Lichidatorul judiciar a aratat ca a notificat administratorii societatii debitoare sa-i puna la dispozitie documentele contabile ale acesteia. Ulterior formularii si comunicarii acestei cereri, a primit de la unul dintre administratorii debitorului balanta de verificare aferenta lunii noiembrie 2009 si situatia activelor, datoriilor si capitalurilor proprii la data de 30 iunie 2009, dar nu i s-a prezentat analiticul contului clienti de încasat si bunuri mobile, conform documentelor de evidenta contabila, nefiind depusa lista de inventariere a acestora.
Din cererea de admitere a creantei formulata de creditorul S. V., rezulta ca acesta a împrumutat suma de 2.800 euro debitorului, care a garantat suma împrumutata cu ordin de plata si cu utilaje linie termopane.
De asemenea, din balanta de verificare la 31 noiembrie 2009 si din situatia activelor, datoriilor si capitalurilor proprii la 30 iunie 2009, rezulta ca societatea debitoare detinea bunuri, dar si clienti de încasat si furnizori.
Cu toate ca au fost comunicate somatii catre fostii administratori statutari ai debitorului, în vederea predarii bunurilor din averea debitorului înregistrate în contabilitate, nici pâna la aceasta data bunurile nu au fost predate, ele neputându-se identifica, în vederea inventarierii, evaluarii si valorificarii lor.
Lichidatorul judiciar a aratat ca, în aceasta situatie se impune antrenarea raspunderii pârâtilor, în temeiul dispozitiilor art. 138 alin. 1 lit.d si e din Legea nr.85/2006 si obligarea lor la plata pasivului, în suma totala de 1.262.307,66 lei, stabilit conform declaratiilor de creanta depuse de creditori.
Pârâtii nu au formulat întâmpinare si nu au administrat nici o proba de natura sa combata sustinerile lichidatorului judiciar.
Prin sentinta nr. 451 din 13 aprilie 2011, Tribunalul a admis cererea lichidatorului judiciar, a dispus atragerea raspunderii solidare a fostilor administratori statutari ai debitorului pentru întregul pasiv al societatii debitoare, în suma de 1.262.307,66 lei, în temeiul art.38 alin. 1 lit.d si e din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei.
Instanta de fond a retinut ca pârâtii P. E., P. M. si P. P., în calitate de administratori ai societatii falite, nu au raspuns în niciun fel notificarilor transmise si nu au predat lichidatorului judiciar bunurile înregistrate în contabilitate, în vederea identificarii, inventarierii, evaluarii si valorificarii acestora. În lipsa acestor bunuri, judecatorul-sindic a apreciat ca, într-adevar, acestea au fost scoase din patrimoniul debitorului si au fost ascunse de fostii administratori.
De asemenea, s-a constatat ca cei trei administratori nu au refacut evidenta contabila la zi si nu au predat lichidatorului judiciar situatia analitica a conturilor clienti si furnizori si lista de inventariere cu activele societatii debitoare, netinând contabilitatea în conformitate cu legea.
Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs pârâtul P. E., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, invocând dispozitiile art. 304 pct. 8 si 9 Cod procedura civila.
A sustinut recurentul faptul ca sentinta este criticabila, având în vedere cuantumul exagerat de mare al pasivului societatii, cuantum pe care l-a apreciat ca fiind nereal.
Astfel, a precizat ca pe rolul Tribunalului s-a aflat dosarul având ca obiect anulare act administrativ, dosar ce a fost solutionat, fiind admisa actiunea promovata de pârât, dispunându-se anularea raportului de inspectie fiscala din data de 22.10.2008, a deciziei de impunere nr. 718/23.10.2008 si a deciziei nr. 82/9.01.2009 a DGFP B.
Fata de aceasta situatie, recurentul a apreciat ca sumele constatate de catre lichidator nu sunt reale, mai ales în ceea ce priveste suma de 342.470,00 lei, suma pe care atât lichidatorul, cât si instanta au considerat ca o datoreaza A. F. P. R.
Având în vedere ca raportul de inspectie fiscala, cât si celelalte decizii au fost anulate, sentinta fiind definitiva si irevocabila, a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentintei recurate, în sensul respingerii cererii lichidatorului judiciar.
Curtea a retinut ca, pe de o parte, afirmatiile recurentului sunt lipsite de suport probator, la dosar nefiind depuse hotarârile judecatoresti la care se refera, iar, pe de alta parte, judecatorul-sindic, la instituirea raspunderii pârâtilor, a retinut cuantumurile creantelor astfel cum sunt înscrise în tabelul definitiv consolidat al creantelor împotriva averii debitoarei SC E. SRL.
Or, pe calea prezentei cereri de recurs nu poate fi modificat tabelul definitiv al creantelor, partile interesate având posibilitatea de a contesta creantele numai în conditiile art. 73 si 75 din privind procedura insolventei, iar în speta nu este facuta o atare dovada, a desfiintarii totale sau partiale a unora dintre creante.
Totodata, simpla aparare a recurentului din concluziile scrise, în sensul ca evidenta contabila a fost refacuta la zi, nu a fost retinuta de instanta de recurs.
Sub acest aspect, potrivit dispozitiilor art. 1169 cod civil, cel care face o sustinere în fata instantei trebuie sa si-o dovedeasca; or, recurentul nu a administrat nici un fel de probe care sa îi sustina apararea si nu a comunicat lichidatorului judiciar toate actele si informatiile prevazute la art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, nici bunurile înregistrate în contabilitate.
Criticile recurentului în sens contrar, privind lipsa faptelor prevazute de art. 138 alin. 1 lit. d si e din Legea nr. 85/2006, au fost înlaturate, deoarece în sentinta recurata sunt retinute atât faptele ilicite savârsite de pârât, cât si împrejurarile care duc la raportul de cauzalitate dintre fapte si starea de insolventa a debitoarei.
În consecinta, Curtea, în baza dispozitiilor art. 312 Cod procedura civila, a respins ca nefondat recursul.
