Prin sentinţa civilă nr.375/27.03.2008, Judecătoria Dej a admis acţiunea introdusă de reclamanţii T.I., T.A. în contradictoriu cu pârâta R.A., şi în consecinţă:
A fost stabilită linia de demarcaţie dintre proprietatea reclamanţilor, situată în Dej, str. N., nr. 31A, înscrisă în C.F. Dej, 5544, cu nr. top. 185/2/1/2/1, constând din „Casă cu trei camere, construită din blocuri de beton, învelită cu ţiglă, curte şi grădină în suprafaţă de 450 m.p.” şi proprietatea pârâtei, situată în Dej, str. N. nr. 31A, cu nr. top. 185/2/1/2/2, potrivit variantei nr. III, planşa 5, din raportul de expertiză tehnico judiciară, întocmit de expert E.D.F. la data de 11 iulie 2007, care face parte integrantă din hotărâre.
A fost obligată pârâta să-i plătească reclamantei 609,5 lei cheltuieli de judecată.
A fost obligată pârâta şi reclamanţii – în solidar, să plătească câte 450 lei fiecare, diferenţă onorariu pentru expertiza întocmită de expert E.D.F. în contul Biroului local de expertize judiciare Cluj.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că reclamanţii sunt proprietarii imobilului înscris în C.F. 5544 nr. top. 185/2/1/2/14 „Casă cu etaj, compusă din: la subsol garaj, pivniţe, atelier, centrală termică; la parter: cameră, bucătărie, cămară, baie, hol şi WC; Curte şi grădină în suprafaţă de 450 m.p.”, în baza Încheierii nr. 937/1971 cu titlu „drept cumpărare” .
Pârâta este proprietara imobilului înscris în C.F. 6091/a, nr. top. 185/2/1/2/2 „Magazie cu parter şi etaj, pe str. N. Nr. 31/a” construită din piatră, învelită cu ţiglă şi curte, în suprafaţă de 704 m.p. prin Încheierea nr. 32625/2006 cu titlu de „drept partaj”.
Raportul de expertiză efectuat în cauză relevă că suprafeţele imobilelor în litigiu, deşi în C.F. figurează ca fiind cu o întindere de 450 m.p. respectiv 704 m.p., în teren sunt diminuate deoarece aceste parcele au fost desprinse din parcela cu nr. top. 185/2/1/2 împreună cu parcela cu nr. top. actual 185/2/1/2/4.
În prezent, această parcelă înscrisă în C.F. 2146 Dej, are ramura de folosinţă „drum de acces” pentru parcelele cu nr. top. 185/2/1/2/1 şi 185/2/1/2/2, în suprafaţă de 113 m.p. avându-l ca proprietar tabular pe K.N. în cota de 1/1 parte prin Încheierea nr. 400/1969. În realitate întinderea acestei parcele este de 178 m.p. conform precizărilor din conţinutul expertizei pentru o lăţime de 3,6 m. şi lungimea din planul de partaj.
Pentru stabilirea liniei de demarcaţie între imobilele cu nr. top. 185/2/1/2/1 şi nr. top. 185/2/1/2/2 expertul a propus trei variante, în temeiul art. 584 Cod civil, prima instanţă a admis acţiunea, şi a stabilit linia de demarcaţie între proprietăţile părţilor conform variantei numărul trei, deoarece raportat la mărimea suprafeţei, diferenţa de 9 m.p. faţă de cea corectă este neglijabilă şi în această variantă este respectată condiţia legală de distanţă între locuinţa familiei reclamanţilor şi limita de demarcaţie.
Prin decizia civilă nr. 72 din 2.02.2011 a Tribunalului Cluj a fost admis apelul declarat de reclamanţii T.I. şi T.A. împotriva sentinţei civile nr.375/27.03.2008, a Judecătoriei Dej, care a fost schimbată în parte, în sensul că s-a dispus stabilirea liniei de grăniţuire dintre imobilul aflat în proprietatea reclamanţilor, înscris în CF 5544 Dej, cu nr.topo.185/2/1/2/1 şi imobilul aflat în proprietatea pârâtei R.A., înscris în CF 6091/a Dej, cu nr.topo.185/2/1/2/2, conform variantei I, planşa nr.3 din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de expertul E.D.F., care face parte integrantă din decizie.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.
