Contestarea deciziei date de conducătorul autorităţii publice, privită ca persoană juridică achizitoare, în temeiul O.G. nr. 12/1993, se face la instanţa de drept comun, respectiv judecătoria în a cărei rază teritorială se află sediul pârâtei.
Asemenea acte nu pot fi atacate în administrativ, în baza art. 2 lit. c din Lege nr. 29/1990, întrucât există o lege specială, care prevede o altă procedură judiciară pentru desfiinţarea lor.
CSecţia de contencios administrativ, sentinţa nr. 318/1998)
Prin acţiunea introdusă la această instanţă, înregistrată la data de 4.08.1998, reclamanta S.C. „C.C.” – S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Primăria sectorului 2 Bucureşti, pentru ca, pe baza hotărârii ce se va pronunţa, instanţa să anuleze actul emis de pârâtă sub nr. 19.484/6.06.1998, reprezentând răspunsul la contestaţia formulată împotriva actelor de licitaţie (procesul verbal şi hotărârea de adjudecare) din data de 28.05.1998, privind spaţiul comercial situat în şoseaua Colentina sectorul 2 Bucureşti.
Reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtei de a rezolva contestaţia printr-un act legal, care să analizeze în mod real efectuarea licitaţiei şi, totodată, suspendarea contractului de închiriere încheiat de Primăria sectorului 2 Bucureşti cu S.C. „C.” – S.R.L..
în motivarea acţiunii se arată că la data de 28.05.1998, Primăria sectorului 2 Bucureşti a organizat o licitaţie pentru ocuparea cu chirie a unui spaţiu situat în şoseaua Colentina, la care au participat S.C. „C.C.” -S.R.L. şi S.C. „C.” – S.R.L., ultima societate câştigând licitaţia.
Reclamanta a constatat nereguli cu privire la actele şi modul de realizare a licitaţiei, motiv pentru care a formulat contestaţie la Primăria sectorului 2, înregistrată sub nr. 18.275/22.06.1998.
Răspunsul pârâtei, înregistrat sub nr. 19484/6.06.1998, este contestat de reclamantă, cu motivarea că rezolvarea contestaţiei nu este semnată şi avizată de persoane abilitate, este superficială, întrucât nu s-a răspuns tuturor neregulilor semnalate, iar prin pierderea licitaţiei reclamanta a suferit un prejudiciu enorm.
Se consideră că modul de a rezolva contestaţia constituie un refuz al pârâtei de a reanaliza licitaţia, considerent pentru care reclamanta este vătămată în drepturile sale.
Instanţa, analizând actele şi lucrările dosarului, asupra excepţiei invocate, constată următoarele:
Potrivit art. 2 lit. c din Legea nr. 29/1990, nu pot fi atacate în contencios administrativ actele administrative pentru desfiinţarea sau modificarea cărora se prevede, printr-o lege specială, o altă procedură judiciară.
O.G. nr. 12/1993, republicată în Monitorul Oficial 281/4.012.1995, prevede, în art. 20 (1): „orice contractant care participă sau doreşte să participe la o procedură de achiziţie şi care consideră că suferă, că riscă să sufere sau că a suferit un prejudiciu datorită unui act sau unei decizii a persoanei juridice achizitoare, a procedurii utilizate de aceasta, cu încălcarea prezentei ordonanţe, poate înainta contestaţie împotriva actului, deciziei sau procedurii respective”.
Potrivit art. 21 (1), „orice contractant care participă la procedura de achiziţie poate să înainteze o contestaţie scrisă conducătorului persoanei juridice achizitoare”.
Decizia conducătorului persoanei juridice achizitoare, cu privire la contestaţia depusă, notificată contestatorului, poate fi atacată în justiţie, în termen de 10 zile de la data comunicării (art. 24 din O.G. nr. 12/1993).
în speţă, pârâta Primăria sectorului 2 Bucureşti are calitatea de persoană juridică achizitoare, iar reclamanta, pe ceea de contractant, potrivit definiţiilor din O.G. nr. 12/1993, iar acţiunea reclamantei este promovată în această calitate şi nu aceea de persoană vătămată în drepturile sale de un organ administrativ.
Calea procedurală este stabilită de art. 20 – 24 din O.G. nr. 12/1993, şi nu acţiunea în contencios administrativ, respectiv calea contestaţiei Ia instanţa de drept comun, în termenele prevăzute de text.
De altfel, potrivit art. 2 lit. d din Legea nr. 29/1990, procesul verbal de licitaţie şi hotărârea de adjudecare a licitaţiei constituie acte de gestiune săvârşite de stat, în calitate de persoană juridică, şi pentru administrarea patrimoniului său, care sunt exceptate de la jurisdicţia instanţelor de contencios. Ţinând cont de existenţa procedurii speciale prevăzute de O.G. nr. 12/1993, instanţa, în temeiul art. 158 al. 3 raportat la art. 1 şi nr. 5 Cod proc. civ., va admite excepţia necompetenţei materiale şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti.
