DOSAR nr.1985/204/2011
SENTINŢA CIVILĂ NR. 1735
ŞEDINŢA PUBLICĂ din data de 10 Iunie 2011
OBIECT: plângere împotriva procesului verbal de contravenţie
Prin plângerea înregistrată la data de 04.10.2010 pe rolul Judecătoriei Ploieşti, sub nr. 18852/281/2010, contestatorul L. S. a solicitat anularea procesului verbal de contravenţie seria AX nr. ……, încheiat de către intimat, precum şi repunerea în termenul legal de a formula contestaţie împotriva procesului verbal menţionat.
Petentul a arătat că a fost în imposibilitate de a cunoaşte conţinutul procesului verbal, nefiindu-i comunicat, aflând din întâmplare de existenţa acestuia în momentul în care a solicitat organelor competente din cadrul DGFP Prahova eliberarea unui certificat fiscal, la data de 23.09.2010.
Petentul a mai arătat că, datorită depăşirii cu mult a termenului de comunicare a procesului verbal, executarea amenzii este prescrisă.
De asemenea, a mai arătat că procesul verbal este încheiat cu nerespectarea art. 16 din OG nr. 2/2001, având în vedere că, codul numeric personal este greşit şi este operată o modificare asupra numărului cărţii de identitate, ce putea fi făcută în lipsa acestuia.
Totodată petentul a mai arătat că solicită dovezi care să susţină întocmirea procesului verbal.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
În dovedire, petentul a arătat că înţelege să se folosească de toate mijloacele de probă admise de lege.
În dovedire au fost depuse următoarele înscrisuri: copia procesului verbal de contravenţie seria AX nr. ………… ( f 5), cerere adresată Serviciului Public Finanţe Locale ( f 6).
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 15 lit. p din Legea nr. 146/1997, raportat la art. 36 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, şi de plata timbrului judiciar, conform art.1 alin.2 din Ordonanţa Guvernului nr. 32/1995, aprobată prin Legea nr. 106/1995.
La data de 02.03.2011 intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată.( f 12).
Intimatul a arătat că acţiunea reclamantului este vădit neîntemeiată, motivele invocate de acesta în plângere sunt tardive şi nu atrag nulitatea actului de constatare, mai ales că din acesta se poate observa faptul că agentul constatator i-a adus la cunoştinţă petentului fapta şi modalitatea de sancţionare, a consemnat la rubrica menţiuni obiecţiunile petentului, după care a înmânat procesul verbal acestuia, care a semnat atât de luare la cunoştinţă cât şi de primire a actului constatator.
Intimatul a mai arătat că se poate observa că semnătura este a petentului, ea fiind aceeaşi cu cea din cererea adresată în 23.09.2010 Administraţiei Fiscale.
Intimatul a mai arătat că, întrucât petentul a luat la cunoştinţă de contravenţia săvârşită la data comiterii, agenţii procedurali au urmărit achitarea sau contestarea acestuia şi, datorită faptului că actul constatator nu a fost contestat în instanţă şi nici nu a fost achitat, originalul acestuia a fost expediat în debit pentru a fi executat silit.
De asemenea, s-a mai arătat că, motivul pentru care petentul a omis să achite contravenţia, precum şi faptul că a uitat de existenţa contravenţiei nu poate fi imputat agentului constatator.
În dovedire intimatul a anexat: contravenţional ( f 16-17).
Prin sentinţa civilă nr. 2918/21.03.2011, pronunţată de Judecătoria Ploieşti în dosarul 18852/281/2010, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina.
Pe rolul Judecătoriei Câmpina cauza a fost înregistrată la data de 11.04.2011, sub numărul 1985/204/2011.
În ceea ce priveşte cererea de repunere în termenul de a formula contestaţie împotriva procesului verbal de contravenţie seria AX nr. ………., instanţa reţine că, termenele privind exerciţiul căilor de atac atrag, în caz de nerespectare, sancţiunea decăderii, iar potrivit art. 103 alin 1 Cod proc civ, partea care a fost decăzută din dreptul de a exercita o cale de atac, solicitând instanţei repunerea în termen, trebuie să dovedească existenţa unei împrejurări mai presus de voinţa ei care a împiedicat exercitarea dreptului.
Analizând cuprinsul procesului verbal contestat, instanţa reţine că la rubrica ” Am primit copia procesului verbal şi înştiinţarea de plată” acesta este semnat de contravenient.
Mai mult, prezent în instanţă, petentul a arătat că a semnat procesul verbal contestat.
Potrivit art. 26 alin 1 din OG nr. 2/2001, dacă agentul constatator aplică şi sancţiunea, iar contravenientul este prezent la încheierea procesului-verbal, copia de pe acesta şi înştiinţarea de plata se înmânează contravenientului, făcându-se menţiune în acest sens în procesul-verbal. Contravenientul va semna de primire.
Potrivit art. 26 alin 3 din OG nr. 2/2001 în cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deşi prezent, refuză să semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum şi a înştiinţării de plată se face de către agentul constatator în termen de cel mult o luna de la data încheierii.
Rezultă astfel că, petentul a fost prezent la momentul întocmirii procesului verbal, prin semnătură atestând primirea unei copii.
Prezent în instanţă, petentul a arătat că, deşi a semnat de primire, nu a luat procesul verbal, întrucât agentul constatator nu i-a arătat probele care au stat la baza întocmirii acestuia.
Însă, chiar dacă s-ar reţine ipoteza petentului, acest fapt nu ar justifica repunerea în termenul de a formula contestaţie.
Astfel, în sensul art. 103 alin 1 din Cod proc civ., împrejurarea mai presus de voinţa părţii trebuie să fie una obiectivă, asimilabilă forţei majore, care nu putea fi prevăzută şi nici depăşită de către petent.
Or, petentul a avut cunoştinţă de încheierea procesului verbal, astfel că, chiar dacă nu l-ar fi deţinut ( deşi a semnat de primire), avea posibilitatea de a formula plângerea împotriva procesului verbal în termenul de 15 zile în care putea fi contestat, urmând ca ulterior să intre în posesia acestuia.
Semnând de primire procesul verbal comunicarea acestuia nu se mai impunea, astfel că, faptul că nu a fost în posesia procesului verbal nu echivalează cu necunoaşterea încheierii acestuia şi deci a imposibilităţii exercitării căii de atac.
Astfel fiind, instanţa urmează a respinge cererea de repunere în termenul legal de a formula contestaţie.
Conform art. 31 alin. 1 din OG nr.2/2001 “împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia”.
Având în vedere că petentul a confirmat primirea procesului verbal prin semnătură, la data încheieri acestuia, respectiv 23.12.2005, instanţa apreciază că acesta este momentul de la care începe să curgă termenul de 15 zile în care se putea formula contestaţie.
Prin urmare, nu poate fi reţinută apărarea petentului, în sensul că a aflat de existenţa procesului verbal în data de 23.09.2010 când i-a fost eliberată o fotocopie de către Serviciului Public Finanţe Locale.
Având în vedere aşadar data comunicării procesului verbal (23.12.2005) şi data depunerii plângerii contravenţionale (04.10.2010) precum şi dispoziţiile art. 31 al. 1 din OG nr.2/2001, instanţa reţine că a fost depăşit termenul imperativ prevăzut de actul normativ amintit pentru depunerea plângerii contravenţionale şi, în consecinţă, urmează să admită excepţia tardivităţii formulării plângerii, invocată din oficiu, şi să respingă plângerea ca tardiv formulată.
