Materie : RECURS COMERCIAL. ÎNCHIDEREA PROCEDURII INSOLVENŢEI ÎN CONDIŢIILE PREVĂZUTE DE ART.131 DIN LEGEA NR.85/2006. PENTRU APLICAREA PREVEDERILOR ACESTUI TEXT DE LEGE ESTE NECESAR A FI ÎNTRUNITE CUMULATIV DOUĂ CONDIŢII : INEXISTENŢA BUNURILOR ÎN AVEREA DEBITORULUI SAU INSUFICIENŢA LOR PENTRU ACOPERIREA CHELTUIELILOR ADMINISTRATIVE ŞI NICI UN CREDITOR SĂ NU SE OFERE SĂ AVANSEZE SUMELE CORESPUNZĂTOARE CONTINUĂRII PROCEDURII.
-art.131 din Legea nr.85/2006.
Decizia nr.492/C/19.09.2011 a Curţii de Apel Oradea – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa nr.3219/F din 16.12.2010 pronunţată de Tribunalul Bihor a fost admisă cererea de închidere a procedurii formulată de lichidatorul judiciar R. I.P.U.R.L.
În temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenţei, s-a dispus închiderea procedurii insolvenţei debitorului S.C. S. S.R.L.
S-a dispus radierea debitorului din /registrul societăţilor agricole /registrul asociaţiilor şi fundaţiilor /alte registre.
În temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenţei, a descărcat pe administratorul judiciar de orice îndatoriri şi responsabilităţi.
A fost încuviinţată plata onorariului lichidatorului judiciar R. I.P.U.R.L Oradea în cuantum de 3.707,60 lei conform decontului, sumă ce va fi achitată din fondul de lichidare constituit conform art. 4 alin. 4 din privind procedura insolvenţei.
În temeiul art.135 din Legea privind procedura insolvenţei, s-a dispus notificarea sentinţei debitorului, creditorilor, administratorului special, D. T. F. P., O. R. C. de pe lângă Tribunalul BIHOR sau Registrului Societăţilor Agricole, Registrului Asociaţiilor şi Fundaţiilor /altor registre pentru efectuarea menţiunii de radiere, precum şi publicarea în Buletinul procedurilor de .
Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătorul sindic a reţinut că la data de 09.12.2010 lichidatorul judiciar R. I.P.U.R.L., desemnat să administreze procedura insolvenţei debitorului S.C. S. S.R.L., a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului/insuficienţei bunurilor/neavansării de către creditori a sumelor necesare pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare.
Constatând că procedura concursuală a fost deschisă prin hotărârea nr.892/F/2010, că s-au întocmit şi comunicat notificările în condiţiile art. 61 din Legea privind procedura insolvenţei, că notificarea a fost publicată conform art. 61 alin.3 din Legea privind procedura insolvenţei, în temeiul art. 131 din legea privind procedura insolvenţei a dispus încheierea procedurii insolvenţei şi radierea debitorului.
Împotriva acestei sentinţe, I. – R. L. IFN SA a declarat recurs în termen, solicitând admiterea acestuia şi modificarea sentinţei comerciale în sensul respingerii cererii de închidere a procedurii formulate de administratorul judiciar.
Pe de o parte, recurenta, în calitate de creditor participant la procedura de insolvenţă deschisă împotriva debitoarei a fost notificată despre intenţia administratorului judiciar de a deschide procedura chiar în 9.12.2010, adică data termenului de judecată şi, mai mult, la respectivul termen de judecată nu a fost reprezentată.
Lichidatorul judiciar nici nu a procedat în condiţiile art.135 din Legea 85/2006 la publicarea în BPI a intenţiei de închidere a procedurii şi, cu atât mai puţin, nu a convocat Adunarea Generală a Creditorilor în vederea prezentării propunerii de închidere a procedurii de insolvenţă împotriva debitoarei. În BPI din 8.12.2010 se publică la iniţiativa lichidatorului o citaţie pentru termenul de judecată din 9.12.2010, fără însă a se face vreo referire la faptul că s-ar fi formulat şi o propunere de închidere a procedurii.
În speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.131 din Legea 85/2006 temei în baza căruia a fost închisă procedura, respectiv nu există bunuri în averea debitorului însă nu s-a făcut dovada că nici un creditor nu s-a oferit să avanseze aceste sume necesare pentru continuarea procedurii. Nu s-a făcut nici măcar dovada faptului că s-ar fi pus în discuţia creditorilor avansarea vreunor sume de bani, iar recurenta nu a fost consultată în legătură cu această problemă şi nici nu a arătat că nu este de acord cu avansarea de sume, nici măcar nu a avut posibilitatea de a-şi exprima vreo poziţie în acest sens.