A fost respins apelul incident declarat de pârâta R.A. împotriva aceleiaşi sentinţe, care a fost obligată să achite apelanţilor T.I. şi T.A. suma de 9,65 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunţa această decizie, tribunalul a reţinut că imobilele aflate în proprietatea părţilor au făcut parte din corpul funciar cu nr.topo.185/2/1/2, format din doua case, o magazie, curte şi grădină în suprafaţă de 1627 mp, proprietar tabular fiind numitul K.N..
Prin autorizaţia nr. 21/3477/04.05.1971 eliberată de Consiliul popular Dej s-a autorizat dezmembrarea acestui corp funciar, rezultând parcela cu nr.topo. 185/2/1/2/1, casă, curte şi grădină în suprafaţă de 450 mp, parcela cu nr.topo. 185/2/1/2/2, magazie, curte şi grădină în suprafaţă de 704 mp, parcela cu nr.topo. 185/2/1/2/3, casă, curte în suprafaţă de 360 mp, parcela cu nr.topo. 185/2/1/2/1, drum de acces pentru parcelele cu nr.topo. 185/2/1/2/1 şi 185/2/1/2/2, în suprafaţă de 113 mp.
La baza acestei autorizaţii a stat şi o schiţă în care sunt descrise imobilele rezultate în urma dezmembrării.
La baza acestei autorizaţii a stat şi o schiţă în care sunt descrise imobilele rezultate în urma dezmembrării.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr.1277/08.10.1971 a Notariatului de Stat Dej numitul K.N. a vândut reclamanţilor T.I. şi T.A. imobilul cu nr.topo. 185/2/1/2/1, format din casă, curte şi grădină în suprafaţă de 450 mp, acesta fiind transcris în CF 5544 Dej.
Imobilul cu nr.topo. 185/2/1/2/2 a fost transcris în CF 6091/a prin încheierea CF nr.366/1974, în favoarea numitei S.A., cu titlu de .
În luna aprilie 1995, la solicitarea proprietarei tabulare S.A., a fost efectuată o documentaţie tehnică privind înstrăinarea imobilului, în cuprinsul căreia s-a constatat, în urma măsurătorilor, că parcela cu nr.topo. 185/2/1/2/2 este delimitată la NV de parcela cu nr.topo.186/2/2/2, proprietar Pani Iosif, prin calcan clădire, magazie şi împrejmuire plasă de sârmă; la SV de parcela cu nr.topo. 185/2/1/2/1, proprietatea reclamanţilor, având limita nematerializată pe teren, dar atestată de către beneficiară (numita S.A.) şi reclamanţi; la SE de parcela cu nr.topo.185/2/1/2/4, drum de acces comun, pe limita nematerializată de teren, dar cunoscându-se faptul că lăţimea drumului ca urmare a parcelării trebuie să fie de 3,60 m; la NE de imobilul cu nr.topo. 185/2/1/2/3, B.I. şi soţia, prin împrejmuire din plasă de sârmă. Ca urmare a efectuării măsurătorilor s-a stabilit că suprafaţa terenului este de 598 mp şi nu de 704 mp, cât figura în CF. De asemenea, s-a constatat că suprafaţa drumului de acces cu nr.topo.185/2/1/2/4 este în realitate de 170 mp şi nu de 113, cât este înscris în CF.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr.1530/12.04.1995 a Notariatului de Stat Dej numita S.A. a vândut pârâtei R.A. şi soţului acesteia R.C. imobilul cu nr.topo. 185/2/1/2/2, magazie şi curte în suprafaţă de 598 mp, cumpărătorii înscriindu-şi dreptul de proprietate în CF 6091/a Dej prin încheierea CF nr.2093-2094/12.04.1995.
În iunie 1999, la solicitarea pârâtei, a fost efectuată o nouă documentaţie, în care s-a arătat că parcelele rezultate în urma parcelării din 1971 au suprafeţele menţionate în cărţile funciare, inclusiv drumul de acces, cu excepţia parcelei pârâtei, căreia i s-a modificat suprafaţa de la 704 mp la 598 mp, pe baza unei documentaţii tehnice, dar fără să existe o hotărâre judecătorească şi fără o susţinere argumentată în acest sens, astfel încât s-a propus revenirea la suprafaţa iniţială, ca fiind realitatea de pe teren.
