Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004 orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într un interes legitim, se poate adresa instanţei de administrativ competente, pentru anularea actului, în speţă, reclamantul, având capacitate juridică civilă, justifică calitatea procesuală activă.
Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 506 din 5 octombrie 2006
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal sub nr. 216 din 30 ianuarie 2006, petentul C.T. a solicitat, în contradictoriu cu intimații C.L. Rădășeni și B.P. – primar al comunei Rădășeni, constatarea nulității H.C.L. nr. 14/2005 privind închirierea de spațiu la Căminul Cultural Rădășeni.
în motivare reclamanta a arătat că, la propunerea pârâtului B.P., primarul comunei Rădășeni, pe care a avansat-o în ședința de consiliu din data de 31 martie 2005, Consiliului local al comunei Rădășeni a inițiat hotărârea adoptată în ședință (H.C.L. nr. 14/2005), prin care se stabilește o taxă de închiriere nejustificat de mare – 500 RON pentru întrunirile desfășurate în sala mare a Căminului Cultural și se dispune, fără motive rezonabile, încetarea valabilității H.C.L. nr. 23/2000 privind închirierea unei camere ca sediu al partidelor politice în incinta căminului.
Actul administrativ menționat, emis cu abuz de putere, taxează nerealist închirierea căminului (spre comparație, Sala Casei de Cultură din Fălticeni este închiriată cu 50 RON și oferă facilități de felul stație de sonorizare, scaune, lojă, masă pentru prezidiu, etc). Pe de altă parte, actul desființează hotărârea prin care se aloca o cameră pentru sediile partidelor, emisă în baza obligației autorităților locale de a asigura cu prioritate spații pentru sediile partidelor politice, la cererea motivată a acestora, conformă cu prevederile art. 11 din Legea nr. 43/2003.
Hotărârea în cauză aduce prejudicii aleșilor locali, lezează interesul public și încalcă vădit legile nescrise ale bunului simț.
A precizat că activitatea consilierilor și a partidelor politice din comună (inclusiv Organizația P.N.L.) este stânjenită, fiind pusă în pericol îndeplinirea mandatului încredințat de cetățeni.
Ulterior, petentul a modificat cererea introductivă în sensul că a completat acțiunea cu un nou capăt de cerere privind obligarea intimaților la plata sumei de 1 RON cu titlu de daune morale.
Intimații au formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care au solicitat pe cale de excepție, respingerea acțiunii reclamantului întrucât nu are calitatea și nici interesul de a solicita în instanță anularea unei hotărâri a Consiliului local, respingerea cererii de suspendare a H.C.L. nr. 14/2005 deoarece nu se face dovada întrunirii cumulative a condițiilor impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, obligarea reclamantului de a face dovada în instanță, prin înscrisuri, că în comuna Rădășeni funcționează Organizația comunală P.N.L. ca și subdiviziune teritorială a P.N.L., în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 14/2003 privind partidele politice, obligarea reclamantului la plata daunelor materiale ce ar putea rezulta în cazul în care instanța constată necesară suspendarea H.C.L. nr. 14/2005 și care reprezintă contravaloarea sumelor ce pot proveni din închirierea sălii mari a Căminului Cultural Rădășeni pentru perioada în care operează suspendarea și, în final, obligarea reclamantului la plata daunelor morale în sumă de 10.000 RON.
în fapt, numitul C.T., în calitate de consilier local și președinte al Organizației comunale P.N.L. Rădășeni a chemat în judecată Consiliul local al comunei Rădășeni și pe primarul comunei, d nul B.P., solicitând instanței să se constate nulitatea absolută a H.C.L. nr. 14/2005 privind închirierea de spații la Căminul Cultural Rădășeni și să suspende H.C.L. nr. 14/2005 până la soluționarea în mod irevocabil a prezentei acțiuni, cu cheltuieli de judecată.
