Cererea pentru obligarea Direcţiei de Urbanism şi Amenajarea Teritoriului din Primăria Municipiului Bucureşti de a emite un aviz este de competenţa, în primă instanţă, a Curţii de Apel Bucureşti.
(Secţia de administrativ, sentinţa nr. 491/1993)
Prin cererea adresată T.M.B., la data de 13.07.1993, înregistrată sub nr. 658/993, reclamanta S.C. “G.” – S.A. a chemat în judecată, în contencios administrativ, Direcţia de Urbanism şi Amenajarea Teritoriului din Primăria Municipiului Bucureşti, pentru refuzul acesteia de a-i acorda avizul pe documentaţia privind atestarea dreptului de proprietate asupra terenului situat în Bucureşti, str. Tudor Gociu, în suprafaţă de 2.570,8 m.p, precum şi anularea avizului dat de D.U.A.T. Bucureşti, la data de 16.06.1993, pentru suprafaţa de 501,5 m.p. şi vânzarea întregii suprafeţe de 2.570,8 m.p. teren.
La termenul din data de 5.08.1995, s-a pus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei materiale, ce a fost ridicată de către reprezentantul pârâtei.
Excepţia este fondată şi urmează a fi admisă, întrucât, prin prevederile art. 3 din modificarea adusă Titlului I din prin Legea nr. 59/1993, publicată în Monitorul Oficial nr. 177 din data de 26.07.1993, curţile de apel judecă, în primă instanţă, procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privitoare la actele de competenţa autorităţilor administraţiei publice centrale, ale prefecturilor, ale serviciilor publice descentralizate la nivel judeţean, ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale, ale autorităţilor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti.
Potrivit modificării din acelaşi act normativ a Legii nr. 29/1990 – art. 6 alin. 1 – judecarea acţiunilor formulate în baza art. 1 din Legea contenciosului administrativ, este de competenţa tribunalului sau a curţii de apel în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul, potrivit regulilor de competenţă materială stabilite de art. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, modificat.
în baza art. V din Legea nr. 59/1993, “cauzele aflate în curs de judecată Ia instanţa de fond, chiar dacă sunt după casare cu trimitere, vor fi, după caz, reţinute pentru continuarea judecăţii sau vor fi trimise la instanţa competentă, potrivit normelor de competenţă materială din prezenta lege”.
Conform art. 159 Cod proc. civ., necompetenţă este de ordine publică atunci când pricina este de competenţa unei instanţe de alt grad.
în speţă, fiind atacat refuzul de a emite un act administrativ ce intră în competenţa autorităţilor administrative nominalizate în art. 3 Cod proc. civ., modificat, competenţa materială de soluţionare în fond a cauzei revine secţiei de contencios administrativ înfiinţată la Curtea de Apel Bucureşti.
în concluzie, se va dispune declinarea competenţei.
