Noţiunea de proces echitabil presupune derularea procedurilor contencioase compuse atât din faza administrativă cât şi din aceea jurisdicţională propriu-zisă, într-un termen rezonabil. Autorităţile unui stat nu pot să invoce chestiuni de organizare a aplicării legii împotriva dreptului la proces rezonabil, pentru că aceasta înseamnă să invoce propria culpă, încălcarea Convenţiei.
Secţia administrativ şi fiscal, Decizia nr. 973 din 24 iunie 2008
Prin acțiunea formulată la data de 14.05.2008 și înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova – Secția contencios administrativ și fiscal sub nr. 973/54/2008, reclamantul M.A. a chemat în judecată pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligate acestea să emită decizia reprezentând titlurile de despăgubire, aferente imobilului preluat abuziv, situat în Craiova, Strada P. nr. 80, obligarea la plata sumei de 300.000 lei (RON) cu titlu de daune morale și la 100 lei/zi de întârziere, începând cu data pronunțării hotărârii și până la executarea efectivă a acesteia.
în motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin dispoziția nr.7614/1.04.2005, primarul Municipiului Craiova a stabilit măsuri reparatorii sub forma titlurilor de valoare nominală, pentru imobilul imposibil de restituit în natură, situat în Craiova, str. P. nr. 80, în limita sumei de 2.815.500.500 lei, la care a fost evaluat imobilul.
S-a mai arătat că dosarul a fost înaintat de către Primăria Craiova către Autoritatea Națională pentru restituirea Proprietăților, fiind înregistrat sub nr. 18942/2006 și că, deși au trecut mai mult de 2 ani, nu a fost emisă decizia privind titlurile de despăgubire.
La dosar au fost depuse de către reclamant următoarele înscrisuri: cererea adresată Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, cererea adresată Președintelui ANRP, dispoziția nr. 7614 din 1.04.2005 a Primarului Municipiului Craiova.
Pârâta a formulat întâmpinare la data de 19.06.2008, în cuprinsul căreia a invocat excepția prematurității acțiunii, arătând că reclamantul nu a parcurs procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 247/2005.
Pe fondul cauzei s-a susținut că cererea este neîntemeiată, motivându-se că soluționarea dosarului reclamantului se face prin aplicarea unei prevederi speciale reglementate de Legea nr. 247/2005, care implică mai multe etape, între acestea fiind și cea a evaluării.
Cu privire la această etapă, pârâta a precizat că urmează ca printr-un proces de selecție aleatorie, dosarul să fie transmis evaluatorului, explicându-se în continuare modul de lucru al acestuia.
Cu privire la cererile privind plata daunelor morale și a daunelor cominatorii, s-a susținut de asemenea că acestea sunt netemeinice și nelegale.
Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus la dosar decizia nr. 2/2006, adresa nr. 18942/CC/17.06.2008 și adresa nr. 738202/27.05.2008, emisă de această autoritate.
Examinând cu prioritate, în condițiile art. 137 C.proc.civ., excepția prematurității cererii reclamantului, excepție ce a fost invocată de către pârâtă în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar, Curtea o apreciază ca fiind neîntemeiată pentru următoarele considerente.
Procedura administrativă reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 prevede într-adevăr parcurgerea mai multor etape – cea a analizării dosarelor sub aspectul restituirii imobilului în natură și cea a evaluării, etapă în care, după analizarea dosarului, constatându-se că în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul este trimis evaluatorului pentru întocmirea raportului de evaluare.
Această procedură se finalizează prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și transmiterea acesteia către Fondul Proprietatea.
Pornind de la finalitatea procedurii administrative, rezultă cu claritate că nu poate fi confundată cu procedura prealabilă reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004, procedură care obligă persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual să solicite revocarea în tot sau în parte a actului înainte de a se adresa instanței de judecată.
Or, în speță, obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie obligarea pârâtei să emită decizia reprezentând titlu de despăgubiri, decizie care, așa cum s-a arătat anterior, este precedată de parcurgerea procedurii administrative, procedură în care se verifică legalitatea respingerii cererii de restituire în natură și se trece la evaluarea bunului imobil.
Reclamantul a formulat cererea de chemare în judecată în ideea că se tergiversează emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, deci inclusiv procedura administrativă se desfășoară într-un ritm lent.
Procedura administrativă nu poate fi deci separată de faptul emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, așa încât pârâta să poată susține că reclamantul nu putea formula cererea de chemare în judecată pentru obligarea la emiterea deciziei până la momentul încheierii procedurii administrative.
Pentru motivele expuse, urmează a fi respinsă excepția prematurității ca neîntemeiată.
Examinând pe fond acțiunea, Curtea constată că aceasta este fondată în parte, conform motivelor ce se vor expune în continuare:
Reclamantul din prezenta cauză a solicitat ca în baza Legii nr. 10/2001 să i se acorde măsuri reparatorii pentru terenul situat în Craiova, str. P. nr. 80.
