– art.81 alin.1 din Legea nr.85/2006
Potrivit dispoziţiilor art. 81 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, în vigoare la data formulării acţiunii în anulare şi înainte de modificarea legii insolvenţei prin Legea nr. 169/2010 prevăd că acţiunile pentru anularea actelor frauduloase, la care se referă art. 79 şi 80 din lege poate fi introdusă de administratorul judiciar/lichidator în termen de 1 an de la data expirării termenului pentru întocmirea raportului prevăzut de art. 20 alin. 1 lit. b, dar nu mai târziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii.
Decizia nr. 524 din data de 9 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – Secţia Comercială şi de Administrativ şi Fiscal
Prin sentinţa nr.1316 din 30.09.2010, pronunţată de Tribunalul Prahova – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ, s-a admis excepţia tardivităţii formulării acţiunii în anulare, formulată de pârâta SC B SA şi s-a respins acţiunea în anulare, formulată de lichidatorul judiciar E. I. IPURL, în contradictoriu cu pârâta SC B SA, ca tardiv introdusă.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut că potrivit art. 81 alin. 1 din legea 85/2006 (în redactarea de la momentul introducerii acţiunii) se prevede că acţiunea în anularea transferurilor frauduloase, prevăzută de art. 79 şi 80, poate fi introdusă în termen de 1 an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut de art. 20 alin. 1 lit. b, dar nu mai târziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii.
Faptul că termenul de 1 an este încadrat de un termen mai mare, de 18 luni, nu poate conduce decât la o concluzie că termenul de 1 an este susceptibil de suspendare, întrerupere, repunere în termen, fiind un termen de prescripţie, iar termenul de 18 luni, mai lung, este un termen de decădere (rezultă şi din formularea „nu mai târziu”!), însă, chiar şi fiind un termen de prescripţie, depăşirea acestuia este sancţionabilă cu pierderea dreptului material la acţiune, în situaţia în care nu se poate invoca un motiv de repunere în termen.
Se arată în sentinţă că, interpretarea contrară ar lipsi de conţinut prima teză şi primul termen prevăzut de art. 81 alin. 1 din legea 85/2006, or, simpla invocare a efectuării cu întârziere a raportului de expertiză sau a raportului prevăzut de art. 20 din lege nu poate constitui motiv de repunere în termen; de asemenea instanţa a constatat că nu se invocă alte motive pentru depăşirea termenului de 1 an, nici cauze de întrerupere/suspendare a acestuia, astfel încât nu poate considera necesară aplicarea termenului mai lung, de decădere, de 18 luni. De asemenea instanţa a reţinut că, în lipsa unor elemente care să modifice curgerea termenului, termenul de 1 an curge de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut de art. 20 alin. 1 lit. b, iar nu de la data efectuării efective a acestuia.
Faţă de aceste considerente, instanţa a admis excepţia tardivităţii formulării acţiunii în anulare, formulată de pârâta SC B SA, prin întâmpinare şi a respins acţiunea în anulare, ca tardiv introdusă.
Împotriva sentinţei a declarat recurs lichidatorul judiciar E.I. IPURL al debitoarei SC B SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că în calitate de lichidator judiciar a analizat transferurile patrimoniale efectuate de societatea debitoare, în cei trei ani anterior deschiderii procedurii, iar cu ocazia efectuării raportului de expertiză contabilă judiciară, a constatat că în luna decembrie 2006, societatea debitoare a înstrăinat mijloace fixe, obiecte de inventar, utilaje către pârâtă şi din cuprinsul facturilor şi din relaţiile obţinute de la ORC, societăţile cărora li s-a înstrăinat aceste bunuri, aveau acelaşi sediu, aceeaşi asociaţi ca şi societatea debitoare, iar prin acţiunea de înstrăinare a bunurilor s-a urmărit în acest mod prejudicierea intereselor creditorilor, ocazie cu care s-au efectuat şi plăţi cu prioritate anumitor creditori în dauna celorlalţi.
