Actul constatator emis de o unitate a Direcţiei Generale a Vămilor – organ de specialitate al administraţiei publice centrale -poate fi atacat în faţa instanţei de administrativ, după parcurgerea procedurii prealabile a contestării lui la organele teritoriale ale D. G. V. Curtea de Apel este competentă să soluţioneze o asemenea cauză în baza art. 3 pct. 1 Cod proc. civ..
(Secţia de contencios administrativ, sentinţa nr. 414/1998)
Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 357/6.10.1998, reclamanta SC „A.P.C.I.” – S.R.L. Bucureşti a chemat în judecată Vama Gării de Nord – Direcţia Generală a Vămilor, solicitând anularea actului constatator nr. 173/23.02.1998, prin care s-a calculat diferenţe de încasat în valoare de 76.242.790 lei, din care, taxe vamale 64.612.534 lei şi TVA de 11.630.256 lei şi, respectiv, restituirea sumei în cauză sau să fie luată în calculul unor obligaţii vamale ulterioare.
în motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a obţinut licenţă de la Ministerul Industriilor şi Comerţului, sub nr. 106.458/21.02.1997, pentru importul a 800 buc. DUNLOP, în condiţiile H.G. nr. 1.291/1996, anexa 2, licenţă valabilă până la 31.12.1997, timp în care a efectuat importul respectiv şi şi-a onorat obligaţiile la buget, conform regimului vamal favorabil instituit prin H.G. nr. 1.291/1996, în dispoziţiile căruia s-a încadrat.
S-a mai arătat că, prin H.G. nr. 196/12.05.1997 a fost abrogată H.G. nr. 1.291/1996, iar prin actul constatator nr. 173/23.02.1998 li s-au calculat diferenţele în valoare de 76.242.790 lei, cu motivaţia că s-au acordat eronat facilităţi, conform H.G. nr. 1.291/1996, anexa II, deşi în art. 3 alin. 2 din H.G. nr. 196/12.05.1997 se stipulează că licenţele eliberate în temeiul H.G. nr. 1.291/1996, de Ministerul Comerţului, cu avizul Ministerului Industriilor, până la data respectivei H.G. nr. 196/12.05.1997, rămân valabile.
în ceea ce priveşte actul dedus judecăţii, reclamanta a arătat că prin acesta îi este vătămat dreptul constând în importul în regim vamal favorabil recunoscut de lege, respectiv H.G. nr. 1.291/1996 şi HG nr. 196/1997, pârâta refuzând să-i soluţioneze cererea referitoare la acest drept, cauzându-i, prin aceasta, prejudiciul de 76.242.790 lei.
S-a mai arătat că s-a respectat procedura prealabilă, reclamanta adresându-se cu plângere la organul emitent – Vama Gării de Nord, cât şi cu contestaţie Ia Direcţia Generală Vamală a Municipiului Bucureşti şi la D.G.V..
Pârâta D.G.V. – Vama Gării de Nord a depus la dosar întâmpinare şi a invocat excepţia necompetenţei materiale, în raport de prevederile normei speciale aplicabile – art. 172 din Legea nr. 141/1997, cât şi de prevederile art. 3 pct. 1 Cod proc. .civ., întrucât D.G.V. este un organ de specialitate al administraţiei publice centrale, conform H.G. nr. 147/1996, iar cu privire la actul constatator nr. 173/23.02.1998, încheiat de pârâtă, prin unitatea sa Vama Gării de Nord, faţă de contestarea acestuia de reclamantă, s-a dat decizia nr. 687/1998 a D.G.V., acesta fiind de fapt actul administrativ dedus judecăţii.
Instanţa, având în vedere că actul dedus judecăţii este emis de un organ de specialitate al administraţiei publice centrale (Vama Gării de Nord fiind o unitate a M.F. – D.G.V.), urmează ca, în baza prevederilor art. 8 pct. 1 Cod proc. civ., să admită excepţia necompetenţei materiale şi, în conformitate cu prevederile art. 158 coroborat cu art. 159 pct. 2 Cod proc. civ., să-şi decline competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti -secţia de contencios administrativ.