Prin dispoziția nr. 7614/1.04.2005, Primarul Municipiului Craiova a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul preluat, imposibil de restituit în natură, dosarul fiind transmis în cursul anului 2006 către Comisia Centrală din cadrul ANRP, fiind înregistrat sub nr. 18942/2006.
După cum s-a efectuat analiza sumară de mai sus, Curtea constată că reclamantul a început procedura de recuperare a unui bun al său ori a contravalorii acestuia prin formularea unei notificări în anul 2001, autoritatea locală cu competențe în materia stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv pronunțându-se la 1.04.2005.
Ulterior transmiterii dosarului către ANRP, respectiv Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor, reclamantul a formulat mai multe demersuri pentru ca cererile sale să fie soluționate; în acest sens enumerăm răspunsul ANRP din data de 27.05.2008 (atașat la întâmpinarea depusă la dosar).
Reclamantul a introdus acțiunea la data de 14.05.2008.
Curtea apreciază că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident principiul procesului rezonabil.
în consecință, se va face aplicarea art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, urmând ca autoritatea pârâtă să fie obligată să emită dispoziția pentru stabilirea despăgubirilor pentru imobilul imposibil de restituit în natură conform dispoziției nr. 7614/1.04.2005, emisă de Primarul Municipiului Craiova.
Curtea consideră că în speță s-au încălcat prevederile art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Noțiunea de proces echitabil reglementată de acest text implică și respectarea unui termen rezonabil de soluționare a unei cauze.
Termenul rezonabil la care se referă art. 6 parag. 1 din Convenție cuprinde și durata procedurilor administrative, deoarece aceasta constituie o premisă indispensabilă prevăzută în dreptul intern pentru sesizarea instanței.
împrejurarea că autoritățile administrative române nu au luat măsuri eficiente de soluționare a cererilor constituie culpa acestora și nu poate să conducă la împiedicarea realizării dreptului reclamantului.
Este de notorietate că în România, după schimbarea regimului social au fost adoptate, în decursul timpului, mai multe legi cu caracter reparatoriu.
între acestea se înscrie Legea nr. 10/2001 privind restituirea imobilelor preluate în mod abuziv de către stat, lege care a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.
Punerea în a legilor cu caracter reparatoriu revine autorităților executive ale statului care au obligația legală și constituțională de a respecta atât dreptul intern cât și tratatele internaționale.
Astfel, în baza art. 11 din Constituția României, statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce îi revin din tratatele la care este parte, iar tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
Convenția europeană a drepturilor omului a fost ratificată de România prin Legea nr. 30/1994.
în conformitate cu art. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului, părțile contractante ale acestei convenții, deci și statul român, recunosc oricărei persoane aflate sub jurisdicția lor drepturile și libertățile definite în Titlul I al Convenției.
între aceste drepturi se înscrie și dreptul prevăzut de art. 6, acela privind procesul echitabil, care presupune derularea procedurilor contencioase, compuse atât din faza administrativă cât și din aceea jurisdicțională propriu-zisă, într-un termen rezonabil.
Autoritățile unui stat nu pot să invoce chestiuni de organizare a aplicării legii împotriva dreptului la proces rezonabil, pentru că aceasta înseamnă să invoce propria culpă, încălcarea Convenției.
în afara argumentului decurgând din art. 6 al Convenției, Curtea consideră că prin neîndeplinirea obligației de a se emite titlurile de despăgubire, autoritățile pârâte aduc o evidentă atingere noțiunii de bun și a obligației statului de a proteja bunurile, valorile patrimoniale ale persoanelor, obligație asumată de către România prin Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului.
Curtea are în vedere că prin art. 1 al Protocolului Adițional la Convenție statele semnatare, inclusiv România, prin ratificarea Convenției, s-au obligat să respecte bunurile persoanelor fizice sau juridice.
în speța de față, prin comportamentul pârâtei se ajunge la o încălcare atât a art. 6 din Convenție cât și a art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție, motiv pentru care se apreciază că absența totală a despăgubirilor creează reclamantului o sarcină excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectul bunurilor lor garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.
Concluzionând, Curtea apreciază că procedurile administrative, coroborate cu cele judiciare, trebuie să se desfășoare în termen rezonabil și că depășirea unui termen de 6 ani de la data formulării cererii de acordare a măsurilor reparatorii constituie deja o încălcare evidentă a prevederilor art. 6 din Convenție.
Se va respinge cererea de obligare la acordarea daunelor cominatorii, întrucât prin art. 24 din Legea nr. 554/2004 s-a prevăzut o procedură specială de sancționare a autorităților, în cazul în care acestea nu execută hotărâri definitive și irevocabile, procedură care este subsecventă actualei etape judiciare.
Va fi respinsă cererea privind plata daunelor morale ca neîntemeiată.
Față de motivele enunțate în prezenta hotărâre, acțiunea va fi admisă în parte, se va obliga pârâta Comisia Centrală de Acordare a Despăgubirilor să emită reclamantului decizia reprezentând titlurile de despăgubire, aferente imobilului preluat abuziv situat în Craiova, str. P. nr. 80.
Se vor respinge celelalte capete de cerere.
