Acest text de lege consacră ordinea operaţiunilor de individualizare judiciară a pedepsei în cazul concursului de infracţiuni şi implicit caracterul subsidiar al sporului de pedeapsă.
Prin sentinţa penală nr. 286/27 iunie 2005, Judecătoria Mizil a condamnat pe inculpatul S.I. la pedepsele de 3,6 ani închisoare pentru infracţiunea de violare de domiciliu, prev.de art. 192 alin.2 C.p., cu aplic.art art. 37 alin.1 lit.a C.p. şi respectiv 6 luni închisoare pentru infracţiunea de ameninţare prev.de art.193 C.p. cu aplic.art.37 lit.a C.p.
Conform art.33 lit.a C.p. combinat cu art.34 lit.b C.p., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3,6 ani închisoare.
Hotărârea a fost apelată de Parchet, care a susţinut că instanţa a omis să aplice disp.art. 39 alin.1 C.p., pentru o pedeapsă anterioară, lăsând astfel fără conţinut disp.art. 37 lit.a C.p.
Tribunalul Prahova a admis prin decizia penală nr.820/2005, apelul declarat a desfiinţat în parte sentinţa, a descontopit pedeapsa aplicată în cauză în cele două pedepse componente şi la fel a procedat şi cu pedeapsa de 3,6 ani închisoare, aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr.486/2004 a Judecătoriei Mizil.
În continuare, în temeiul art.39 alin.1 C.p. a recontopit toate pedepsele din cele 2 sentinţe, stabilind ca în conformitate cu art. 34 lit.b C.p. să se aplice pedeapsa cea mai grea, aceea de 3,6 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare , rezultând pedeapsa finală de 4 ani închisoare.
Curtea, a considerat întemeiat recursul inculpatului şi a dispus înlăturarea sporului de 6 luni închisoare, cu motivarea că, acesta este nejustificat atâta timp cât s-a apreciat că pentru nici una din faptele deduse judecăţii nu s-a impus majorarea pedepsei până la limita maximă, concluzionând că art.34 lit.b C.p. prevede o anumită ordine a operaţiunilor de individualizare judiciară a pedepsei în cazurile la care se referă, aplicarea sporului de pedeapsă având un rol subsidiar.
