Prin O.G. nr. 11/1996 s-a stabilit că termenul în care se pot executa creanţele provenite din amenzi este de 3 ani. Ca atare, greşit s-a reţinut că acest termen de prescripţie este de numai un an, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 32/1968.
Instanţa învestită cu soluţionarea unei plângeri contravenţionale trebuie să se pronunţe asupra fondului cauzei, iar nu asupra excepţiei prescripţiei executării sancţiunii.
(Secţia de administrativ, decizia nr. 927/1998)
Prin sentinţa civilă nr. 764/22.01.1998, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a constatat ca fiind prescrisă sancţiunea aplicată petentului C.N., în calitate de reprezentant al S.C. “N.P.C.94” – S.R.L., prin procesul-verbal de contravenţie seria B, nr. 0209936, încheiat la data de 4.10.1996, de Poliţia Metrou.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că, în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 32/1968 şi nu art. 98 din O.G. nr. 11/1996, care stabilesc un termen de 3 ani pentru prescripţia executării sancţiunilor, acest din urmă text aplicându-se doar contravenţiilor constatate de Garda Financiară.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs intimata, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
S-a arătat, în motivarea recursului, că instanţa de fond a interpretat în mod eronat dispoziţiile art. 1 din O.G. nr. 11/1996, în realitate toate amenzile fiind creanţe bugetare, supuse prescripţiei în termen de 3 ani, conform art. 98 lit. b din respectivul act normativ.
A maii arătat recurenta intimată că pronunţându-se asupra excepţiei de prescripţie a executării sancţiunii, instanţa de fond s-a pronunţat asupra unei cereri ce nu făcea obiectul judecăţii.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu motivele de casare invocate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 304 Cod proc. civ., tribunalul constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Din interpretarea sistematică a prevederilor O.G. nr. 11/1996 rezultă indubitabil că toate amenzile (nu numai cele aplicate în domeniul financiar) sunt creanţe bugetare şi, în consecinţă, exonerarea de plata lor este supusă termenului de prescripţie de 3 ani, prevăzut de art. 98 din respectivul act normativ şi nu în termenul de 1 an, cum, în mod greşit, a reţinut instanţa de fond.
Mai mult, conform Legii nr. 32/1968, instanţa de fond era datoare să se pronunţe asupra fondului cauzei, respectiv asupra legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal şi nu asupra unei excepţii ce vizează executarea sancţiunii.
în consecinţă, constatând că hotărârea atacată este nelegală, tribunalul va admite recursul, în baza art. 304 pct. 8 Cod proc. civ., va casa sentinţa şi, în baza art. 312 alin. 2 Cod proc. civ., va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Cu ocazia rejudecării, instanţa va analiza legalitatea şi temeinicia procesului verbal de contravenţie, în raport cu susţinerile părţilor şi probele ce se vor administra.