În baza acestei documentaţii, prin încheierea CF nr.3237/1999 a fost rectificată suprafaţa terenului cu nr.topo. 185/2/1/2/2, de la 598 mp, la 704 mp.
În speţă, raportat la probatoriul administrat în faţa primei instanţe, precum şi cel din apel, tribunalul a considerat că varianta I, planşa nr.3 din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de expertul E.D.F. este singura care răspunde exigenţelor menţionate mai sus, având în vedere că determinarea limitelor proprietăţilor părţilor trebuie să respecte dezmembrarea în 4 parcele efectuată în 1971 de fostul proprietar al întregului teren cu nr.topo. 185/2/1/2, traseul limitei stabilite în acel moment fiind cea reală.
Astfel, din raportul de expertiză menţionat a reieşit că suprafaţa reală a terenului cu nr.topo. 185/2/1/2/4, drumul de acces, este de 175 mp şi nu de 113 mp, cât este înscris in CF.
De asemenea, în condiţiile în care se ţine cont de dimensiunile terenului reclamanţilor din planul de parcelare din 1971, care a stat la baza dezmembrării imobilului cu nr.topo. 185/2/1/2 anterior vânzării în favoarea reclamanţilor, suprafaţa acestui teren este de 460 mp, mai mare cu 10 mp decât cea înscrisă în CF 5544 Dej, iar suprafaţa terenului pârâtei este de 620 mp, cu 84 mp mai mică decât cea înscrisă în CF 6091/a.
Pe de altă parte, tribunalul a constatat că pârâta a cumpărat în anul 1995 de la numita S.A. terenul în suprafaţă de 589 mp şi nu de 704 mp, suprafaţa fiind rectificată la solicitarea vânzătoarei anterior încheierii contractului. Este adevărat că aceasta rectificare nu a fost dispusă printr-o hotărâre judecătorească, însă esenţial este faptul că pârâta a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de doar 598 mp.
Trebuie să se ţină cont şi de menţiunile documentaţiei tehnice privind înstrăinarea imobilului din aprilie 1995, în care s-a arătat că la stabilirea suprafeţei de 589 mp s-a ţinut cont de vecinătăţile parcelei cu nr.topo.185/2/1/2/2, precum şi de faptul că drumul de acces are în realitate suprafaţa de 170 mp şi nu de 113 mp, aspect confirmat prin raportul de expertiză efectuat în cauză. În această documentaţie s-a mai precizat că între proprietăţile părţilor nu exista o limită materializată pe teren, însă aceasta limită a fost recunoscută de reclamanţi şi de fosta proprietară S.A..
Reţinând că în varianta I se ţine cont de schiţa din 1971, care a stat la baza dezmembrării imobilului cu nr.topo. 185/2/1/2 anterior vânzării în favoarea reclamanţilor, de suprafaţa terenului pârâtei, astfel cum a fost stabilită prin documentaţia tehnică privind înstrăinarea imobilului din aprilie 1995, de suprafaţa reală a drumului de acces (fiind necesar să se ţină cont de suprafaţa reală, chiar dacă nu s-a formulat o cerere de rectificare a suprafeţei, întrucât aceasta a fost avută în vedere la dezmembrarea din 1971 şi a determinat şi delimitarea parcelelor părţilor), precum şi de limita dintre terenurile părţilor, astfel cum a fost recunoscută de antecesoarea pârâtei, numita S.A., tribunalul a considerat greşită soluţia primei instanţe, care a optat pentru varianta III din raportul de expertiză.
În varianta reţinută de prima instanţă nu s-a stabilit linia de grăniţuire raportat la aspectele menţionate mai sus, ci doar de reducerea neglijabilă a terenurilor şi de distanţa dintre locuinţa reclamanţilor şi limita dintre terenuri, fără să se observe că în cauză nu s-a invocat existenţa unui drept de servitute, mai mult, pârâta a arătat că nu înţelege să formuleze pretenţii privind această distanţă.