în conformitate cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 43/2003 privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale, la care de altfel face trimitere reclamantul “autoritățile locale asigură cu prioritate spații pentru sediile centrale și locale ale partidelor politice, la cererea motivată a acestora”.
Deși problema asigurării unui sediu de partid P.N.L. în comuna Rădășeni a făcut obiectul unui alt dosar al acestei instanțe, nr. 895/2005, subliniază încă o dată că Filiala P.N.L. Suceava nu a solicitat niciodată Primăriei Rădășeni închirierea vreunui spațiu ca sediu de partid și că Organizația comunei P.N.L. Rădășeni nu are personalitate juridică. în consecință, președintele liberal local C.T. nu are calitatea să formuleze diferite pretenții în numele unei organizații care legal nu există, cu atât mai mult să închirieze un spațiu de la Primărie pentru sediu de partid.
Adoptarea H.C.L. nr. 14/2005 s-a făcut cu respectarea strictă a dispozițiilor legale în vigoare și a urmat procedura impusă de Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale și a Regulamentului – cadru de organizare și funcționare a consiliilor locale Secțiunea a II-a “Elaborarea proiectelor de hotărâri” și Secțiunea a III-a “Procedura de vot”.
Astfel, prin apliarea dispozițiilor art. 43 din regulament “Asupra proiectelor de hotărâri au loc dezbateri generale și pe articole, consilierii putând formula amendamente de fond sau de redactare. Amendamentele formulate se supun votului consiliului local în ordinea formulării lor”, ale art. 52 din Rregulament “Hotărârile și alte propuneri se adoptă cu votul majorității consilierilor prezenți (…)”, precum și ale art. 135 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice, consideră că domnul C.T. – consilier local, nu este în măsură să solicite instanței de contencios administrativ să constate nelegalitatea unei hotărâri a C.L., din moment ce a avut posibilitatea oferită de lege de a formula un amendament cu privire la această hotărâre și de a-și exprima opțiunea de vot.
în raport cu dispozițiile legale referitoare la tutela administrativă, această prerogativă aparține prefectului care, în exercitarea atribuțiilor sale, efectuează controlul legalității actelor emise de autoritățile administrației publice locale.
Art. 135 din Legea nr. 215/2001 prevede că “urmare a exercitării controlului asupra legalității actelor adoptate sau emise de autoritățile administrației publice locale, prefectul poate ataca în fața instanței de contencios administrativ aceste acte în termen de 30 de zile de la comunicare, dacă le consideră ilegale.
Prefectul va solicita autorităților administrației publice locale, cu motivarea necesară, să reanalizeze actul pe care îl apreciază ca ilegal, în vederea modificării sau, după caz, a revocării acestuia”.
Art. 3 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ prevede că „(1) Prefectul poate ataca, în termenele prevăzute la art. 11, în fața instanței de contencios administrativ, actele emise de autoritățile administrației publice locale, dacă le consideră ilegale”.
Din moment ce prefectul, ca urmare a exercitării atribuției de control al legalității actelor emise de autoritățile administrației publice locale, nu a atacat în fața instanței de contencios administrativ Hotărârea nr. 14/2005 a Consiliului local Rădășeni, consideră că această hotărâre este perfect legală, atât cu privire la condițiile de fond cât și la cele de redactare.
A menționat că solicită daune morale în cuantum de 10.000 RON ca urmare a faptului că, prin acest litigiu, reclamantul C.T. nu încearcă altceva decât să aducă atingere imaginii publice, demnității și onoarei primarului comunei și, implicit imaginii Primarului Rădășeni ca autoritate publică, toate actele și faptele acestuia fiind rezultatul unor ambiții și insatisfacții de ordin politic (anexează copie de pe un articol din presă, sugestiv în acest sens).
Prin cererea depusă ulterior la dosar intimații au renunțat la cererea reconvențională.
