Ori de câte ori este în discuţie controlul legalităţii modului de desfăşurare a licitaţiei pentru atribuirea unui spaţiu comercial, indiferent de aspectele licitaţiei ce se solicită a Fi cenzurate, competenţa de soluţionare aparţine instanţei de drept comun, respectiv judecătoriei, dat fiind că actul a cărui anulare se solicită nu este un act administrativ de autoritate, în sensul Legii nr. 29/1990.
(Secţia de administrativ, sentinţa nr. 295/1992)
Prin cererea înregistrată la data de 21.09.1992, sub nr. 422/1992, reclamanta Societatea comercială „C.” S.A., prin reprezentanţii săi legali, a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Bucureşti, solicitând să se dispună anularea procesului-verbal de licitaţie pentru spaţiul comercial din Şoseaua Ştefan cel Mare, sectorul 2, Bucureşti.
în motivarea acţiunii, a arătat că, potrivit procesului-verbal nr. 137/31.10.1991, încheiat ca urmare a licitaţiei organizate de pârâtă, spaţiul comercial situat la adresa mai sus menţionată a fost adjudecat Societăţii Comerciale „C.I.E.D.”, iar licitaţia organizată de pârâtă s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 140/1991.
în şedinţa publică de Ia 25.11.1992, tribunalul a invocat, din oficiu, excepţia de necompetenţă materială.
Examinând actele din dosar, tribunalul apreciază că în raport de obiectul acţiunii – anularea procesului-verbal de licitaţie – nu este legal învestit.
Potrivit dispoziţiilor art. 11 anexa 7 din Hotărârea Guvernului nr. 1.228/1990 şi ale art. 8 din Hotărârea Guvernului nr. 140/1991, competenţa de soluţionare a litigiilor cu un asemenea obiect aparţine instanţelor judecătoreşti de drept comun, iar nu instanţei de contencios administrativ, dat fiind faptul că actul a cărui anulare se solicită nu este un act administrativ de autoritate, în sensul Legii nr. 29/1990. Astfel, ori de câte ori este în discuţie controlul legalităţii modului de desfăşurare a licitaţiei pentru atribuirea unui spaţiu comercial, indiferent de aspectele licitaţiei ce se solicită a fi cenzurate, competenţa de soluţionare aparţine instanţei de drept comun, respectiv judecătoriei, căreia îi aparţine plenitudinea de jurisdicţie, conform art. 1 alin. 1 Cod proc. civ..
în consecinţă, tribunalul urmează a se dezînvesti şi, în temeiul art. 158 alin. 3 Cod proc. civ., va declina competenţa de soluţionare a prezentului litigiu în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, în a cărei rază teritorială îşi are sediul pârâta.
