Divizarea societăţii este un proces complex care presupune două etape: aprobarea proiectului de divizare de către adunarea generală a acţionarilor şi aprobarea divizării propriu-zise de către adunarea generală a acţionarilor (art.238-251 din Legea nr.31/1990). Cea de-a doua etapă depinde total de aprobarea valabilă a proiectului de divizare.
Cum dezlegarea litigiului privind legalitatea sau nelegalitatea hotărârii prin care s-a decis divizarea propriu-zisă depinde total de soluţia dată litigiului privind legalitatea sau nelegalitatea hotărârii de aprobare a proiectului de divizare, sunt aplicabile dispoziţiile art.244 alin.1 pct.1 cod procedură civilă. Între cele două cauze nu există o legătură de conexitate, ci de dependenţă, valabilitatea hotărârii de divizare fiind subordonată valabilităţii hotărârii de aprobare a proiectului de divizare.
Oportunitatea măsurii suspendării decurge din dependenţa totală a soluţiei din litigiul pendinte de soluţia din celălalt litigiu. Faptul că reclamanţii fac abuz de anumite drepturi procesuale trebuie sancţionat conform legii, dar acest lucru nu constituie un motiv care să împiedice suspendarea, în condiţiile raportului de dependenţă totală.
Prin Încheierea din 21 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Gorj – Secţia Comercială s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei ce face obiectul dosarului nr. 7279/95/2009, privind anularea hotărârii AGA din 20.08.2009 a SC L. SA, în temeiul art. 244 alin.1 cod procedură civilă, până la soluţionarea litigiului având ca obiect constatarea nulităţii /şi în subsidiar anularea hotărârii AGEA din 5 mai 2009, prin care s-a aprobat proiectul de divizare a SC L. SA, ce face obiectul dosarului 4930/95/2009.
Instanţa de fond a apreciat că între cele două cauze există o strânsă dependenţă întrucât prin hotărârea AGEA din 5 mai 2009 s-a aprobat proiectul de divizare a SC L. SA iar prin hotărârea AGA din 20.08.2009 s-a aprobat divizarea parţială a societăţii, având la bază proiectul aprobat. Astfel, legalitatea sau nelegalitatea celei de-a doua hotărâri a adunării generale depinde de legalitatea sau nelegalitatea primei hotărâri a adunării generale, ce are caracter litigios.
Împotriva încheierii de suspendare a judecăţii cauzei a formulat recurs pârâta SC L. SA, criticând-o ca netemeinică şi nelegală.
Recurenta invocă faptul că încheierea din 21.06.2010 este pronunţată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art.244 alin.1 Cod procedură civilă sub aspectul inexistenţei premisei suspendării statuate de text şi a inoportunităţii măsurii, care are caracter facultativ pentru instanţă.
Astfel, arată că nici reclamanţii, nici instanţa, nu au indicat vreun drept a cărui existenţă /inexistenţă ar urma să se constate în dosarul 4930/95/2009 şi de care să depindă soluţionarea cauzei de faţă. Pe de altă parte, recurenta invocă faptul că prima instanţă a făcut confuzie între cauze de conexitate şi cauze de suspendare, arătând că între cele două litigii ar exista eventual o legătură de conexitate iar nu de suspendare.
În legătură cu oportunitatea măsurii, susţine că instanţa trebuia să analizeze circumstanţele concrete ale cauzei şi să aibă în vedere că divizarea societăţii şi eliminarea incertitudinii juridice legată de aceasta nu poate fi amânată şi nu poate depăşi durata rezonabilă a unei proceduri judiciare, cu atât mai mult cu cât tendinţa reclamanţilor este de a împiedica procesul de divizare, dovadă stând numeroasele incidente procesuale ridicate, ca de exemplu excepţiile de neconstituţionalitate invocate.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
În legătură cu existenţa sau inexistenţa premisei suspendării, statuate de art.244 alin.1 pct.1 cod procedură civilă, Curtea constată că instanţa de fond a făcut o interpretare şi aplicare corectă a textului. Pentru a se putea dispune suspendarea judecăţii trebuie ca dezlegarea pricinii ce face obiectul judecăţii respective să depindă de existenţa sau inexistenţa unui drept ce face obiectul unei alte judecăţi. Expresia “existenţa sau inexistenţa unui drept ce face obiectul unei alte judecăţi” nu trebuie interpretată în sens literal, în sensul art.111 cod procedură civilă, ci în sens larg. Astfel, ori de câte ori soluţia din cauza pendinte atârnă, în tot sau în parte, de soluţia dată într-un alt litigiu, instanţa trebuie să dispună suspendarea judecăţii.
În speţă, divizarea societăţii este un proces complex care presupune două etape: aprobarea proiectului de divizare de către adunarea generală a acţionarilor şi aprobarea divizării propriu-zise de către adunarea generală a acţionarilor (art.238-251 din Legea nr.31/1990). Cea de-a doua etapă depinde total de aprobarea valabilă a proiectului de divizare. Cum dezlegarea litigiului din dosarul nr. 7279/95/2009 ( legalitatea sau nelegalitatea hotărârii prin care s-a decis divizarea propriu-zisă) depinde total de legalitatea sau nelegalitatea hotărârii de aprobare a proiectului de divizare ce face obiectul litigiului în dosarul nr. 4930/95/2009, corect s-a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art.244 alin.1 pct.1 cod procedură civilă. Între cele două cauze nu există o legătură de conexitate, ci de dependenţă, valabilitatea hotărârii de divizare fiind subordonată valabilităţii hotărârii de aprobare a proiectului de divizare. Dependenţa nu este inversă aşa cum susţine recurenta.
În legătură cu oportunitatea măsurii suspendării, Curtea apreciază că instanţa de fond a făcut o apreciere corectă asupra necesităţii suspendării judecăţii prezentei cauze, din cauza dependenţei totale a soluţiei de soluţia din celălalt litigiu. Procesul de divizare, în ansamblul său, trebuie să se desfăşoare cu celeritate iar litigiile legate de acest proces trebuie soluţionate în termene rezonabile. Faptul că reclamanţii fac abuz de anumite drepturi procesuale trebuie sancţionat conform legii, dar acest lucru nu constituie un motiv care să împiedice suspendarea, în condiţiile raportului de dependenţă totală explicat anterior.
??
??
??
??
1
