Reclamantul a urmat cursurile organizate de U.S.H., este licenţiat în muzică şi diploma de licenţă emisă de o unitate de învăţământ este valabilă câtă vreme nu a fost revocată pe cale administrativă de autoritatea emitentă sau nu a fost anulată printr-o hotărâre judecătorească.
În acest context, adresa comunicată reclamantului de către Inspectoratul Şcolar Judeţean nu anulează efectele diplomei acestuia, diplomă ce constituie un act administrativ ce se bucură de prezumţia de legalitate.
Secţia de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 3325 din 11 iunie 2012
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brăila, reclamantul X a chemat în judecată civilă pârâtul Inspectoratul Școlar Județean (I.Ș.J.) pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea adresei nr. 11493/30.11.2011 și pe cale de consecință recunoașterea diplomei și a dreptului de a participa la examenul de definitivat în învățământ seria 2012.
în motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a susținut că în ședința Consiliului de Administrație din data de 30.11.2011 i-a fost respinsă cererea de înscriere la examenul de definitivat seria 2012 cu motivarea că specializarea „muzică curs învățământ la distanță” absolvită de acesta la U.S.H. din B. nu are autorizație de funcționare anul I de studii, promoția 2003.
Susține reclamantul că a absolvit U.S.H. (2003-2007) specializarea Pedagogie – Muzică la forma de învățământ deschis la distanță. A mai învederat reclamantul că a frecventat cursurile organizate de Departamentul pentru pregătirea personalului didactic în perioada 2007-2008, deținând și certificatul de absolvire.
Diploma eliberată de U.S.H. și certificatul de absolvire a cursurilor au stat la baza ocupării postului de suplinitor calificat atât pentru catedra de pian din cadrul Liceului H.D., cât și la baza examenului de titularizare din septembrie 2008, iar ulterior pentru continuitate la suplinire în fiecare an.
Susține reclamantul că, deși diploma de absolvire a fost recunoscută ulterior, înscrierea la examenul de definitivat i-a fost respinsă motivat de faptul că diploma sa a devenit în mod nejustificat nevalabilă.
Reclamantul precizează că el s-a conformat exigenței impuse de metodologia elaborată de Ministerul învățământului pentru înscrierea la examenul de definitivat, însă cererea sa în mod nejustificat a fost respinsă.
Reclamantul a învederat că diploma sa de absolvire și celelalte documente nu au fost niciodată anulate, astfel că susținerile pârâtului privind acreditarea sau neacreditarea formei de învățământ nu se circumscriu prezentei cereri.
Prin întâmpinarea depusă la prima zi de înfățișare, pârâtul I.Ș.J. a solicitat respingerea cererii ca prematur introdusă. S-a arătat că reclamantul a formulat prezenta cerere pentru anularea adresei nr. 11493/30.11.2011 emisă de I.Ș.J. fără a mai aștepta răspunsul la plângerea prealabilă.
Pe fond intimatul a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată arătând că I.Ș.J. B nu este competent să constate valabilitatea unei diplome emise de o instituție de învățământ superior.
Intimatul a precizat că nu trebuie confundată vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților forme de învățământ la distanță în specializările autorizate sau acreditate cu dreptul de a organiza școlarizarea la forma de învățământ deschis la distanță.
Se susține că în cadrul U.S.H. specializările și programele de studii de la forma de învățământ la distanță au fost organizate și desfășurate fără respectarea prevederilor legale întrucât nu s-a parcurs procedura prevăzută de legiuitor în vederea desfășurării procesului de învățământ.
Pârâtul a menționat că reclamantul era obligat să verifice dacă specializarea absolvită de el era sau nu acreditată.
Pârâtul a depus copie de pe decizia nr. 170/08.02.2012 emisă de Inspectoratul Școlar Județean prin care i-a fost respinsă contestația împotriva adresei nr. 11493/30.11.2011 emisă de I.Ș.J. referitor la respingerea cererii de înscriere la examenul pentru obținerea definitivării în învățământ – sesiunea 2012.
