Potrivit art. 29 din O.U.G. nr. 26/1997, hotărârea comisiei pentru protecţia copilului poate fi atacată în condiţiile Legii contenciosului administrativ.
în această materie, excepţia lipsei reclamaţiei administrative prealabile este prioritară faţă de excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 26/1997, de care depinde soluţionarea fondului cauzei. Nerespectarea acestei proceduri prealabile obligatorii instituite de art. 5 din Legea nr. 29/1990, conduce la respingerea acţiunii, ca inadmisibilă pe calea contenciosului administrativ.
(Secţia de administrativ, sentinţa nr. 375/1998)
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia contencios administrativ Ia data de 3.07.1998, reclamantul S.D. a chemat în judecată pe pârâta Comisia pentru Protecţia Copilului din cadrul Consiliului Local al sectorului 2 Bucureşti, formulând o contestaţie împotriva hotărârii nr. 322/18.03.1998, pronunţată de pârâtă, privitoare la încredinţarea minorului S.D.C., solicitându-se anularea acestei hotărâri.
La dosar a fost depusă o „notă detaliată asupra temeiurilor care stau la baza invocării excepţiei de neconstituţionalitate a unor prevederi ale OUG nr. 26/9.06.1997,” de către reclamant.
Analizând materialul probator administrat în cauză, tribunalul reţine următoarea situaţie de fapt:
Prin hotărârea nr. 322/18.03.1998, Comisia pentru Protecţia Copilului de pe lângă Consiliul Local sector 2 Bucureşti a admis cererea formulată de S.D., a stabilit plasamentul copilului S.D.C., născut la 11.07.1983, la unchiul patern S.D., stabilind, totodată, că pe durata plasamentului domiciliul copilului va fi la unchiul patern S.D..
Tribunalul mai constată că hotărârea atacată a avut ca temei juridic dispoziţiile art. 12 alin. 1 şi art. 23 alin. 1 din O.U.G. nr. 26/1997.
Tribunalul apreciază că se impune respingerea acţiunii, ca inadmisibilă pe calea contenciosului administrativ, ca urmare a lipsei reclamaţiei administrative prealabile, avându-se în vedere următoarele considerente:
Articolul 29 din O.U.G. nr. 26/1997 prevede că hotărârea comisiei pentru protecţia copilului poate fi atacată în condiţiile Legii contenciosului administrativ. Prin urmare, prevederile Legii nr. 29/1990 trebuie aplicate în prezenta cauză.
Este adevărat că instanţa de contencios administrativ este sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 26/1997 (de care depinde judecarea în fond a cauzei, asupra căreia Curtea Constituţională ar fi trebuit să se pronunţe în baza art. 144 lit. c din Constituţie şi a Legii nr. 47/1992), însă tribunalul consideră că excepţia lipsei reclamaţiei administrative prealabile este prioritară în materia contenciosului administrativ, în raport de prevederile art. 5 din Legea nr. 29/1990, care instituie o procedură prealabilă obligatorie, a cărei nerespectare conduce la respingerea acţiunii, ca inadmisibilă, pe calea contenciosului administrativ. în speţă, reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii acestei cerinţe legale; el nu s-a conformat dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 29/1990, care îl obligă ca o dată cu acţiunea să depună alături de actul administrativ pe care îl atacă, răspunsul autorităţii administrative la cererea sa prealabilă sau, după caz, în situaţia în care nu a primit nici un răspuns în legătură cu cererea sa, copia cererii, certificată pentru conformitate cu originalul.
Excepţia lipsei reclamaţiei administrative prealabile este o excepţie de fond, referindu-se la o condiţie de exerciţiu a acţiunii pe calea contenciosului administrativ.
Prin urmare, în baza art. 5 din Legea nr. 29/1990, raportat la art. 29 din O.U.G. nr. 26/1997, se va respinge acţiunea, ca inadmisibilă pe calea contenciosului administrativ, ca urmare a lipsei reclamaţiei administrative prealabile.
