b) Achitarea inculpatului, pe motivul lipsei pericolului social al infracţiunii, în procedura simplificată prevăzută de art. 3201 C. pr. pen.
C. pen., art. 181
Legea nr. 241/2005, art. 6
C. pr. pen., art. 3201
a) Luând drept criterii persoana inculpatului, aflat la prima confruntare cu legea penală, comportamentul lui ireproşabil în familie şi societate, atitudinea sinceră manifestată pe durata procedurilor, eforturile depuse pentru acoperirea integrală a prejudiciului, contextul în care inculpatul nu a virat sumele reprezentând impozitele şi contribuţiile cu reţinere la sursă, context dat de impasul financiar în care se afla societatea administrată de acuzat; împrejurarea că acesta a înţeles şi conştientizat urmarea actelor sale ilicite, în concret fapta acestuia a adus o atingere minimă valorii sociale ocrotite, fiind vădit lipsită de importanţă.
b) Dacă materialul de urmărire penală duce la concluzia că fapta dedusă judecăţii nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, nimic nu împiedică instanţa să dispună achitarea inculpatului, în baza art. 10 lit. b1 C. pr. pen., chiar dacă inculpatul a uzat de procedura simplificată prevăzută de art. 3201 C. pr. pen.
Prin sentinţa penală nr. 244/7 iunie 2011, Judecătoria Reghin:
-în baza art. 6 din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi a art. 63 alin. 3, teza a II-a şi 5 Cod penal, raportat la art. 320¹ Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul T.C. la pedeapsa de 300 lei amendă penală, pentru comiterea infracţiunii de reţinere şi nevărsare a impozitelor şi contribuţiilor cu reţinere la sursă, cu aplicarea 74 alin. 1 lit. a, b şi c Cod penal rap. la art. 76 alin. 1 lit. f Cod penal.
-în baza art. 81 alin. 1 Cod penal, a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe o durată de 1 an, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 alin. 2 Cod penal.
-în baza art. 359 Cod procedură penală, a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal, a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
-în baza art. 346 alin. 1, art. 14 alin. 3 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 998, 999 Cod civil, a respins acţiunea civilă exercitată de partea civilă A.N.A.F., D.G.F.P. MUREŞ, A.F.P. REGHIN constatând că prejudiciul a fost achitat în totalitate.
-în temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, l-a obligat pe inculpat să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză, în cuantum total de 140 lei, din care suma de 50 lei provine din faza de urmărire penală.
Pentru pronunţarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut că inculpatul, în calitatea sa de administrator al societăţii SC „D.P.” SRL, în perioada martie 2008 – ianuarie 2009, nu a virat în cel mult 30 de zile de la scadenţă sumele reprezentând impozitele şi contribuţiile cu reţinere la sursă, figurând adresei DGFP Mureş – Administraţia Finanţelor Publice Reghin, cu debite restante în cuantum de 6.013 lei la care s-au calculat majorări de întârziere de 3113 lei.
Coroborând probele administrate, instanţa a concluzionat că inculpatul se face vinovat de comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată.
În drept, fapta inculpatului, care în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada martie 2008–ianuarie 2009, nu a virat lunar în cel mult 30 de zile de la scadenţă sumele reprezentând impozitele şi contribuţiile cu reţinere la sursă, cauzând prin aceasta bugetului consolidat al statului un prejudiciu total de 6.013 lei la care se adaugă obligaţiile accesorii, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de reţinere şi nevărsare a impozitelor şi contribuţiilor cu reţinere la sursă prevăzută şi pedepsită de art. 6 din Legea 241/2005 cu art. 41 alin. 2 Cod penal.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanţa a ţinut seama de criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal şi anume:
– limitele pedepsei fixate de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului;
– gradul de pericol social al faptei determinat în acest caz de modul şi împrejurările săvârşirii acesteia;
– prejudiciul cauzat care a fost recuperat în totalitate;
– persoana şi antecedentele penale ale inculpatului.
Apreciind asupra persoanei inculpatului, instanţa a ajuns la concluzia că scopul pedepsei ce se va aplica acestuia poate fi atins în mod eficient aplicând o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege prin reţinerea circumstanţelor atenuante.
Având în vedere că inculpatul a fost de acord ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în temeiul art. 320¹ alin. 1 Cod penal raportat la art. 320¹ alin. 7 Cod penal, prima instanţă a redus limitele de pedeapsă ale infracţiunii cu o pătrime în cazul amenzii şi cu o treime în cazul închisorii.
Instanţa a mai luat în considerare şi faptul că inculpatul a achitat prejudiciul cauzat, conform chitanţelor de la filele 16, 57 şi 69.
Judecătoria a mai subliniat că scopul pedepsei poate fi atins în mod eficient aplicând inculpatului o pedeapsă cu amenda penală sub minimul special prevăzut de lege prin reţinerea circumstanţelor atenuante, inculpatul dând dovada de suficiente resurse morale pentru a-şi corecta atitudinea faţă de dispoziţiile imperative ale legii.