Tribunalul a înlăturat varianta II, solicitată de pârâtă, deoarece nu se ţine cont de suprafaţa cumpărată de pârâtă şi de documentaţia tehnică efectuată înainte de cumpărare şi conduce la micşorarea terenului reclamanţilor de la 450 mp la 419 mp, fără să existe nici o justificare pentru aceasta. Având în vedere schiţa din 1971, precum şi concluziile expertului privind suprafaţa reala a drumului de acces, de 175 mp, că diferenţa de 62 mp faţă de suprafaţa înscrisă în CF nu afectează în nici un fel parcela reclamanţilor.
Tribunalul a considerat nefondate susţinerile pârâtei privind neîmprocesuarea proprietarului imobilului cu nr.topo. 185/2/1/2/4, având în vedere că nu s-a solicitat rectificarea suprafeţei acestui teren şi a înlăturat afirmaţiile pârâtei privind depăşirea limitelor investirii instanţei, întrucât în varianta I din raportul de expertiză pârâta nu este obligată să recunoască dreptul de proprietate al reclamanţilor asupra vreunei suprafeţe de teren, ci se stabileşte linia de grăniţuire dintre terenurile părţilor raportat la situaţia din 1971, din probele administrate rezultând că în realitate suprafaţa terenului reclamanţilor este de 460 mp, iar suprafaţa terenului pârâtei este de 620 mp.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal pârâta R.A., solicitând modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii în totalitate a apelului, cu consecinţa menţinerii sentinţei civile nr. 375/2008 a Judecătoriei Dej, în sensul stabiliri liniei de demarcaţie potrivit variantei III planşa 5 din expertiza efectuată de expertul E.D.F., iar în subsidiar, potrivit variantei II din aceeaşi expertiză.
În motivarea recursului, care nu a fost întemeiat în drept, pârâta a arătat că dintre cele 3 variante existente în expertiză, una singură este aceea care conţine părerea unui specialist, şi anume varianta III, care este şi varianta recomandată de expert.
Recurenta a mai arătat că sunt nelegale susţinerile instanţei de apel şi din punct de vedere al inechităţii create între părţile cauzei, deoarece diferenţa de 62 mp referitoare la drumul de acces ar fi normal şi legal să afecteze şi reclamanţii, nu numai pe ea, care folosesc drumul de acces, iar eroarea cu privire la suprafaţa acestuia le aparţine încă din anul 1971, urmare a dezmembrării nr. topografic iniţial.
Un alt element de nelegalitate al deciziei atacate invocat de recurentă se referă la faptul că instanţa de apel reţine în mod greşit că ar fi cumpărat doar suprafaţa de 598 mp, iar în alt caz, 589 mp, când în realitate a cumpărat suprafaţa de 704 mp, că în mod legal a procedat la rectificarea suprafeţei de teren cumpărate prin hotărâre judecătorească, că instanţa de apel omite să observe că totalul suprafeţei terenului în litigiu este aceeaşi de 1627 mp, cât a fost şi iniţial, că în nici un caz, dacă s-ar reţine că ea a cumpărat suprafaţa de 598 mp totalul suprafeţelor adunate care au fost dezmembrate în 1971, nu ar dat suprafaţa de 1627 mp.
Prin întâmpinarea depusă, intimaţii au solicitat în principal să se constate nulitatea recursului în baza art. 306 alin. 1 Cod proc.civ., motivat pe faptul că recursul nu a fost întemeiat în drept, că recurenta nu a indicat niciunul dintre motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 304 Cod proc.civ., care ar putea determina modificarea deciziei civile nr. 72/A/3.02.2011.
