Avocaţii, care nu sunt beneficiarii direcţi ai unui serviciu public local care nu vizează un interes general, nu pot fi obligaţi la plata taxei speciale pentru susţinerea financiară a culturii şi sportului, pentru că s-ar crea o în raport de celelalte categorii de cetăţeni.
Secţia comercială şi de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 810 din 26 septembrie 2008
Tribunalul Vâlcea – Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr.195/5.02.2008, a admis acțiunea reclamanților, a dispus anularea în parte a H.C.L. nr. 148/35/2005, a H.C.L. nr. 251/2006 și H.C.L. nr. 64/29.03.2007, în ceea ce-i privește pe avocați și anularea Dispoziției Primarului Municipiului Rm.Vâlcea nr. 2677/19.03.2007 și a celei de impunere cu nr. 108723/2007.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut că temeiul stabilirii acestor obligații fiscale îl constituie dispozițiile H.C.L. nr. 148/35/2004 privind instituirea taxei speciale pentru susținerea financiară a culturii și sportului vâlcean pentru persoane fizice autorizate să desfășoare activități producătoare de și agenții economici persoane juridice care își desfășoară activitatea pe raza municipiului Rm. Vâlcea.
Prin H.C.L. nr. 251/2006, taxa a fost majorată.
Taxa instituită în sarcina reclamanților este nelegală prin raportare la calificarea acestei taxe ca fiind o taxă specială stabilită de pârât în temeiul Codului fiscal. Astfel, o asemenea taxă se încasează potrivit dispozițiilor art. 282 alin. (3) C.fisc. numai de la persoanele fizice și juridice care beneficiază de serviciile oferite de instituția sau serviciul public de interes local, potrivit Regulamentului de organizare și funcționare sau de la cele care sunt obligate, potrivit legii, să efectueze prestații ce intră în sfera de activitate a acestui tip de serviciu.
împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs, în termen legal, de către pârât, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Examinând recursul, prin prisma criticilor aduse, pe temeiul invocat, dar și sub toate aspectele, conform art. 3041C.proc.civ., curtea susține că acesta este nefondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Problema supusă dezlegării instanței de fond constă în aceea dacă intimații-reclamanți fac parte din categoria persoanelor fizice și juridice ce se folosesc de serviciile locale pentru care s-au instituit taxele respective, așa cum se menționează expres la art. 30 din Legea nr. 273/2006, care reglementează taxele speciale pentru funcționarea serviciilor publice locale.
Or, taxele speciale impuse prin actele administrative în discuție, privesc, fără dubii, susținerea financiară a culturii și sportului vâlcean, taxă majorată în 2006, aspect ce infirmă susținerea recurentului-pârât în legătură cu aprecierea acestei taxe de interes general, vizând acțiuni umanitare, sărbători ale orașului, daruri pentru copiii, festivaluri, decernări de premii, diplome etc.
Sub acest aspect, susținerile recurentului-pârât vin chiar în sprijinul solicitării reclamanților prin aceea că, dacă ar fi avut un asemenea scop, această taxă ar fi trebuit suportată de toți locuitorii municipiului și nu numai de anumite categorii, creând, într-adevăr, discriminarea despre care au vorbit aceștia.
Prin urmare, nefiind beneficiarii direcți ai unui asemenea serviciu public local, în mod corect, instanța de fond a apreciat asupra temeiniciei acțiunii avocaților.
Față de cele ce preced, curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ., urmează să respingă recursul ca nefondat.
