La data de 01.04.2011, reclamantul N.A. a chemat în judecată pe pârâta Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători „CFR CĂLĂTORI” SA – Regionala de Transport Feroviar de Călători Craiova, solicitând obligarea pârâtei să-i plătească drepturile salariale constând în sporul pentru condiţii speciale de muncă pe perioada 01.04.2008-08.10.2009 în cuantum de 6534 lei, precum şi daune interese constând în actualizarea sumei cu rata inflaţiei şi dobânda legală , cu obligarea la cheltuieli de judecată.
În fapt , reclamantul a arătat că a fost angajat al societăţii pârâte în funcţia de mecanic de locomotivă, fiind încadrat în condiţii speciale, iar pârâta avea obligaţia să-i achite lunar sporul pentru condiţii speciale de muncă , aşa cum este prevăzut de art.42 alin 1 lit a din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi.
Potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi, valabil în anii 2006 – 2007 nr. 357/05./22.02.2006, prelungit prin actul adiţional încheiat la 18.12.2006 şi potrivit contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi, nr.722/ 24.01.2008 valabil în anii 2008 – 2010 pentru activitatea desfăşurată în condiţii speciale a fost prevăzut acordarea unui spor pentru condiţii speciale de muncă în cuantum de 25 % din salariul de bază minim brut al salariatului.
Astfel potrivit art. 41 lit. a din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură aplicabil în anii 2006 – 2007 „sporurile minime ce se acordă în condiţiile prezentului contract la salariul de bază minim brut al salariaţilor sunt :….., iar pentru condiţii speciale 25 %”.
Astfel potrivit art. 41 lit. a din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură aplicabil în anii 2006 – 2007 „sporurile minime ce se acordă în condiţiile prezentului contract la salariul de bază minim brut al salariaţilor sunt :….., iar pentru condiţii speciale 25 %”.
Având în vedere neplata drepturilor salariale cuveniteconstând în sporul pentru condiţii speciale , solicită obligarea pârâtei la plata actualizată a sumei dar şi la plata dobânzii legale , conform art.161alin 1 C muncii,art.998,1084 şi 1088 C civ.
S-au depus la dosar fotocopii de pe Cartea de identitate, carnet de muncă, aviz de încadrare în condiţii speciale, extras CCM invocat în acţiune, practică judiciară.
Pârâta Regionala de Transport Feroviar de Călători Craiova nu a formulat întâmpinare; a depus note de şedinţă prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Regionalei de Transport Feroviar de Călători Craiova deoarece este o sucursală fără personalitate juridică şi nu este semnatara contractului colectiv de muncă la nivel de ramură pe care îşi întemeiază reclamantul cererea.
A invocat şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune , în raport de prevederile art.283 alin 1 lit.e .
Pe fond a arătat că acţiunea este neîntemeiată deoarece sporul solicitat nu este prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, nu a fost negociat de pârâtă cu salariaţii săi.
Prin sentinţa nr. 7325/13.05.2011 instanţa a admis acţiunea, a obligat pârâta să plătească reclamantului sporul pentru condiţii speciale pentru perioada 01.04.2008 – 08.10.2009 ,actualizat cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului până la data plăţii efective, precum şi dobânda legală aferentă, reţinând următoarele:
Cu privire la excepţia prescripţiei invocată de pârâtă, instanţa constată că este neîntemeiată şi o va respinge deoarece drepturile solicitate de reclamant sunt drepturi de natură salarială – sporurile făcând parte din salariu, aşa cum prevede art. 155 din codul muncii, astfel că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 283 codul muncii, potrivit cărora pentru cererile având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri pentru salariaţi termenul de prescripţie este de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, termen în limita căruia a fost formulată acţiunea.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Regionalei de Transport Feroviar de Călători Craiova, instanţa constată că este neîntemeiată şi o va respinge deoarece sucursala –societate – care are organe proprii de conducere poate sta în proces ca pârâtă conform art. 41 alin.2 cod procedură civilă.
Faptul că nu a semnat direct contractul colectiv de muncă la nivel de ramură nu are relevanţă atâta timp cât contractul colectiv de muncă la nivel de ramură a fost semnat de societatea mamă din care face parte şi pârâta. Potrivit art. 241 lit. c codul muncii, contractul colectiv de muncă produc efecte pentru toţi salariaţii încadraţi la toţi angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel, iar potrivit art. 40 alin. 2 lit. c din codul muncii, angajatorul are obligaţia să acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din contractului individual de muncă.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut următoarele:
Reclamantul a fost angajat al societăţii pârâte în funcţia de mecanic de locomotivă-automotor , aşa cum rezultă din carnetul de muncă , în care se precizează şi faptul că locul său de muncă a fost încadrat în condiţii speciale de muncă conform Legii 226/2006, însă nu i s-a acordat sporul pentru condiţii speciale deoarece CCM-ul la nivel de unitate nu conţine prevederi prin care să i se acorde acest spor.
Potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi, valabil în anii 2006 – 2007 nr. 357/05/22.02.2006, prelungit prin actul adiţional încheiat la 18.12.2006 şi potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi nr.722/24.01.2008 valabil în anii 2008 – 2010 pentru activitatea desfăşurată în condiţii speciale a fost prevăzut acordarea unui spor pentru condiţii speciale de muncă în cuantum de 25 % din salariul de bază minim brut al salariatului.
De asemenea, potrivit art. 42 alin. 1 lit. a din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură aplicabil în anii 2008 – 2010 „sporurile minime ce se acordă în condiţiile prezentului contract la salariul de bază minim brut al salariaţilor sunt :….., iar pentru condiţii speciale 25 %”.
Pârâta angajatoare nu a acordat şi nu a plătit reclamantului sporul pentru condiţii speciale de muncă, încălcând prevederile art. 40 alin. 2 lit. c, din codul muncii potrivit cărora „angajatorul are obligaţia să acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din contractului individual de muncă”, prevederile art. 236 alin 4 din codul muncii potrivit cărora „contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispoziţiilor legale constituie legea părţilor”, prevederile art. 241 litera c din codul muncii potrivit cărora „contractul colectiv de muncă produce efecte pentru toţi salariaţii încadraţi la toţi angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel”.
În acest fel a produs reclamantului un prejudiciu material constând în contravaloarea sporului pentru condiţii speciale de muncă, prejudiciu pe care angajatorul este dator să îl acopere în temeiul art. 269 din codul muncii, potrivit cărora „angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul”.
Având în vedere că prin neacordarea integrală a drepturilor salariale cuvenite reclamantul a suferit un prejudiciu constând pe de o parte în contravaloarea sporului, iar pe de altă parte în devalorizarea monedei naţionale şi beneficiul de care a fost lipsit, instanţa va obliga pârâta atât la plata contravalorii sporului pentru condiţii speciale, cât şi la actualizarea sumei cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului până la data plăţii efective, precum şi dobânda legală aferentă, repararea prejudiciului trebuind să fie integrală.
1