În subsidiar, intimaţii au solicitat respingerea recursului, cu motivarea că susţinerile recurentei cuprinse la pct. 1 din declaraţia de recurs sunt nefondate, pentru următoarele considerente: instanţa nu este obligată să aibă în vedere recomandarea expertului, respectiv să admită apelul şi să modifice hotărârea în sensul admiterii acţiunii, conform variantei III din raportul de expertiză; la pronunţarea hotărârii instanţa de apel a respectat dispoziţiile art. 315 alin. 1 Cod proc.civ., conformându-se dispoziţiilor instanţei de recurs care, a casat decizia civilă nr. 473/2008 a Tribunalului Cluj şi a trimis cauza spre rejudecare, ocazie cu care instanţa de apel a analizat toate înscrisurile depuse la dosar şi a concluzionat că numai varianta I din raportul de expertiză ţine cont de toate probele existente la dosar; susţinerile recurentei referitoare la rectificarea suprafeţei de teren cumpărată de ea nu au relevanţă în cauză; instanţa de apel a avut în vedere la pronunţarea hotărârii documentaţia tehnică pentru rectificarea şi înstrăinarea imobilului, efectuată în luna aprilie 1995.
Cererea recurentei pentru modificarea amplasamentului liniei de graniţă faţă de cel care rezultă din planurile de situaţie întocmite în anul 1971 este nejustificată, deoarece ulterior acelui an nu au mai intervenit acte între ei şi fostul proprietar sau cu pârâta prin care să se modifice limitele proprietăţii cumpărate de ei.
Examinând recursul declarat, curtea apreciază recursul întemeiat în parte şi în consecinţă în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. 1 Cod proc.civ. urmează să-l admită în parte pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa civilă nr. 375/27.03.2008 a Judecătoriei Dej pronunţată în primul ciclu procesual, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii T.I. şi T.A. împotriva pârâtei R.A. şi în consecinţă, s-a stabilit linia de demarcaţie dintre proprietăţile lor conform variantei III planşa 5 din raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul E.D.F..
Prin decizia civilă nr. 473/A/1.10.2008 a Tribunalului Cluj a fost admis apelul declarat de reclamanţi şi în consecinţă, sentinţa civilă nr. 375/27.03.2008 a Judecătoriei Dej a fost schimbată parţial, în sensul stabilirii liniei de graniţă dintre proprietăţile părţilor, conform variantei I planşa III din raportul de expertiză întocmit de expertul E.D.F..
Prin decizia civilă nr. 2296/R/24.11.2008 a Curţii de Apel Cluj a fost admis recursul declarat de pârâta R.A. împotriva deciziei civile nr. 473/A/1.10.2008 a Tribunalului Cluj, care a fost casată, iar cauza trimisă la Tribunalul Cluj pentru judecarea apelului şi a aderării la apel.
La pronunţarea acestei decizii curtea a reţinut că niciuna dintre cele trei variante ale raportului de expertiză nu sunt concludente, motiv pentru care, cu ocazia rejudecării, instanţa de apel va pune în vedere părţilor să depună la dosar copii integrale după cărţile funciare referitoare la terenurile în litigiu şi nu doar extrase; pârâtei R.A. îi va pune în vedere să depună la dosar copia contractului de vânzare-cumpărare în baza căruia a cumpărat împreună cu fostul ei soţ, R.C., parcela cu nr.top 185/2/1/2/2 şi schiţa întocmită cu acel prilej, în temeiul căreia s-a efectuat întabularea dreptului lor de proprietate în cartea funciară; va pune în discuţia părţilor necesitatea efectuării unui supliment la raportul de expertiză tehnică, pentru stabilirea liniei de grăniţuire dintre proprietăţile reclamanţilor şi a pârâtei ţinând seama de schiţa anexă la contractul autentic nr.1277/1971 şi de schiţa anexă la contractul de vânzare-cumpărare al pârâtei şi al fostului ei soţ, precum şi de suprafaţa de 113 mp a drumului de acces având nr.top 185/2/1/2/4 aşa cum figurează în cartea funciară nr.2146 Dej, şi nu de suprafaţa de 178 mp. Nu este necesară rectificarea suprafeţei de 113 mp a drumului de acces, mai ales că titularul ei, K.N. nu este împrocesuat, ci doar să se ţină seama de suprafaţa scriptică a drumului de acces la stabilirea liniei despărţitoare dintre proprietăţile părţilor.
Totodată, curtea a dispus că instanţa de apel va putea administra orice alte probe legale, concludente, utile şi pertinente în vederea soluţionării juste a raporturilor juridice dintre părţi, deduse judecăţii, bunăoară probe testimoniale.
