Prin sentinţa nr. 460 din 28 aprilie 2009, Tribunalul Suceava – Secţia Comercială, de Contencios Administrativ şi Fiscal a admis cererea debitoarei şi, în temeiul art. 32 alin. 1 din Legea privind procedura insolvenţei, a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă împotriva acesteia, iar în temeiul art. 34 din lege, a desemnat administrator judiciar provizoriu practicianul în insolvenţă „X” SPRL SUCEAVA, pentru a îndeplini atribuţiile prevăzute de art. 20 din lege, cu un onorariu provizoriu de 1.000 lei, făcând totodată aplicarea disp. art. 61 din Legea nr. 85/2006, art. 252 din Legea nr. 31/1990 republicată şi art. 4 din Legea privind procedura insolvenţei.
Prin sentinţa nr. 582 din 5 octombrie 2010, judecătorul sindic a constatat că planul de reorganizare a activităţii propus de debitor nu a fost confirmat de către creditori şi, în temeiul disp. art. 107 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 85/2006, a dispus deschiderea procedurii de faliment a debitoarei SC „A” SRL Suceava, iar în temeiul art. 107 alin. 2 din lege, a desemnat lichidator judiciar practicianul în insolvenţă „X” SPRL Suceava, pentru a îndeplini atribuţiile prevăzute de art. 25 din Legea nr. 85/2006, cu un onorariu provizoriu de 2.000 lei şi a dispus dizolvarea societăţii şi ridicarea dreptului de administrare a debitorului, făcând totodată aplicarea disp. art. 113 din acelaşi act normativ.
În şedinţa publică din 25 ianuarie 2011, reprezentantul lichidatorului judiciar a depus la dosar raport de activitate, în care a prezentat că în data de 14 decembrie 2010 a avut loc adunarea creditorilor, în scopul confirmării lichidatorului judiciar, dar creditorul BCR SA şi-a exprimat votul negativ, solicitând înlocuirea acestuia cu practicianul în insolvenţă „Y” SPRL.
Prin sentinţa nr. 86 din 1 februarie 2011, Tribunalul Suceava – Secţia Comercială, de Contencios Administrativ şi Fiscal a luat act de decizia creditoarei BCR SA Iaşi, prin care a fost desemnat în calitate de lichidator judiciar practicianul în insolvenţă „Y” SPRL – FILIALA NEAMŢ, în locul practicianului în insolvenţă „X” SPRL Suceava, fixând termenul limită de predare a documentaţiei către noul lichidator judiciar, la data de 15 martie 2011 şi a aprobat onorariul şi cheltuielile de procedură cuvenite lichidatorului judiciar „X” SPRL Suceava, în cuantum de 106.000 lei, fără TVA + 8.040 lei TVA, ce vor fi achitate cu prioritate din contul debitorului, în lipsa disponibilităţilor în cont plata urmând a se face din fondul de lichidare prevăzut la art. 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, reţinând, în esenţă că, faţă de înscrisurile depuse la dosar, se impune aplicarea în cauză a disp. art. 19 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs lichidatorul judiciar „X” SPRL Suceava, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs care, în drept, se încadrează în prev. art. 3041, 304 pct. 9 Cod proc. civ., recurentul a arătat, în esenţă, că prin sentinţa atacată, judecătorul sindic a dispus înlocuirea sa în baza unui punct de vedere exprimat în scris de către creditoarea BCR SA Iaşi, însă, în fapt, la data de 14.12.2010 s-a primit prin fax, de la acelaşi creditor cesionar, o adresă prin care a solicitat înlocuirea lichidatorului recurent, cu lichidatorul judiciar „Y” Piatra Neamţ şi că, la Adunarea Generală a creditorilor din 14 dec. 2010 nu s-a prezentat nici un creditor, conform procesului-verbal încheiat cu acea ocazie, iar înlocuirea recurentului s-a făcut conform adresei trimise de BCR Iaşi, fără a se invoca şi motivele pentru care s-a solicitat aceasta.
