Prin sentinţa penală nr. 1036 din 16 noienbrie 2001 a Judecătoriei Tecuci inculpatul H.C. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie prev. de art. 305 lit.c din Codul penal.
Conform art. 71 Cod penal a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 64 Cod penal.
în baza art. 189 şi 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa acestă hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 682/2000 a Judecătoriei Tecuci, inculpatul H.C. a fost obligat la plata unei contribuţii lunare de întrţinere de 250.000 lei pentru minora A.I. şi 100.000 lei pentru minora H.E.
începând cu luna februarie 2001 inculpatul nu a achitat timp de 8 luni contribuţia de întreţinere la care a fost obligat prin hotărâre judecătorească, motiv pentru care partea vătămată N.C. (mama minorilor) s-a adresat organelor judiciare.
S-a mai reţinut că inculpatul a fost de rea credinţă întrucât este apt de muncă, nu mai are alte obligaţii de întreţinere şi nu a depus diligenţe pentru achitarea contribuţiei restante care se ridică la suma de 2.700.000 lei.
împotriva sentinţei penale nr. 1036 din 16 noiembrie 2001 a Judecătoriei Tecuci, în termen legal a declarat apel inculpatul H.C.
în motivarea cererii de apel inculpatul a precizat că în mod greşit a fost condamnat întrucât nu are venituri, părinţii săi sunt bolnavi şi mai are 2 copii în întrţinere.
în faţa instanţei de apel, la termenul din 6 februarie 2002, inculpatul a solicitat un nou termen pentru a achita contribuţia restantă de întreţinere dar, cu toate acestea, inculpatul nu şi-a onorat obligaţiile, fapt confirmat şi de partea vătămată la termenul din 11 martie 2002.
Prin decizia penală nr. 268 din 11 martie 2002, Tribunalul Galaţi a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat apreciind că în mod corect prima instanţă a reţinut în sarcina inculpatului infracţiunea de abandon de familie deoarece nu şi-a achitat obligaţia de întreţinere faţă de cei doi minori deşi este apt de muncă şi realizează venituri ocazionale.
S-a mai reţinut că reaua credinţă a inculpatului s-a observat în mod vădit şi în faţa instanţei de apel, acesta solicitând un nou termen de judecată pentru a achita contribuţia restantă de întreţinere dar, cu toate acestea, nu şi-a onorat nici măcar parţial obligaţiile.
împotriva celor două hotărâri a declarat recurs inculpatul criticându-le ca netemeinice şi nelegale deoarece neplata pensiei de întreţinere nu s-a datorat relei credinţe ci faptului că nu are un loc de muncă, prestând munci ocazionale, are o situaţie materială precară şi mai are alţi doi minori în întreţinere.
în soluţionarea recursului, Curtea a reţinut că acesta este fondat. Infracţiunea de abandon de familie, prev. de art. 305 alin 2 lit. c din Codul penal, se consumă prin neplata cu rea credinţă, pe timp de 2 luni, a obligaţiei de întreţinere stabilită pe cale judecătorească.
Deşi s-a constatat că în mod corect a fost reţinută în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunii de abandon de familie, s-a apreciat că modalitatea de a pedepsei aplicate a fost dispusă fară a reflecta şi asupra faptului că inculpatul mai are doi copii minori în întreţinere, rezultaţi dintr-o relaţie de concubinaj, nu are loc de muncă, realizând venituri din munci ocazionale şi a achitat până la judecarea recursului o parte din obligaţia de întreţinere restantă.
Reţinând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 din Codul penal, Curtea a dispus suspendarea condiţiontă a executării pedepsei aplicate inculpatului.
( decizia penală nr. 744/R/l3.09.2002 )