Arată recurentul că în mod greşit, prima instanţă a admis excepţia de tardivitate a acţiunii ce a formulat-o pentru anularea transferurilor patrimoniale frauduloase, deoarece el a formulat mai multe notificări în scopul predării documentelor prev. de art. 28 din Legea nr. 85/2006, de către reprezentanţii legali ai societăţii debitoare, aceştia neconformându-se solicitărilor şi în acest sens potrivit art. 147 din Legea nr. 85/2006, a sesizat judecătorul sindic, solicitând sesizarea organelor de cercetare penală pentru a efectua cercetări împotriva reprezentanţilor legali ai debitoarei, sub aspectul infracţiunii prevăzute de aceste dispoziţii şi neputând intra în posesia documentelor solicitate nu s-a putut pronunţa asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de a societăţii debitoarei, respectiv de a întocmi raportul prevăzut de disp. art. 20 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006.
Mai arată recurentul că, în cauză a fost efectuată o expertiză contabilă, din cuprinsul căreia rezultă că societatea debitoare a efectuat transferuri patrimoniale frauduloase, către pârâta SC B SA, acţiune care trebuia să fie admisă de către judecătorul sindic, fiind îndeplinite condiţiile legale prev. de disp. art. 79 şi 80 din Legea nr. 85/2006.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a recursului, casarea sentinţei, respingerea excepţiei tardivităţii acţiunii în anulare şi trimiterea cauzei pentru soluţionare pe fond a acţiunii.
Recursul este fondat.
Potrivit dispoziţiile art. 80 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenţei, administratorul judiciar, sau după caz lichidatorul poate introduce la judecătorul sindic acţiuni pentru anularea constituirilor, ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor prin acte încheiate în cei 3 ani anterior deschiderii procedurii, cu intenţia tuturor părţilor implicate în acestea, de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile.
Potrivit disp. art 81 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, în vigoare la data formulării acţiunii în anulare de către lichidatorul judiciar, 12.08.2009, înainte de modificarea Legii nr. 85/2006 prin Legea nr. 169/2010, intrată în vigoare la 22.10.2010, se prevede că acţiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum şi pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, la care se referă art. 79 şi 80 din lege, poate fi introdusă de administratorul judiciar/lichidator în termen de 1 an de la data expirării termenului pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 20 alin. 1 lit. b, dar nu mai târziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii.
Termenul de 1 an de la data expirării termenului pentru întocmirea raportului prev. la art. 20 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006, este un termen de prescripţie, susceptibil de suspendare, întrerupere sau repunere în termen, iar termenul de 18 luni de la data deschiderii procedurii este un termen de decădere, care nu este susceptibil de suspendare, întrerupere sau repunere în termen.
Ori, lichidatorul judiciar a formulat acţiunea în anulare a transferurilor patrimoniale, la data de 12.08.2009, deoarece reprezentanţii legali ai societăţii debitoare nu i-a înaintat actele şi documentele prev. de art. 28 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenţei, deşi a formulat mai multe notificări către reprezentanţii societăţii debitoare pentru a-i fi înaintate actele şi documentele societăţii, în vederea întocmirii raportului privind cauzele şi împrejurările care au dus la apariţia stării de insolvenţă, aceştia neconformându-se solicitării lichidatorului şi pentru acest motiv, lichidatorul judiciar s-a adresat judecătorului sindic potrivit art. 147 din Legea nr. 85/2006, în vederea sesizării organelor de cercetare penală pentru a efectua cercetări împotriva reprezentanţilor legali ai debitoarei, pentru infracţiunea prevăzută de acest text.
În aceste condiţii, erau motive obiective şi întemeiate ce au împiedicat lichidatorul judiciar să formuleze acţiune în anulare şi cauze de întrerupere a curgerii termenului de 1 an, prevăzut de art. 81 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, astfel că în mod greşit judecătorul sindic a admis excepţia tardivităţii formulării acţiunii în anulare şi a respins acţiunea ca tardiv introdusă.
Pe de altă parte, nu era expirat nici termenul limită de 18 luni de la deschiderea procedurii, termen de decădere, deoarece deschiderea procedurii insolvenţei societăţii debitoare, s-a dispus prin sentinţa nr.168/15.02.2008, iar acţiunea în anulare a fost formulată la data de 12.08.2009, în termenul limită de 18 luni de la deschiderea procedurii.
Acestea au fost considerentele pentru care Curtea a admis recursul, a casat sentinţa recurată, a respins excepţia tardivităţii formulării acţiunii în anulare şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, pentru soluţionarea pe fond a acţiunii.
