Pentru a pronunta aceasta hotarâre Curtea a retinut ca, dreptul la greva este prevazut în plan national de disp. art. 43 alin.(1) din Constitutia României, în raport de care salariatii au dreptul la greva pentru apararea intereselor profesionale, economice si sociale, de art. 250 Codul Muncii, art. 181 si urmatoarele din Legea Dialogului Social nr. 62/2011, iar în plan international de Pactul International referitor la drepturile economice, sociale si culturale ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974 care precizeaza în art. 8 ca dreptul la greva trebuie exercitat conform legilor din fiecare tara, de Carta Sociala Europeana revizuita, ratificata de România prin Legea nr. 74/1999, care consacra în art. 6 paragraful 4 dreptul lucratorilor si al patronilor de initia actiuni colective în cazul conflictelor de interese, inclusiv dreptul la greva si de Conventia nr. 87 din 1984 a O.I.M. din a carei interpretare se retine existenta dreptului la greva ca un drept fundamental al lucratorilor.
Potrivit art. 183 (1) din Legea nr. 62/2011, hotarârea de a declara greva se ia de organizatiile sindicale reprezentative participante la conflictul colectiv de munca, cu acordul scris a cel putin jumatate din numarul membrilor sindicatelor respective.
Alin.(3) al art. 183 stipuleaza ca hotarârea de a declara greva, cu dovada îndeplinirii conditiilor prevazute la alin.(1) se comunica în scris angajatorului, în termenul prevazut la art. 182.
Prin adresa nr. 42/2.06.2011, intimatii-pârâti au notificat conducerii societati-recurente începerea grevei, în data de 07.06.2011 declansându-se o greva de avertisment urmata la data de 10.06.2011 de greva propriu-zisa.
Coroborând dispozitiile alin. (1) si (3) din Legea nr. 62/2011 rezulta obligativitatea înaintarii notificarii de declarare a grevei însotita de dovada reprezentativitatii celor doua sindicate, dar si de tabelul continând numele membrilor de sindicat care si-au exprimat acordul scris de a participa la greva.
Cele doua conditii trebuie sa fie îndeplinite cumulativ, iar absenta uneia dintre acestea conduce la constatarea grevei ca fiind ilegala.
Prin înscrisurile depuse în fata instantei de fond cât si a celei de control judiciar intimatii-pârâti nu au facut dovada declararii grevei cu respectarea dispozitiilor legale mai sus-amintite.
Astfel, acestia sustin ca tabelele depuse în fata instantei de fond, cu nerespectarea normelor procedurale, dupa încheierea dezbaterilor asupra fondului cauzei, probe pe care în mod eronat aceasta le-a acceptat, desi nu au fost puse în discutia tuturor partilor, au fost comunicate patronatului care le-a restituit însa, pentru a fi legalizate.
Simplele sustineri ale intimatilor-pârâti nu pot avea valoare probatorie, în conditiile în care acestia nu au fost în masura a prezenta dovada depunerii respectivelor tabele, un eventual numar de înregistrare care sa confirme predarea lor.
Este adevarat ca solicitarea patronatului de a fi depuse tabelele nominale legalizate este nefondata, excesiva si neîntemeiata în drept, însa o atare solicitare nu poate conduce în mod automat la concluzia depunerii acestor tabele si a restituirii lor de catre patronat ca nerespectând conditia de forma impusa de acesta, ci mai curând poate fi apreciata ca o pretentie lipsita de fundament juridic.
De altfel, prin însasi adresa nr. 1/1101/02.06.2011 recurenta solicita intimatilor comunicarea înscrisurilor din care rezulta acordul scris al membrilor de sindicat care au înteles sa participe la greva, iar solicitarea ca aceste tabele sa fie legalizate nu poate conduce la concluzia pe care încearca intimatii sa o induca, aceea a depunerii tabelelor si a restituirii lor, ci reprezinta o cerinta suplimentar impusa, care, daca nu ar fi fost respectata nu ar fi condus în nici un caz la constatarea grevei ca fiind ilegala.
În absenta existentei acordului a cel putin jumatate din membrii de sindicat de declarare a grevei la momentul notificarii societatii, în conditiile prezentarii unor tabele nedatate una din cerintele legii de apreciere a grevei ca fiind legala nu este îndeplinita.
Intimatii sustin, de asemenea, ca din continutul adresei nr. 42/02.06.2011 rezulta ca odata cu notificarea au fost comunicate si tabelele respective, însa simpla încunostiintare a patronatului în sensul ca exista acordul scris al membrilor de sindicat conform prevederilor art. 183 din Legea nr. 62/2011 nu este suficienta, întrucât astfel cum s-a specificat anterior este obligatorie si prezentarea tabelelor nominale datate, dispozitiile legale în speta nelasând loc de interpretare.
Nici împrejurarea ca s-au formulat o serie de cereri de renuntare la greva la momentul declansarii grevei de avertisment nu conduce la concluzia depunerii respectivelor tabele împreuna cu notificarea la angajator.
Nu în ultimul rând, instanta retine ca, prin adresa nr. 1/1117/07.06.2011 recurenta a solicitat în continuare dovada acordului scris al membrilor de sindicat pentru declansarea grevei, iar intimatul comunica prin adresa nr. 50/08.06.2011 numarul membrilor de sindicat care au fost de acord cu respectiva actiune fara a mentiona ca un tabel nominal ar fi fost comunicat anterior si ca, prin urmare, nu ar mai fi necesar.
În consecinta, Curtea a constatat neîndeplinirea de catre intimati a uneia din cele doua conditii impuse de disp. art. 183 alin.(3) din Legea nr.62/2011, respectiv comunicarea catre angajator a acordului scris a cel putin jumatate din numarul membrilor de sindicat pentru declansarea grevei.
În aceste conditii aspectele privind reprezentativitatea sindicatelor nu se mai impune a fi analizate , fiind suficienta constatarea neîndeplinirii uneia dintre cele doua conditii anterior mentionate pentru aprecierea ilegalitatii grevei.
Fata de considerentele expuse, Curtea, vazând disp. art. 312 alin.(2) si (3) Cod procedura civila a admis recursul, a modificat în tot sentinta recurata, iar pe fond a admis actiunea si a dispus încetarea grevei ca ilegala, conform art. 200 si art. 201 din Legea nr. 62/2011.
