întrucât părţile se află în raporturi contractuale, iar actul solicitat a se perfecta nu izvorăşte dintr-un raport juridic administrativ, competenţa soluţionării cererii privind obligarea unităţii pârâte la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare pentru un apartament şi la restituirea actelor reţinute pe nedrept, aparţine judecătoriei în a cărei rază teritorială este situat imobilul.
(Secţia de administrativ, sentinţa nr. 141/1998)
Prin cererea înregistrată sub nr. 65/1998, reclamanţii Z.B. şi Z.B. au chemat în judecată şi personal la interogatoriu pe S.G., în calitate de reprezentant al S.C. „H.N.” – S.A. solicitând ca, pe baza probelor ce se vor administra, să se dispună obligarea acestuia de a le încheia contractul de vânzare – cumpărare privind apartamentul indicat drept domiciliu şi obligarea la restituirea actelor care le-au fost reţinute pe nedrept.
Se solicită obligarea acestuia la plata daunelor de întârziere reprezentând contravaloarea sumei de 60.280.580 lei, pe care i-au deţinut în valută şi cu care au achitat apartamentul la 19.12.1996, în raport de inflaţie şi dobânzile cuvenite legal, precum şi cheltuieli de judecată.
în motivarea cererii se învederează că reclamanţii au calitatea de locatari principali, din anul 1963, ai apartamentului, dată de la care a fost dat în folosinţă imobilul.
Ca urmare a scoaterii imobilelor la vânzare, au efectuat toate formele legale pentru cumpărarea apartamentului în care locuiesc în calitate de chiriaşi, achitând suma de 60.281.250 lei, la data de 19.12.1996.
Contractul a fost semnat de Z.B., iar în momentul în care au avut loc toate formele legale de vânzare – cumpărare, în mod cu totul surprinzător şi nejustificat, directorul S.C. „H.N.” – S.A. – S.G. – a reţinut toate actele, inclusiv contractul de locaţiune.
Faţă de refuzul nejustificat de a perfecta contractul de vânzare -cumpărare, se solicită admiterea acţiunii, aşa cum a fost formulată.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată că, faţă de obiectul pricinii, nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 1 din Legea 29/1990, în sensul că actul solicitat a se perfecta nu izvorăşte dintr-un raport juridic administrativ, ci priveşte sfera reglementării situaţiei în litigiu faţă de dispoziţiile art. 970 – 977, precum şi art. 1011 Cod civil, părţile se află în raporturi contractuale, iar instanţa competentă a soluţiona cauză este judecătoria în a cărei rază teritorială se află imobilul.
Instanţa, din oficiu, invocă excepţia de necompetenţă materială a soluţionării cauzei, urmând a declina competenţa în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, ca urmare a admiterii excepţiei de necompetenţă, în baza consideraţiilor de mai sus..