Pe de altă parte, având în vedere că instanţa a rămas în pronunţare la 9.12.2010, era practic imposibil pentru recurentă, chiar dacă ar fi dorit, să ia o hotărâre în sensul avansării de sume neavând la dispoziţie un termen rezonabil în acest sens pentru a se consulta factorii de decizie din cadrul societăţii.
Recurenta arată că este dispusă să avanseze sumele de bani în vederea continuării procedurii dar nefiind consultaţi nici ei, nici creditorii cu privire la acest aspect, recursul formulat în cauză este fondat.
De asemenea, în speţă sunt incidente dispoziţiile art.138 alin.1 lit. d, impunându-se antrenarea răspunderii civile a administratorului societăţii falite pentru pasivul societăţii. Concret, în cazul contractelor de leasing financiar – echipamente, respectiv de leasing financiar – autovehicule, debitoarei i-a fost transmisă folosinţa asupra unor bunuri de folosinţă îndelungată, în speţă un autoturism Suzuki Swift şi utilaje tâmplărie PVC. Toate acest bunuri se află în continuare la dispoziţia fostului administrator al societăţii, acesta refuzând returnarea lor şi în egală măsură neindicând locaţia bunurilor. Într-un asemenea caz, procedura de insolvenţă nu putea fi închisă, existând încă bunuri care se impunea a fi recuperate şi predate proprietarului lor, respectiv recurentei.
Pe de altă parte, în urma discuţiilor telefonice purtate cu reprezentanţii administratorului judiciar, a rezultat faptul că în evidenţele contabile ale societăţii debitoare aceste trei contracte de leasing încheiate cu subscria nu figurează, cu toate că s-au efectuat plăţi în temeiul lor, astfel că, în speţă sunt îndeplinite condiţiile art.138.
S-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva aceleiaşi sentinţe, a declarat recurs peste termen şi BT&S. KFT, în calitate de creditor solicitând admiterea acestuia şi respingerea cererii de închidere a procedurii formulate de către administratorul judiciar, cu cheltuieli de judecată.
Recurenta arată că, prin cererea formulată la 4.05.2010 şi expediată Tribunalului Bihor la 5.05.2010 conform facturii emise de Poşta Română, a solicitat instanţei admiterea cererii de înscriere a creanţei asupra averii debitorului şi, de asemenea de înscriere a creanţei în tabelul credal.
Cererea a fost expediată cu referire la dosar 2266/111/2010 cu termen la 24.06.2010, dosar la care s-au mai conexat şi alte solicitări ale altor creditori, având ca obiect declanşarea procedurii falimentului. Înainte de emiterea unei notificări din partea lichidatorului, recurenta a înaintat cererea de admitere a creanţei către acest număr, ataşând alăturat acesteia ordonanţa 273/COM/2010, facturile fiscale cu legalizate, filele CEC refuzate la plată, o declaraţie de recunoaştere datoriei dată administratorului societăţii debitoare, precum şi o propunere de eşalonare a datoriilor toate dovedind creanţa în sumă de 58.573, 1924 euro.
Cu toate că a fost indicat sediul procedural ales ca fiind mun. Carei, str. 1 Decembrie 1918, nr.25, ap.2, jud.SM la cab. Ind. av. Gherasim George, nu au fost citaţi cu noile termene fixate în cauză şi, de asemenea, nu le-a fost comunicată nici sentinţa prin care instanţa a procedat la admiterea cererii de închidere a procedurii de insolvenţă împotriva debitoarei S. SRL, soluţie pe care o consideră ca fiind nelegală.
Recurenta a luat cunoştinţă că dosarul ca fost finalizat abia la 2.03.2011, prin citarea sa în calitate de intimat creditor, prin promovarea unui recurs de către SC I.-R. L. IFN SA, motiv pentru care consideră că se află înăuntrul termenului de recurs, urmând ca acesta să fie admis conform considerentelor.
De asemenea, se arată că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art.131 din Legea 85/2006, întrucât nu s-a făcut dovada că nici un creditor nu s-a oferit să avanseze aceste sume necesare pentru continuarea procedurii, recurenta nefiind nici consultată, nici citată în cauză pentru a-şi exprima punctul de vedere. În schimb, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.138 alin.1 lit. d, impunându-se antrenarea răspunderii civile a administratorului societăţii falite pentru pasivul societăţii, cu atât mai mult cu cât, facturile emise de recurentă nu figurează în evidenţele contabile ale societăţii debitoare.
În concluzie, recurenta a arătat că această firmă a fost creată şi utilizată în scopul de a contracta datorii şi apoi a o falimenta, tocmai pentru a nu acoperi creanţele generate.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum şi sub toate aspectele, în baza prevederilor art.3041 Cod procedură civilă, instanţa a apreciat recursul declarat de recurentă ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte recursul declarat de BT & SONS KFT, instanţa de recurs constată că examinând cu precădere excepţia de netimbrare a recursului invocată din oficiu în cauză, reţine că potrivit dispoziţiilor art. 20 aliniat 1 din Legea 146/1997 „taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat”.
