Competenţa materială. Litigiu între acţionar şi societatea comercială. Lipsa calităţii de organ al administraţiei de stat a societăţii comerciale


Litigiul dintre acţionar şi societatea comercială privind drepturile cuvenite acţionarului, este de competenţa instanţei de drept comun, pârâta neavând calitatea de organ al administraţiei de stat.

(Secţia de administrativ, sentinţa nr. 245/1995)

Prin cererea înregistrată la data de 25.02.1994, petentul G.I. a chemat în judecată pârâta S.C. “A.” – SA. din judeţul Tulcea, solicitând obligarea pârâtei să îi achite sumele datorate pentru neplata cantităţilor de grâu ce i se cuveneau de pe 4 ha.

în sprijinul cererii, petentul arată că a primit, ca acţionar, numai o parte din ceea ce i se cuvenea în anii 1991 şi 1992, de aceea solicită daune morale şi materiale.

Petentul mai arată că a trimis un memoriu pârâtei în acest sens, dar aceasta nu i-a răspuns la cerere.

în dovedirea acţiunii, reclamantul a depus la dosar copie de pe recipisa de înaintare a memoriului către pârâtă şi de pe memoriul adresat pârâtei, în sensul cererii.

Prin adresa aflată la dosar, înregistrată la data de 31.05.1994, reclamantul precizează cererea, în sensul că, cheamă în judecată pârâta, întrucât nu a dat nici un răspuns la cererea sa, în termen de 30 de zile. Verificându-se actele cauzei, instanţa reţine următoarele: Conform art. 1 din Legea nr. 29/1990: “Orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanţei judecătoreşti competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului, precum şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată”. La alineatul 2 se arată că:

“Se consideră refuz nejustificat de rezolvare a cererii referitoare la un drept recunoscut de lege şi faptul de a nu răspunde petiţionarului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii respective, dacă prin lege nu se prevede un alt termen”.

Deci, refuzul de a răspunde, refuz aparţinând unui organ al administraţiei de stat, la o cerere formulată de o persoană fizică sau juridică, atrage calea acţionării în justiţie a organului administrativ.

în cauză însă, pârâta nu este un organ al administraţiei de stat, ci o societate comercială.

Reclamantul urmează a se adresa instanţelor de drept comun cu o cerere în sensul pretenţiilor sale, urmând a se reţine şi faptul că el solicită daune începând din anul 1991.

Aceste pretenţii sunt urmarea unui contract încheiat cu pârâta, contract pe care, pârâta nu 1-a respectat potrivit susţinerilor reclamantului.