Prin întâmpinare, creditoarea intimată BCR SA Iaşi a invocat excepţia nulităţii recursului, arătând că recurentul nu a indicat motivele de drept pe care îşi întemeiază susţinerile, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Prin decizia nr.1230 din 08.04.2011, Curtea de Apel Suceava – Secţia Comercială, de Contencios Administrativ şi Fiscal a respins recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Cu referire în prealabil, potrivit ART. 137 Cod proc. civ., la excepţia nulităţii recursului, se reţine că, deşi alin. 1 al ART. 306 Cod proc. civ. sancţionează cu nulitatea nemotivarea în termenul legal a recursului, alin. 3 al aceluiaşi articol prevede că „indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de ART. 304”.
Pe de altă parte, potrivit ART. 3041 Cod proc. civ., „recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în ART. 304, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele”.
În speţă, procedând la analiza, sub aspect formal, a cererii de recurs formulată de lichidatorul judiciar al debitoarei SC „A” SRL Suceava, respectiv „X” SPRL Suceava, se poate observa că acesta a înţeles să critice sentinţa atacată prin prisma prevederilor ART. 304 pct. 9 Cod proc. civ., invocând practic aplicarea greşită a prevederilor ART. 19 din privind procedura insolvenţei şi injusta înlocuire a lichidatorului judiciar dispusă de judecătorul sindic, împrejurare în raport de care excepţia nemotivării recursului nu poate fi primită.
Pe fondul cauzei, se reţine că potrivit alin. 2 al ART. 19 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, „la recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i şi remuneraţia. În cazul în care remuneraţia se va achita din fondul constituit conform prevederilor art. 4, aceasta va fi stabilită de către judecătorul-sindic, pe baza criteriilor stabilite prin legea privind profesia de practician în insolvenţă. Creditorii pot decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat provizoriu de către judecătorul-sindic”, iar în conformitate cu alin. 3 al aceluiaşi articol, „creditorii pot contesta la judecătorul-sindic, pentru motive de nelegalitate, decizia prevăzută la alin. (2) şi (2^1), în termen de 3 zile de la data publicării acesteia în Buletinul procedurilor de insolvenţă. Judecătorul va soluţiona, de urgenţă şi deodată, toate contestaţiile printr-o încheiere prin care va numi administratorul judiciar/lichidatorul desemnat sau, după caz, va solicita adunării creditorilor/creditorului desemnarea unui alt administrator judiciar/lichidator”
Astfel, textul ART. 19 alin. 3 din legea cadru în materie, consacră în termeni imperativi, de strictă interpretare şi aplicare, modalitatea de desemnare a administratorului judiciar sau a lichidatorului, în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu, de către creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor.
În speţă, judecătorul sindic în mod just, a luat practic act prin sentinţa atacată, de decizia unilaterală a creditorului BCR SA – creditor majoritar garantat – de a nu proceda la confirmarea lichidatorului judiciar provizoriu „X” SPRL Suceava şi de a-l înlocui cu practicianul în insolvenţă „Y” SPRL, comunicată prin fax la data de 14.12.2010, pentru când fusese convocată adunarea creditorilor, în baza mandatului de vot nr. 787/14.12.2010, cu respectarea prevederilor ART. 14 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, care reglementează posibilitatea exprimării votului prin corespondenţă.
Soluţia se justifică şi din perspectiva faptului că, legea consacră în mod expres această prerogativă, ca fiind o atribuţie exclusivă a creditorului majoritar, reţinută tocmai în virtutea acestei calităţi, a cărei aducere la îndeplinire nu presupune consultarea adunării creditorilor, astfel încât, în cauză este lipsită de relevanţă susţinerea recurentului în sensul că, la Adunarea Generală a Creditorilor din 14.12.2010 nu s-a prezentat niciun creditor.
De asemenea, este irelevantă susţinerea recurentului în sensul că decizia creditoarei BCR SA este nemotivată, în condiţiile în care, legea nu o condiţionează de invocarea şi justificarea anumitor motive, tocmai în virtutea calităţii creditorului care deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor (cu precizarea că, o adăugare la normele legale imperative incidente în cauză nu poate fi primită), iar rolul judecătorului sindic este unul de constatare a îndeplinirii condiţiilor de formă pentru desemnarea lichidatorului judiciar.