Raportat la dispoziţiile acestui text legal şi la recursul declarat în cauză de către recurentul BT & S. KFT, s-a reţinut că recurentul nu a achitat anticipat taxa de timbru şi timbru judiciar aferente cererii de recurs, cu toate că pentru termenul de judecată din data de 12.09.2011 a fost citat cu menţiunea de a face dovada plăţii taxei de timbru şi timbru judiciar datorate în temeiul art. 11 alin. 1 coroborat cu art. 6 lit. c din Legea nr. 146/1997.
Având în vedere că recurentul nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a taxei de timbru şi timbru judiciar pentru termenul stabilit pentru data de 12.09.2011, instanţa, văzând dispoziţiile art. 20 aliniat 3 din Legea 146/1997 care sancţionează neîndeplinirea obligaţiei de plată a taxei de timbru cu anularea cererii, a apreciat ca fiind întemeiată excepţia de netimbrare a recursului şi în consecinţă a dispus anularea ca netimbrat a acestuia.
Faţă de aspectul învederat mai sus, Curtea a admis excepţia de netimbrare invocată de intimata P. L. R. IFN SA cu privire la recursul formulat de BT & S. KFT .
În ceea ce priveşte excepţia de tardivitate invocată de intimata P. L. ROMÂNIA IFN SA cu privire la recursul formulat de BT & S. KFT Curtea nu a procedat la analizarea acesteia, dat fiind faptul că a fost admisă excepţia de netimbrare a recursului declarat de BT & S. KFT.
În ceea ce priveşte recursul declarat în cauză de I. R. L. IFN SA, acesta este fondat, fiind admis, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bihor.
Ca o primă chestiune, este de menţionat faptul că, deşi sentinţa de închidere a procedurii a fost pronunţată la data de 16.12.2010, a fost publicată în BPI din data 2.02.2011, în conformitate cu dispoziţiile art.135 din Legea 85/2006, iar recursul a fost declarat de recurentă în data de 27.01.2011, motiv pentru care se apreciază ca fiind făcut în termen. Ca atare, a respins excepţia de tardivitate invocată de intimata P. L. R. IFN SA cu privire la recursul formulat de I.-R. L. IFN SA.
Referitor la excepţia netimbrării invocată de intimata P. L. R. IFN SA cu privire la recursul declarat de recurenta I.-R. L. IFN SA, aceasta a fost respinsă, de asemenea, ca neîntemeiată. La data de 4.05.2011, recurenta SC I.-R. L. IFN SA a depus la dosar copia ordinului de plată nr.875 din 3.05.2011, aflat la f.22 dosar, reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 60 lei, precum şi timbru judiciar în original de 0,15 lei (f.21).
În ceea ce priveşte chestiunile legate de fondul cauzei, Curtea a reţinut că în BPI din data de 8.12.2010 a fost dispusă publicarea citaţiei prin care creditorii, printre care şi SC I. R. L. IFN SA au fost chemaţi la instanţă pentru termenul din data de 9.12.2010, fără a fi anunţaţi cu privire la propunerea de închidere a procedurii insolvenţei.
În speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.131 din Legea 85/2006, temei în baza căruia a fost închisă procedura, respectiv nu există bunuri în averea debitorului însă nu s-a făcut dovada că nici un creditor nu s-a oferit să avanseze aceste sume necesare pentru continuarea procedurii, nu s-a făcut nici măcar dovada faptului că s-ar fi pus în discuţia creditorilor avansarea vreunor sume de bani, iar recurenta nu a fost consultată în legătură cu această problemă şi nu a avut posibilitatea de a-şi exprima vreo poziţie în acest sens.
În plus, la termenul din 9.12.2010, s-a prezentat doar reprezentanta lichidatorului judiciar, lipsă fiind celelalte părţi, astfel încât recurenta nu a avut posibilitatea să ia o hotărâre în sensul avansării de sume, neavând la dispoziţie un termen rezonabil în acest sens pentru a se consulta factorii de decizie din cadrul societăţii.
Faţă de această împrejurare, Curtea a admis ca fondat recursul declarat de recurenta I. R. L. IFN SA împotriva sentinţei nr.3219/F din 16.12.2010 pronunţată de Tribunalul Bihor pe care a casat-o în tot şi în consecinţă, a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă ţinând seama de considerentele prezentei decizii, urmând a fi reanalizate aspectele privind îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art.131 din Legea 85/2006, în urma punerii în discuţia creditorilor a oportunităţii avansării vreunor sume de bani pentru continuarea procedurii.
A respins excepţiile de netimbrare şi de tardivitate invocate de intimata P. L. R. IFN SA cu privire la recursul formulat de I.R. L. IFN SA şi a anulat ca netimbrat recursul declarat împotriva aceleaşi hotărâri de recurenta BT & S. KFT.
