Potrivit dispoziţiilor art. 1021 din Codul civil, “Partea în privinţa căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa convenţia, când este posibil, sau să-i ceară desfiinţarea, cu daune-interese.”
în baza dispoziţiilor art. 1082 din Codul civil, în materie contractuală vina debitorului este prezumată, acesta urmând a fi obligat la plata despăgubirilor, cât timp nu justifică existenţa unei cauze străine, neimputabile (caz fortuit, forţă majoră sau vina creditorului).
(Decizia nr. 1215 din 18 octombrie 2002 — Secţia a V-a comercială)
Prin Sentinţa civilă nr. 5145 din 10.04.2002, Tribunalul Bucureşti – Secţia a Vl-a comercială a admis acţiunea formulată de reclamanta A.P.A.P.S. în contradictoriu cu pârâta S.C. “P.”, a dispus rezoluţiunea Contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 1332/1996 cu repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul obligării pârâtei să restituie reclamantei cele 31.210 acţiuni, reprezentând 5% din capitalul social al S.C. “P.” S.A., şi a obligării reclamantei să restituie pârâtei suma de 210.667.500 lei, reprezentând contravaloare avans, respingând ca neîntemeiate capetele de cerere privind plata daunelor-interese constând în penalităţi şi dobânzi contractuale, reţinerea avansului achitat de către pârâtă şi restituirea dividendelor încasate de către pârâtă în perioada 1996 – 2000.
în motivarea sentinţei, instanţa de fond a considerat că, datorită faptului că pârâta nu şi-a respectat obligaţia contractuală asumată, neachitând preţul pentru acţiunile cumpărate, se impune rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni şi repunerea părţilor în situaţia anterioară prin restituirea prestaţiilor.
în ceea ce priveşte daunele-interese solicitate, tribunalul a considerat că pârâta nu mai poate fi obligată şi la plata acestora, constând în penalităţi şi dobânzi contractuale, din moment ce a fost sancţionată prin desfiinţarea contractului.
De asemenea, reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului ce i s-ar fi cauzat prin nerespectarea clauzelor contractuale de către pârâtă, astfel încât aceasta nu poate fi obligată la plata daunelor-interese solicitate.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A.P.A.P.S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, instanţa de fond făcând o greşită interpretare a dispoziţiilor legale şi a clauzelor contractuale.
Recursul este fondat.
Rezoluţiunea contractului este o sancţiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic.
Potrivit dispoziţiilor art. 1021 din Codul civil, “Partea în privinţa căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa convenţia, când este posibil, sau să-i ceară desfiinţarea, cu daune-interese.” Astfel fiind, desfiinţarea contractului nu exclude plata daunelor-interese pentru neexecutare.
în conformitate cu dispoziţiile art. 1082 din Codul civil, în materie contractuală vina debitorului este prezumată, acesta urmând a fi obligat la plata despăgubirilor, cât timp nu justifică existenţa unei cauze străine, neimputabile (caz fortuit, forţă majoră sau vina creditorului).
Cum contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni încheiat între părţi avea stipulată clauză penală, părţile au înţeles să stabilească anticipat cuantumul prejudiciului suferit de creditor, conform dispoziţiilor art. 1066 din Codul civil, astfel încât instanţa de judecată nu era în drept să-i modifice cuantumul, nici să verifice întinderea prejudiciul suferit de creditor şi nici să pretindă creditorului să dovedească întinderea prejudiciul efectiv suferit, debitorul aflându-se în culpă, iar culpa acestuia fiind prezumată.
