Legea nr. 85/2006 – art. 100 şi art. 101
Modificarea planului de reorganizare se poate face oricând pe parcursul procedurii, cu respectarea condiţiilor de vot şi de confirmare prevăzute de Legea nr. 85/2006. Dacă modificarea planului este propusă de debitor, ea va trebui să fie aprobată de adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor.
Odată ce un plan de reorganizare propus de un debitor aflat sub incidenţa Legii nr. 85/2006, modificată, a fost aprobat de către adunarea generală a creditorilor, în condiţiile art. 100 din lege, el fiind ulterior confirmat de judecătorul-sindic, potrivit art. 101, nu mai este posibil ca un creditor, după rămânerea irevocabilă a sentinţei de confirmare a planului de reorganizare, să solicite instanţei de control judiciar să respingă acel plan pe motiv că el nu ar îndeplini cerinţele impuse de legiuitor.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia comercială,
Decizia civilă nr. 1615 din 20 septembrie 2011, dr. C.B.N.
Prin încheierea comercială nr. 319 din 14 aprilie 2011 pronunţată în dosarul nr. 3779/115/2009 judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Caraş-Severin, în baza art. 101 alin. (5) din Legea nr. 85/2006, a confirmat planul de reorganizare modificat al activităţii debitoarei S.C. A S.R.L. Dognecea, impunând societăţii debitoare să-şi conducă activitatea conform planului de reorganizare aprobat şi confirmat, sub supravegherea administratorului judiciar. De asemenea, tribunalul a dispus practicianului să prezinte trimestrial rapoarte privind situaţia financiară a averii debitorului, după aprobarea acestora de către comitetul creditorilor, precum şi situaţia cheltuielilor efectuate pentru bunul mers al activităţii, în vederea recuperării lor potrivit art. 102 alin. (4), care va fi avizată de comitet.
Împotriva încheierii de mai sus a declarat recurs creditoarea D.G.F.P. Caraş-Severin, solicitând modificarea ei, ca fiind nelegală şi netemeinică, iar pe fond să se respingă planul de reorganizare al debitoarei S.C. A Dognecea, cu motivarea că tribunalul a confirmat în mod greşit planul de reorganizare a activităţii societăţii debitoare.
Prin decizia civilă nr. 1615 din 20 septembrie 2011 Curtea de Apel Timişoara a respins ca nefondat recursul formulat de creditoarea D.G.F.P. Caraş-Severin împotriva încheierii comerciale nr. 319 din 14 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. 3779/115/2009 în contradictoriu cu debitoarea intimată S.C. A S.R.L. Dognecea, reprezentată prin administratorul judiciar S.C.P. M S.P.R.L. Reşiţa.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de control judiciar a reţinut că toate criticile aduse încheierii atacate se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate atunci „când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii”. Aceste dispoziţii vizează aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt prin restrângerea sau extinderea nejustificată a aplicării normelor unei situaţii de fapt determinată, interpretarea şi aplicarea greşită a textului de lege la o anumită situaţie de fapt sau încălcarea unor principii generale de drept.
În fapt, prin cererea din 25 noiembrie 2010 debitoarea intimată S.C. A S.R.L. Dognecea, faţă de care a fost declanşată procedura de reglementată de Legea nr. 85/2006, modificată, a solicitat aprobarea modificării planului de reorganizare votat de adunarea creditorilor şi confirmat, în data de 1 iulie 2010, de către judecătorul-sindic, motivat de împrejurarea că S.C. T S.R.L a reziliat contractul de prestări-servicii nr. 1647/31.03.2010 încheiat cu S.C. D S.R.L., căreia debitoarea i-a închiriat activul industrial pe care îl deţine în patrimoniu, şi astfel suma de 11.000 lei, reprezentând chiria lunară, nu va mai fi încasată de către locator, situaţie în care debitoarea nu mai poate respecta planul de reorganizare iniţial aprobat, propunând, în temeiul art. 101 alin. (5) din Legea insolvenţei, modificarea acestuia.
Potrivit articolului menţionat, modificarea planului de reorganizare se poate face oricând pe parcursul procedurii, cu respectarea condiţiilor de vot şi de confirmare prevăzute de Legea nr. 85/2006. Dacă modificarea planului este propusă de debitor, ea va trebui să fie aprobată de adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor.
Aşadar, prin hotărârea atacată, judecătorul-sindic, contrar susţinerilor instituţiei recurente, nu „a confirmat planul de reorganizare a activităţii societăţii debitoare”, ci a confirmat doar modificarea acestuia, considerând că sunt îndeplinite condiţiile impuse de legiuitor, având în vedere că S.C. B S.A., care este creditor majoritar cu 93,26%, a votat pentru aprobarea modificării planului de reorganizare, în varianta propusă de debitor.
Faţă de cele arătate, recurenta criticând încheierea comercială nr. 319 din 14 aprilie 2011 a Tribunalului Caraş-Severin pe motiv că „planul de reorganizare formulat de societatea debitoare este incomplet, din analiza acestuia reieşind că nu s-a făcut nicio referire la soldul clienţilor neîncasaţi, la soldul furnizorilor neachitaţi la data intrării debitorului în procedura insolvenţei şi nici la evoluţia acestor solduri de la momentul deschiderii procedurii şi până la data întocmirii planului de reorganizare, că nu s-a prezentat o listă completă a activelor din patrimoniul societăţii, inclusiv eventuale sarcini care pot greva bunurile acestuia, că planul nu cuprinde informaţii concrete şi complete privind estimarea volumului obligaţiilor născute după data intrării în procedura generală a insolvenţei şi în privinţa modului de achitare al acestora, că nu se specifică cuantumul obligaţiilor fiscale născute începând cu data intrării societăţii în insolvenţă şi până la data formulării planului de reorganizare şi nici modalitatea de plată a acestora, societatea luând în calcul numai stingerea creanţelor fiscale existente la data declanşării procedurii colective”, Curtea constată că respectivele critici sunt neîntemeiate, motiv pentru care le-a respins.
Aceasta, pentru că odată ce un plan de reorganizare propus de un debitor aflat sub incidenţa Legii nr. 85/2006, modificată, a fost aprobat de către adunarea generală a creditorilor, în condiţiile art. 100 din lege, el fiind ulterior confirmat de judecătorul-sindic, potrivit art. 101, nu mai este posibil ca un creditor, după rămânerea irevocabilă a sentinţei de confirmare a planului de reorganizare, să solicite instanţei de control judiciar să respingă acel plan pe motiv că el nu ar îndeplini cerinţele impuse de legiuitor.
