și nr. 871667/2005, emise de pârâți prin care s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția de agent șef adjunct de poliție.
Prin decizia civilă nr. 5697 din 5 octombrie 2006, pronunțată în dosarul nr. 2632/59/2006 al Curții de Apel Timișoara s-a admis recursul reclamantului, s-a modificat sentința cu aplicarea art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și s-a admis acțiunea așa cum s-a formulat, reținându-se că cercetarea prealabilă a abaterii disciplinare reținută în sarcina reclamantului, a fost efectuată cu nerespectarea procedurii instituită prin art. 19,art. 23,art. 24,art. 50 alin. (1) din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din Ministerul Administrației și Internelor. De asemenea, nu au fost respectate dispozițiile, art. 23 din același ordin, care prevăd obligativitatea suspendării procedurii cercetării prealabile, până la soluționarea dosarului penal, or în speță s-a întâmplat exact contrariul.
De menționat, că aceasta este o dispoziție prevăzută de o lege specială, iar efectele nerespectării ei nu sunt condiționate de producerea unei vătămări persoanei implicate, în temeiul dispozițiilor art. 105 C. proc. civ.
S-a reținut că la data de 13 iulie 3005, au avut loc lucrările Consiliului de disciplină, care a propus luarea măsurii de destituire din poliție a reclamantului, măsură propusă cu încălcarea dreptului la apărare al reclamantului, respectiv acesta nu a fost citat deși se impunea, potrivit art. 50 alin. (1) din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 400/2004, iar cererii de asistare formulată tot de către reclamant, în baza art. 59 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 modificată, nu i s-a dat curs. Or, toate acestea, constituie suficiente împrejurări de natură să conducă la constatarea nulității dispozițiilor emise de pârâte și care au condus în final la destituirea reclamantului din funcția deținută.