Având în vedere comportamentul pozitiv manifestat de inculpat pe tot parcursul procesului penal, instanţa a apreciat că inculpatul prezintă suficiente resurse morale pentru a se reeduca prin modalitatea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Cu privire la latura civilă, instanţa a respins pretenţiile formulate, întrucât prejudiciul a fost achitat potrivit chitanţelor ataşate la dosar.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs inculpatul.
În motivarea căii de atac, inculpatul contestă temeinicia hotărârii Judecătoriei Reghin de condamnare a sa la pedeapsa de 300 lei amendă pentru săvârşirea infracţiunii de reţinere şi nevărsare a impozitelor şi contribuţiilor cu reţinere la sursă, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu reţinerea art. 41 alin. 2 C. pen. Consideră că, din moment ce, anterior primului termen de judecată, a achitat integral prejudiciul cauzat, iar acest prejudiciu se situează sub 50.000 euro, în cauză trebuia să se facă aplicarea art. 10 din Legea nr. 241/2005, iar, în raport de cuantumul prejudiciului produs prin fapta comisă şi de persoana sa, avertismentul era o sancţiune suficientă, prin aplicarea acestuia putându-se atinge efectul educativ prevăzut de legea penală.
Analizând recursul pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. 4107/289/2010 al Judecătoriei Reghin, a motivelor invocate, a concluziilor recurentului şi ale reprezentantului Ministerului Public, precum şi din oficiu, în limitele efectelor devolutiv şi neagravării situaţiei în propria cale de atac, se reţin următoarele:
În soluţionarea recursului inculpatului, ne însuşim examenul corect şi detaliat al probelor instrumentate cu prilejul urmăririi penale, recunoscute de către inculpat, precum şi starea de fapt expusă, care de altfel, nici nu au fost contestate de participanţii la proces. În raport de această stare de fapt şi luând drept criterii persoana inculpatului, aflat la prima confruntare cu legea penală, comportamentul lui ireproşabil în familie şi societate, atitudinea sinceră manifestată pe durata procedurilor, eforturile depuse pentru acoperirea integrală a prejudiciului, contextul în care inculpatul nu a virat în perioada martie 2008-ianuarie 2009 sumele reprezentând impozitele şi contribuţiile cu reţinere la sursă, context dat de impasul financiar în care se afla societatea administrată de acuzat; împrejurarea că acesta a înţeles şi conştientizat urmarea actelor sale ilicite, apreciem că în concret fapta acestuia a adus o atingere minimă valorii sociale ocrotite, fiind vădit lipsită de importanţă. În acest context, în cauză sunt incidente prevederile art. 181 C. pen., activităţii inculpatului lipsindu-i una din trăsăturile esenţiale ale infracţiunii şi anume gradul de pericol social concret. Prin urmare, acţiunea penală pusă în mişcare şi exercitată faţă de el este lipsită de temei, fiind aplicabil la speţă cazul de achitare prevăzut de art. 10 lit. b1 C. pr. pen.
Pentru motivele prezentate, vom admite recursul inculpatului, cu consecinţele desfiinţării integrale a hotărârii atacate şi rejudecării pricinii de către instanţa de control. În rejudecare, în temeiul art. 11, pct. 2, lit. a coroborat cu art. 10, lit. b1 C. pr. Pen., îl vom achita pe inculpatul T.C. de sub acuza comiterii infracţiunii de reţinere şi nevărsare a impozitelor şi contribuţiilor cu reţinere la sursă, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu reţinerea art. 41 alin. 2 C. pen.
Conform art. 345 alin. 4 C. pr. pen. raportat la art. 181 alin. 3 şi art. 91 lit. c C. pen., vom aplica inculpatului sancţiunea administrativă a amenzii în cuantum de 300 lei RON. La alegerea sancţiunii administrative şi a cuantumului acesteia am avut în vedere persoana inculpatului, natura faptei deduse judecăţii, întinderea prejudiciului, repetabilitatea actelor materiale, perioada de timp scursă din momentul consumării până la cel al epuizării activităţii infracţionale, împrejurările concrete ale comiterii acesteia.
În raport de aceste criterii, sancţiunea administrativă a avertismentului, solicitată de inculpat, este inoportună, pentru reinstaurarea echilibrului social afectat prin fapta d-lui T.C. fiind necesară aplicarea unei sancţiuni administrative cu caracter pecuniar.
Totodată, nu vom da curs cererii inculpatului de aplicare a dispoziţiilor art. 10 alin. 1 teza a treia din Legea nr. 2412005, deoarece această cauză de nepedepsire poate fi incidentă numai în cazul în care se judecă o infracţiune de evaziune fiscală dintre cele incriminate de art. 9 din aceeaşi Lege, nu şi o infracţiune în legătură cu cele de evaziune fiscală, cum este cea care formează obiectul prezentei judecăţi.
