Pentru achitarea cu întârziere a dividendelor se datorează daune-interese moratorii, în baza art. 43 din Codul comercial, fără a fi necesară existenţa unei clauze contractuale care să le prevadă.
(Decizia nr. 1835 din 16 decembrie 2002 – Secţia a Vl-a comercială)
Prin Sentinţa civilă nr. 7698 din 22.05.2002, Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială a admis acţiunea majorată formulată de reclamanta A.P.A.P.S. împotriva pârâtei S.C. “M.” S.A., pe care a obligat-o la plata sumei de 206.705.882 lei cu titlu de dividende aferente anului 1997 şi a sumei de 211.928.822 lei cu titlu de dobânzi calculate pe perioada 15.04.1998 – 1.04.2002.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că, prin hotărârea adunării generale a acţionarilor S.C. “M.” S.A. din 8.04.1999, s-a stabilit suma cuvenită reclamantei A.P.A.P.S. cu titlu de dividende aferente anului 1998 şi, deşi pârâta S.C. “M.” S.A. avea obligaţia de a achita această sumă până la data de 15.04.1999, data limită până la care societăţile comerciale sunt obligate să depună bilanţul la administraţia financiară, conform art. 31 din Legea nr. 82/1991, pârâta nu şi-a onorat obligaţia, astfel încât datorează şi dobânzi, conform art. 43 din Codul comercial.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta S.C. “M.” S.A., criticile vizând nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei.
Curtea de Apel Bucureşti – Secţia comercială a respins recursul ca nefondat.
Pentru a pronunţa această decizie s-a reţinut că după abrogarea Decretului-lege nr. 311/1954, care stabilea dobânda legală atât în materie civilă, cât şi în materie comercială, practica judiciară s-a confruntat cu un vid de reglementare, motiv pentru care jurisprudenţa a decis, în mod constant, iar doctrina a confirmat acest punct de vedere, că dobânda comercială se calculează în funcţie de dobânda pieţei, determinată prin raportarea la taxa de scont a Băncii Naţionale a României. Ca atare, odată cu apariţia Ordonanţei Guvernului nr. 9/2000, care stabileşte cuantumul dobânzii legale, legea nu a făcut decât să confirme într-o dispoziţie expresă practica constantă a instanţelor privind determinarea nivelului dobânzii comerciale.
Curtea a respins şi critica recurentei referitoare la aplicabilitatea art. 1086 din Codul civil, întrucât acest text de lege are în vedere alte daune, iar nu daunele-interese moratorii sau dobânzile. în speţă se aplică art. 7 din Codul comercial, care, prin raportare la art. 43 din Codul comercial, stabileşte că dobânda în materie comercială curge de drept, deci în puterea legii, fără ca reclamanta-creditoare A.P.A.P.S. să fie obligată să dovedească în faţa instanţei că a suferit un prejudiciu, întrucât acesta este prevăzut de lege şi rezultă din simplul fapt al neachitării datoriei la scadenţă.