Prin sentința nr. 842 din 4 mai 2006, Tribunalul Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes, și a admis în parte acțiunea reclamantului, dispunând anularea art. 4 din H.C.L. nr. 14 din 25 mai 2005. Totodată a respins ca neîntemeiată cererea de acordare a daunelor morale.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004 orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, or reclamantul având capacitate juridică civilă justifică calitatea procesuală activă.
Cu privire la excepția lipsei de interes s-a reținut că titularul unei acțiuni în contencios administrativ poate justifica încălcarea unui interes public și nu doar privat, or în speță, reclamantul solicită protejarea și recunoașterea unui interes public, în conformitate cu dispozițiile art. 39 din Constituția României.
Pe fond s-a reținut că, taxa de închiriere a căminului cultural a figurat pe ordinea de zi a ședinței Consiliului la pct. 3 și a fost aprobată cu un număr de 11 voturi pentru și 2 voturi împotrivă, nu încalcă nici o dispoziție legală în vigoare, iar cuantumul ei nu poate fi apreciat de instanță ca nejustificat de mare, atâta vreme cât, 11 consilieri locali reprezentanți ai formațiunilor politice, au apreciat-o drept oportună.
Cu privire la prev. art. 4 din H.C.L. nr. 14/2005 instanța de fond a reținut că sunt nelegale, prin acest articol abrogându-se H.C.L. nr. 23/2000 ce prevedea repartizarea unei camere de la căminul cultural către partidele politice contrar disp. art. 11 din Legea nr. 43/2003; abrogarea H.C.L. nr. 23/2000 nu a figurat pe ordinea de zi a ședinței consiliului local.
în fine, a mai reținut instanța de fond că, nu este întemeiată cererea de daune morale, întrucât nu s-a dovedit prejudiciul moral suferit de reclamant.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a reiterat susținerile de la fondul cauzei, iar deosebit de acestea a mai arătat că datorită cuantumului nerealist al taxei de închiriere a căminului cultural la bugetul local nu s-au mai realizat încasări; hotărârea contestată a fost greșit fundamentată pe dispozițiile art. 38 alin. (2) lit. g) și art. 25 din Legea nr. 215/2001; întrunirile publice au fost stânjenite sistematic de actualul primar, taxa de închiriere venind în continuarea refuzurilor acestuia de a pune la dispoziția partidelor politice căminul cultural.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și a motivelor invocate în recurs, curtea constată neîntemeiat recursul declarat de reclamant.
Instanța de fond a dat o corectă soluționare excepțiilor lipsei calității active a reclamantului și lipsei de interes, reținând în acest sens dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 și respectiv dispozițiile art. 39 din Constituția României privind libertatea întrunirilor.
Cu privire la legalitatea taxei de închiriere de 500 RON stabilite de consiliul local pentru închirierea căminului cultural, de asemeni în mod legal și temeinic a reținut instanța de fond că, în vederea adoptării acestei hotărâri s-au redactat rapoarte de justificare a proiectului de hotărâri și s-a întocmit expunere de motive de către consiliul local, și a figurat pe ordinea de zi a ședinței consiliului.
Deosebit de aceasta a fost votată de 11 consilieri locali, reprezentanți ai formațiunilor politice împotriva fiind doar 2 voturi.
Cum nivelul taxelor locale este de competența Consiliului local și cum taxa în discuție nu încalcă nici o dispoziție legală în vigoare, nu se poate aprecia că ar fi nelegală.
Cât privește dispozițiile art. 4 din H.C.L. nr. 14/2005, corect instanța de fond a apreciat că sunt nelegale, acestea încălcând dispozițiile art. 11 din Legea nr. 43/2003 potrivit cu care autoritățile locale au obligația de a asigura cu prioritate spații pentru sediile centrale și locale ale partidelor politice, iar pe de altă parte, abrogarea H.C.L. nr. 23/2000 nu a figurat pe ordinea de zi a ședinței consiliului local.
Față de aceste considerente, având în vedere și faptul că în cauză nu s-au identificat motive de ordine publică de casare a hotărârii, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul reclamantului a fost respins ca nefondat.