în aceste condiții, reclamantul a precizat că înțelege să formuleze contestație și împotriva deciziei sus-menționate prin care i s-a răspuns la contestație împotriva adresei nr. 11493/30.11.2011.
în aceste condiții, instanța de fond a respins excepția prematurității cererii de chemare în judecată invocată de intimat.
Prin sentința nr. 813/2012 a Tribunalului Brăila a fost respinsă excepția prematurității cererii invocată de pârâtul I.Ș.J. B. S-a admis cererea completată formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul I.Ș.J. B.
S-a dispus anularea actului administrativ – adresa nr. 11493/30.11.2011 eliberată de pârâta I.Ș.J. B și a fost recunoscut reclamantului dreptul a participa la examenul de definitivat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a absolvit Facultatea de Muzică din cadrul U.S.H., specializarea Pedagogie muzicală în perioada 2003-200,7 forma de învățământ fiind aceea de învățământ la distanță, conform diplomei de licență.
Ulterior a urmat cursurile organizate de Departamentul pentru pregătirea personalului didactic în perioada 2007-2008, organizate în cadrul aceleiași universități, conform certificatului de absolvire depus la dosar.
în temeiul acestor acte reclamantul a ocupat postul de suplinitor calificat la catedra de pian din cadrul liceului de artă H.D., așa cum rezultă din decizia nr. 1140/23.07.2007.
Reclamantul a susținut examenul de titularizare în septembrie 2008 în temeiul aceleiași diplome eliberate de U.S.H.
Aceeași diplomă de studii a fost recunoscută pentru continuitate la suplinire pentru anii 2008, 2009, 2010 astfel cum rezultă din adresele nr. 15645/22.07.2008, 10332/31.07.2009, 12093/01.09.2009, 9202/02.08.2010 și 10116/31.08.2010 depuse în copie la dosarul cauzei.
Diploma sa de studii a fost recunoscută de către intimat pentru calificările sus-menționate. însă în momentul înscrierii la examenul de titularizare nu i s-a permis participarea la examen motivat de faptul că universitatea absolvită de către el nu ar fi deținut autorizație de funcționare pentru anul 2003, an în care reclamantul se afla în primul an de învățământ.
Diploma de absolvire a reclamantului nu a fost anulată, acesta beneficiind de toate atribuțiile ce îi sunt conferite de acest act de studiu conform prevederilor legale în vigoare la data emiterii lui.
Nu intră în atribuțiile instanței de judecată învestite cu analizarea încălcării sau nu a dreptului reclamantului, să analizeze dacă U.S.H. aflată în procedură de acreditare nu întrunește condițiile, atât timp cât diploma conferită petentului și care poartă antetul Ministerului Educației Naționale nu i-a fost retrasă sau anulată.
Diploma de licență este prezumată valabilă atât timp cât nu s-a solicitat nicăieri și nu s-a pronunțat vreo autoritate administrativă sau instanța judecătorească asupra anulării ei.
Mai mult, a pune la îndoială abia acum valabilitatea acestui act înseamnă o invocare a propriei culpe din partea pârâtului care i-a permis reclamantului ca din anul 2008 să profeseze ca suplinitor calificat pentru catedra aleasă până în prezent.
Apărările intimatului legate de acreditarea sau nu a formei de învățământ de către reclamant nu se circumscriu obiectului prezentei acțiuni.
Intimatul urmează să verifice îndeplinirea celorlalte condiții ce trebuie îndeplinite de către petent pentru înscrierea la examenul de definitivat, și nu valabilitatea unei diplome ce nu a fost anulată.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimatul I.Ș.J. B, criticând-o sub aspectul greșitei interpretări și aplicări a dispozițiilor legale.
A susținut în esență că, potrivit art. 161 alin. (3) și (4) din OMECTS nr. 5560/2011 pentru aprobarea Metodologiei cadru privind mobilitatea personalului didactic în învățământul preuniversitar în anul școlar 2012-2013, specializările absolvenților cu studii universitare care se înscriu la examenul de definitivare în învățământ, care au început studiile după intrarea în vigoare a Legii nr. 88/1993 privind acreditarea instituțiilor din învățământul superior și recunoașterea diplomelor, trebuie să se regăsească atât în Centralizator, cât și în hotărârile de Guvern privind autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea specializărilor din cadrul învățământului superior de stat și particular.