Prin urmare, instanţa de casare prin reţinerea că „nu este necesară rectificarea suprafeţei de 113 mp a drumului de acces, mai ales că titularul ei K.N. nu este împrocesuat, ci doar să se ţină seama de suprafaţa scriptică a drumului de acces la stabilirea liniei despărţitoare dintre proprietăţile părţilor”, a statuat asupra faptului că drumul de acces are suprafaţa de 113 mp şi că nu este necesară rectificarea acestei suprafeţe.
Aşadar, instanţa de rejudecare trebuia să procedeze în limitele stabilite prin hotărârea instanţei superioare. Nu este admisibil ca, după ce instanţa de recurs a statuat în drept asupra acestei probleme, instanţa de rejudecare să modifice această concluzie, reapreciind probele administrate, ci ea este ţinută să ducă la îndeplinire, întocmai, îndrumările primite.
Instanţa de rejudecare respectă îndrumările date de instanţa de casare, în sensul că dispune completarea raportului de expertiză de către acelaşi expert, având ca obiectiv stabilirea liniei de graniţă dintre proprietăţile părţilor, ţinând seama de schiţa anexă la contractul autentic nr. 1277/1971 de schiţa anexă la contractul de vânzare-cumpărare al pârâtei şi al fostului ei soţ, precum şi de suprafaţa de 113 mp a drumului de acces, având nr. top 185/2/1/2/4 aşa cum figurează în cartea funciară 2146 Dej şi nu de suprafaţa de 178 mp avându-se în vedere recomandările deciziei nr. 2296/R/24.11.2008 a Curţii de Apel Cluj, precum şi actele depuse la dosar în faza procesuală a apelului, respectiv contractul de vânzare-cumpărare, schiţele şi documentaţia care a stat la baza emiterii de carte funciară nr. 3237/1999.
Prin soluţia pronunţată, aceea de stabilire a liniei de graniţă dintre imobilul proprietatea reclamantei, înscris în CF 5544 Dej, nr. top 185/2/1/2/1 şi imobilul proprietatea pârâtei înscris în CF 6091 Dej nr. top 185/2/1/2/2, conform variantei I planşa 3 din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de expertul E.D.F., care face parte integrantă din decizie, instanţa de rejudecare încalcă însă îndrumările date de instanţa de casare, alegând o variantă de stabilire a liniei de graniţă asupra căreia instanţa de casare se pronunţase prin decizia civilă nr. 2296/R/24.11.2008.
Mai mult, în varianta I planşa 3 din expertiză, expertul a stabilit linia de graniţă dintre cele două imobile, considerând ca limită de pornire limita sud-vestică pct. B şi D din planşa 3, situaţie în care se impune rectificarea drumului de acces cu nr. top 185/2/1/2/4, de la suprafaţa de 113 mp la suprafaţa de 170 mp. Or, aşa cum s-a reţinut, instanţa de casare a stabilit că nu este necesară rectificarea suprafeţei drumului de acces, instanţa de rejudecare trebuind să ţină seama doar de suprafaţa scriptică a drumului de acces atunci când va stabili linia despărţitoare dintre proprietatea părţilor.
Conform art. 315 pct. 1 Cod proc.civ., „în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”, excepţia nerespectării acestor dispoziţii fiind o excepţie de ordine publică ce poate fi invocată din oficiu de instanţa de judecată.
Curtea apreciază că soluţia pronunţată de instanţa de apel a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 315 pct.1 Cod proc.civ., aşadar, prin încălcarea unei norme imperative de drept procesual civil, motiv pentru care în baza art. 312 pct. 3 Cod proc.civ., curtea va admite în parte recursul declarat de pârâta R.A. împotriva deciziei civile numărul 72 din 03.02.2011 a Tribunalului Cluj, pe care o va modifica în sensul că, în baza art. 296 alin. 1 Cod proc.civ., va admite în parte apelul declarat de reclamanţi şi va admite în parte apelul incident declarat de pârâtă împotriva sentinţei civile numărul 375 din 27.03.2008 a Judecătoriei Dej, pe care o va schimbă în sensul că va stabili graniţa conform planşei numărul 1 din suplimentul la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul E.D.F., în apel, pentru următoarele considerente:
Grăniţuirea reprezintă operaţiunea de determinare a hotarului, limitelor dintre proprietăţi, adică acea linie de graniţă originară, stabilită fie prin voinţa comună a proprietarilor, fie impusă prin hotărâre judecătorească sau lege, în cazul inexistenţei unei delimitări între proprietăţi, cât şi în situaţia în care semnele exterioare existente sunt contestate de părţi.
