Competenţa materială şi competenţa teritorială. Acţiune pentru obligarea Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale de a soluţiona anumite petiţii


Curtea de apel în a cărei rază teritorială se află domiciliul reclamantei este competentă să soluţioneze cauza prin care se solicită obligarea Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale să-i soluţioneze cererile, în baza art. 6 din Legea nr. 29/1990 şi art. 3 pct. 1 Cod proc. civ..

(Secţia de administrativ, sentinţa nr. 22/1997)

Prin cererea înregistrată la data de 18.11.1996, reclamanta S.I.I. a chemat în judecată Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, solicitând obligarea pârâtului să-i soluţioneze cererile sale nr. 328/AR/15.05.1996 şi să-i comunice în scris soluţia dată acestor cereri.

în motivarea acţiunii, reclamanta arată că a fost prejudiciată prin efectuarea unor înregistrări incorecte în carnetul de muncă şi solicită corectarea respectivelor menţiuni.

La termenul de astăzi, instanţa, din oficiu, a ridicat excepţiile de necompetenţă materială şi teritorială privind soluţionarea cauzei de faţă.

Excepţiile sunt fondate.

Din conţinutul cererii de chemare în judecată rezultă că, în calitate de pârât se află un organ central al administraţiei de stat, respectiv Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, iar reclamanta îşi are domiciliul în municipiul Oradea, judeţul Bihor.

în raport de dispoziţiile art. 3 pct. 1 Cod proc. civ. şi art. 6 din Legea nr. 29/1990, instanţa va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Oradea.

Potrivit art. 3 pct. 1 Cod proc. civ., sunt de competenţa curţilor de apel cererile care au ca obiect acte ale organelor administraţiei centrale, iar, potrivit art. 6 din Legea nr. 29/1990, reclamantul, în litigiile de contencios administrativ, are posibilitatea să se judece la instanţa în raza căreia domiciliază.