Competenţa judecării cererii privind eliberarea titlului de proprietate, de către prefectură, asupra unei suprafeţe de teren aparţine, în primă instanţă, curţii de apel
(Secţia de administrativ, sentinţa nr. 33/1994)
Prin cererea înregistrată Ia data de 30.07.1993, D.G. a chemat în judecată pe numitul C.Ş., în calitate de primar al oraşului Bolintin Vale, judeţul Giurgiu, solicitând obligarea pârâtului la aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor organelor împuternicite cu aplicarea Legii nr. 18/1991 pentru reconstituirea dreptului de proprietate, aşa cum a fost recunoscut.
S-a mai solicitat suspendarea titlului de proprietate cu nr. 20.736/26.06.1993, până la soluţionarea acţiunii.
în motivarea cererii, petentul a precizat că nu s-a răspuns la cererea nr. 1.465/25.06.1993, adresată Primăriei; că s-a emis titlul de proprietate nr. 20.736/26.06.1993 pentru 0,4002 ha teren intravilan, deşi el se consideră îndreptăţit la acest pământ; nu s-a răspuns la cererea nr. 876/8.04.1993, adresată primăriei; de asemenea, Ia cererea nr. 877/8.04.1993; că nu s-a pus în aplicare hotărârea comisiei judeţene nr. 1.399/21.04.1993; nu s-a aplicat hotărârea judecătorească nr. 1.309/7.10.1992, şi nu s-a aplicat hotărârea O.C.O.T. Giurgiu nr. 168/11.05.1992, prin care se cere reconstituirea dreptului de proprietate pentru 0,75 ha teren intravilan în Bolintin Vale, pe vechiul amplasament şi 0,77 ha teren extravilan, în aceeaşi localitate.
La dosar, petentul a depus copie de pe adresa nr. 1.469/25.06.1993, întocmită de el, prin care solicită “punerea în posesie, prin reconstituirea urgentă a dreptului de proprietate pentru 1,52 ha, din care 0,75 ha teren intravilan situat în str. Florilor, oraş Bolintin Vale, 0,5 ha teren arabil şi 0,27 ha zăvoi”.
A mai depus la dosar o cerere întocmită de el, prin care solicita primarului să se urmeze procedura conform art. 26 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 – eliberarea titlurilor de proprietate, precum şi copie de pe memoriul ce poartă menţiunea nr. 876/8.04.1993, din care rezultă că nu a fost pus în posesie în mod corect.
S-a mai depus la dosar copie de pe adresa nr. 13.991/21.04.1993, prin care se comunică faptul că s-a admis contestaţia petentului privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 1,52 ha teren cu care s-a înscris la C.A.P. şi adresă eliberată de Prefectura Judeţului Giurgiu, la data de 20.04.1993.
De asemenea, s-a mai depus la dosar copie xerox de pe sentinţa civilă nr. 1.309/7.10.1992, pronunţată de Judecătoria Bolintin Vale, judeţul Giurgiu, prin care s-a respins plângerea petentului L.D.G. împotriva hotărârii nr. 31/8.10.1991, dată de Comisia Judeţeană Giurgiu pentru aplicarea Legii fondului funciar, precum şi răspunsul Consiliului Local Bolintin Vale, judeţul Giurgiu, cu nr. 1.579/26.06.1992.
Din ansamblul probelor dosarului, instanţa reţine următoarele:
D.G., supunându-se prevederilor Legii nr. 18/1991, a formulat cerere cu privire la aplicarea acesteia, respectiv la reconstituirea dreptului de proprietate.
Ulterior, a contestat hotărârile pronunţate, în prezent găsindu-se în situaţia prevăzută prin adresa nr. 168/11.05.1992, eliberată de O.C.O.T. Giurgiu, în sensul că petentul urmează a fi pus în posesie, conform adeverinţei şi contestaţiei admise de comisia judeţeană, atât în intravilan, cât şi extravilan, după cum urmează:
– în intravilan, va fi pus în posesie cu suprafaţa de 0.75 ha, conform schiţei prezentate;
– în extravilan, va fi pus în posesie cu suprafaţa de 0,77 ha, pe amplasamentul stabilit de comisie.
întrucât petiţionarul a susţinut că nu a fost pus în posesie, instanţa a dispus să se ceară de la Consiliul Local al oraşului Bolintin Vale să comunice motivele şi actele care au stat la baza refuzului de a se face punerea în posesie.
Prin adresa nr. 1.030/3.05.1993, Consiliul Local al oraşului Bolintin Vale, comunică cu privire la punerea în posesie că: “nu este nici rea voinţă, nici interese particulare, dar lipsa totală de cooperare din partea petentului, care a evitat de la început să recunoască vânzarea casei personale ulterior colectivizării şi care nu vrea să înţeleagă faptul că mai există încă o construcţie a unei văduve cu copii handicapaţi şi fără mijloace financiare pe vechiul amplasament al casei şi al curţii”.
Odată cu depunerea acestei adrese la dosar, reclamantul şi-a precizat acţiunea, în sensul că “solicită obligarea primarului să îi elibereze titlul de proprietate şi nu recunoaşterea dreptului”.
Faţă de această precizare expresă a petentului, şi cum, conform art. 35 alin. ultim din Legea nr. 18/1991, atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. 2-5 se va face prin decizia prefecturii, la propunerea primăriilor, pe baza verificării situaţiei juridice a terenurilor, în baza art. 3 pct. 1 din Legea nr. 29/1990, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 59/26.07.1993, se va decide trimiterea cauzei Ia Curtea de Apel Bucureşti.
Este de precizat că, aşa cum a declarat la data de 18.11.1993, reclamantul a renunţat la capătul de cerere privind suspendarea titlului de proprietate nr. 20.736/26.06.1993, aşa cum a solicitat prin acţiune.
De altfel, acest titlu de proprietate nu a fost depus la dosarul cauzei, pentru a se lua cunoştinţă de el.
Din răspunsul primarului Ş.C., având numărul 2.239/18.11.1992, rezultă că, practic nu ne găsim în faţa unui refuz de punere în posesie, aşa cum s-a susţinut de către reclamant prin acţiune. Mai mult, la data de 7.02.1994 a intervenit o înţelegere între Primăria Bolintin Vale şi reclamant, cu privire la punerea în posesie, astfel încât, faţă de precizarea reclamantului privind eliberarea titlului de proprietate, susţinută şi cu ocazia judecării cauzei prin discutarea competenţei materiale, urmează a se declina soluţionarea cererii la Curtea de Apel Bucureşti.