Cele mai sus expuse, implică şi concluzia că, la stabilirea, pe cale judiciară, a liniei de graniţă, nu este determinantă asigurarea în totul a suprafeţelor de teren înscrise în cartea funciară, pentru că, cartea funciară garantează existenţa dreptului, dar nu şi întinderea exactă a acestuia. Dar, nici nu pot fi ignorate suprafeţele înscrise în cartea funciară şi documentele pe baza cărora părţile şi-au intabulat dreptul de carte funciară.
În acest sens, raportat la situaţia din speţă, instanţa va lua în considerare că suprafaţa totală a terenului înscris în cartea funciară este de 1627 mp, că acest teren a fost dezmembrat de către unicul proprietar tabular, K.N., prin autorizaţia nr. 21/3477 din 4 mai 1971 eliberată de Consiliul Popular Dej, în 4 loturi, rezultând parcela cu nr. top 185/2/1/2/1 casă, curte şi grădină în suprafaţă de 450 mp, parcela cu nr. top 185/2/1/2/2 magazie, curte şi grădină în suprafaţă de 704 mp, parcela cu nr. top 185/2/1/2/3 casă, curte în suprafaţă de 360 mp, parcela cu nr. top 185/2/1/2/1 drum de acces în suprafaţă de 113 mp., pentru parcelele cu nr. top 185/2/1/2/1 şi 185/2/1/2/2.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1277/8.10.1971 de Notariatul de Stat Dej, reclamanţii T. au cumpărat de la proprietarul K.N. imobilul cu nr. top 185/2/1/2/1 format din casă, curte şi grădină în suprafaţă de 450 mp, acesta fiind transcris în CF 5544 Dej.
Imobilul cu nr. top 185/2/1/2/2 a fost transcris în CF 6091/a Dej în favoarea numitei S.A., cu titlu de donaţie. Ulterior acestei trascrieri S.A. a întocmit o documentaţie tehnică pentru înstrăinarea imobilului cu nr. top 185/2/1/2/2 ocazie cu care, în urma efectuării măsurătorilor s-a stabilit că suprafaţa terenului este de 598 mp şi nu 700 mp cât figura în CF, că suprafaţa reală a drumului de acces este de 170 mp şi nu de 113 mp.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1530/12.04.1995 a Notariatului de Stat Dej S.A. a vândut pârâtei R.A. şi soţului acesteia imobilul cu nr. top 185/2/1/2/2 magazie şi curte în suprafaţă de 598 mp, cumpărătorii înscriindu-şi dreptul de proprietate în Cf 6901/a Dej.
Ulterior, pârâta R.A. a efectuat o nouă documentaţie pe baza căreia s-a stabilit că în urma parcelării din anul 1971 au rezultat suprafeţele menţionate în cărţile funciare, inclusiv drumul de acces, cu excepţia parcelei pârâtei căreia i s-a modificat suprafaţa de la 704 mp la 598 mp, fără ca să existe o hotărâre judecătorească, astfel că s-a propus revenirea la suprafaţa iniţială de 704 mp.
Modalitatea de grăniţuire aleasă de instanţa de recurs respectă dimensiunile terenului reclamanţilor T., cu nr. top 185/2/1/2/1, dimensiunile terenului pârâtei R., dimensiunile drumului de acces, conform planului de parcelare din anul 1971.
De altfel, este de observat că suprafeţele acestor parcele adunate şi cu suprafaţa parcelei cu nr. top 185/2/1/2/3 este de 1627 mp şi corespund în totalitate autorizaţiei de dezmembrare şi planului anexă de la f. 24, 25 din dosarul instanţei de apel.
Curtea va menţine restul dispoziţiilor sentinţei.
În baza art. 276 Cod proc.civ., curtea va compensa cheltuielile de judecată în apel şi recurs. (Judecător Ana Ionescu)