Verificând H.G. nr. 693/2003 pentru modificarea anexelor 1-3 la H.G. nr. 410/2002 privind structurile și specializările universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior, studiile superioare absolvite de reclamant în cadrul U.S.H., specializarea Pedagogie muzicală, forma de învățământ ID, nu a fost acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu în anul înscrierii în anul I de studii și nici pe perioada cât a urmat și finalizat aceste studii.
întrucât în cadrul U.S.H. specializările și programele de studii de la forma de învățământ la distanță au fost organizate și desfășurate fără respectarea prevederilor legale datorită faptului că nu s-a parcurs procedura prevăzută de legiuitor în vederea desfășurării procesului de învățământ, reclamantul nu poate participa la examenul de definitivare în învățământ.
Reclamantul a luat la cunoștință încă din anul 2009 că MECTS nu-i recunoaște forma de studii absolvită, însă până în prezent nu a luat nicio măsură pentru a remedia situația.
Pentru aceste considerente, a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, cu consecința respingerii acțiunii formulate.
Legal citat, reclamantul, prin reprezentant, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Verificând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele, conform art. 3041C.proc.civ., Curtea apreciază că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică, a cărei reformare nu se impune.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Regulamentul privind regimul actelor de studii aprobat prin O.M.E.C.T. nr. 2284/2007, actele de studii conferă titularilor acestora drepturi și obligații care decurg din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și din celelalte reglementări legale în vigoare.
Potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 84/1995, republicată, confirmarea studiilor se face, printre altele, și cu diploma de absolvire care în baza art. 20 din lege se poate solicita senatului instituției de învățământ superior.
Din diploma de licență emisă de U.S.H. rezultă că reclamantul a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2007, fiind licențiat al Facultății de Muzică, specializarea pedagogie muzicală.
Referitor la specializarea urmată de reclamant pentru care instituția de învățământ nu avea autorizare sau acreditare provizorie, Curtea constată că nici după încheierea perioadei de monitorizare prevăzută de art. 8 din Legea nr. 443/2002 privind înființarea U.S.H. din București și nici după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației, factorii cu atribuții de decizie din sistemul asigurării calității educației, dar mai ales Ministerul Educației nu au sesizat nereguli în procesul de organizare și desfășurare a procesului educațional la nivelul U.S.H.
Finalizarea cursurilor universitare organizate de U.S.H. în cadrul formei de învățământ la distanță, prin susținerea examenului de licență și obținerea în urma acestuia a unei diplome, presupune în fapt recunoașterea de către MECTS a formei de învățământ urmate.
Mai mult, apărările pârâtului I.Ș.J. B. legate de acreditarea sau neacreditarea formei de învățământ la distanță nu se circumscriu obiectului acțiunii, care constă în obligarea pârâtului la recunoașterea diplomei de licență, nu în anularea acestei diplome.
Instanța de fond a reținut în mod corect că reclamantul a urmat cursurile organizate de U.S.H., este licențiat în muzică și diploma de licență emisă de o unitate de învățământ este valabilă câtă vreme nu a fost revocată pe cale administrativă de autoritatea emitentă sau nu a fost anulată printr-o hotărâre judecătorească.
în acest context, adresa comunicată reclamantului nu anulează efectele diplomei acestuia, diplomă ce constituie un act administrativ ce se bucură de prezumția de legalitate.
Pentru aceste considerente, se apreciază că în mod corect prima instanță a sancționat atitudinea pârâtului de a refuza participarea reclamantului la examenul de definitivat, soluția de anulare a actului administrativ fiind legală și temeinică.
în consecință, în conformitate cu art. 312 C.proc.civ., recursul declarat de pârâtul I.Ș.J. B. a fost respins ca nefondat.
(Judecător Emilia Panțuru)
