– obligarea pârâtului D. M. la plata sumei de 6901,5 euro reprezentând prejudiciu cauzat de aceasta societăţii ca urmare a amenzilor aplicate de autorităţile spaniole în data de 11.07.2008;
– obligarea pârâtului L. O. la plata sumei de 6901,5 euro reprezentând prejudiciu cauzat de aceasta societăţii ca urmare a amenzilor aplicate de autorităţile spaniole în data de 11.07.2008.
– obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii se arată următoarele:
In fapt pârâţii în calitate de angajaţi ai SC A. SRL în funcţia de şoferi au efectuat împreuna o cursa pe relaţia România – Spania cu autocarul SB – 01- ABC.
Pe tronsonul Barcelona – Bilbao autocarul condus de pârâţi a fost oprit de autorităţile Spaniole care au verificat diagramele tahograf privind timpii de conducere si repaus al conducătorilor auto.
În urma controlului autorităţile spaniole au constatat cei doi conducători auto au efectuat cursa fără efectuarea repausului obligatoriu reglementat de regulamentul CE 3821/1985 modificat prin reg. 2135/1998 si prin reg. 561/2006, si mai mult decât atât aceştia au prezentat fisele de activitate zilnica falsificate.
Pentru aceste abateri autorităţile spaniole au încheiat cate 4 procese verbale prin care a sancţionat S.C. A. S.R.L. cu amenda totala in valoare de 13.803 Euro.
Încălcarea celor doi pârâţi a normelor AETR, a regulamentului CE 561/2006, precum si a sarcinilor de serviciu si regulamentul de ordine interioara al H. A. privind timpii de conducere si repaus au condus la amendarea societăţii cu suma de 13.803 euro.
Pârâţii aveau datoria conform art. 7 lit. b) din regulamentul de ordine interioara a H. A., si a punctelor 1 si 14 din sarcinile de serviciu sa respecte timpul de conducere si repaus. In baza acestor obligaţii paraţii aveau datoria de a asculta indicaţiile transmise de impiegatul desemnat si sa coboare in staţia Barcelona unde subscrisa le-a pus la dispoziţie loc de cazare iar autocarul trebuia preluat un alt conducător auto care sa il duca la destinaţie.
Cei doi au refuzat coborârea la staţia indicată de conducerea societăţii prin impiegatul M. R. si au continuat drumul pana la staţia de destinaţie motiv pentru care au fost surprinşi si amendaţi de autorităţile spaniole.
Prejudiciul a fost creat de către pârâţi cu vinovăţie, iar legătura de cauzalitate rezulta din nerespectarea normelor AETR , a regulamentului de ordine interioara si a sarcinilor de serviciu care a condus la amendarea subscrisei.
În drept acţiunea a fost motivată pe dispoziţiile art. 270 din Codul Muncii şi art. 112 Cod proc. civilă.
Pârâţii au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi nelegală şi obligarea reclamantei la suportarea cheltuielilor de judecată.
Se arată în întâmpinare că nu poate fi antrenată răspunderea patrimonială a pârâţilor pentru următoarele motive:
Prin modalitatea în care reclamanta SC A. SRL înţelege să organizeze activitatea de transport desfăşurată, aceasta în calitate de persoană prejudiciată a fost de acord, mai mult chiar a obligat pârâţii, să acţioneze într-un anumit mod, deşi exista posibilitatea producerii unei pagube.
Prin acest acord al reclamantei, este înlăturat caracterul ilicit al faptei raportat la încălcarea obligaţiilor de serviciu aşa cum rezultă din contractul individual de muncă, fişa postului sau regulamentul de ordine interioară, şi implicit este înlăturată răspunderea pârâţilor faţă de prejudiciul cauzat.
În fapt această situaţie nu este una singulară, ci reprezintă o practică desfăşurată de SC A. SRL, cu scopul evident de a exploata la maxim personalul existent şi de a evita efectuarea de cheltuieli cu noi angajaţi.
Reclamanta i-a obligat practic pe pârâţi la săvârşirea abaterilor respective, aprobând desigur toate încălcările Regulamentelor CE invocate acum în acţiune ca temei pentru antrenarea răspunderii noastre patrimonialei.
Nu este clar determinată valoarea prejudiciului produs, în contextul în care din adresa efectuată nr. 649717 din 18.09.2008, adresa 649123/16.09.2008 rezulta ca reclamanta a contestat sancţiunea aplicata de organele de control spaniole şi nu a depus la dosar nici o dovadă care să ateste modul de soluţionare. De altfel prin adresa aceasta se angajează să restituie sumele preluate de la pârâţi în situaţia în care contestaţia se va soluţiona favorabil
Prejudiciul s-a produs determinat de politica de firmă dusă de reclamanta SC A. SRL, care a încălcat obligaţiile prevăzute în art. 10 al 1 şi 2 al Regulamentul (CE) NR. 561/2006 privind armonizarea anumitor dispoziţii ale legislaţiei sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3821/85 şi (CE) nr.2135/98 ale Consiliului şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului. Cap. III. „Răspunderea întreprinderii de transport” , art. 10 al .2 prevede obligaţia întreprinderii de a organiza activitatea conducătorilor astfel încât aceştia să se conformeze Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 si capitolului II din prezentul regulament, referitor la ECHIPAJE, DURATE DE ŞOFAT, PAUZE ŞI TIMP DE REPAUS, de a da instrucţiuni corespunzătoare conducătorilor şi de a efectua controale periodice pentru a se asigura de respectarea Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 şi a capitolului II din regulamentul 561/2006 dar si de a nu remunera angajaţii in funcţie de distanta parcursa dacă acesta poate încuraja încălcare regulamentului.
Încălcarea acestor obligaţii de către reclamantă este cea care a determinat în primul rând producerea prejudiciului menţionat şi trebuie să îl suporte integral.
Din actele dosarului instanţa reţine următoarele:
Pârâţii D. M. şi L. O. N. au fost angajaţii societăţii reclamante ca şoferi. În ziua de 11.07.2008 în timp ce efectuau o cursă pe traseul Barcelona – Bilbao autocarul condus de aceştia a fost oprit de către autorităţile spaniole care au constatat că cei doi conducători auto au efectuat cursa fără efectuarea repausului obligatoriu reglementat de Regulamentul CE 3821/1985 modificat prin Regulamentul nr. 2135/1998 şi nr. 561/2006 şi de asemenea că au prezentat fişele de activitate zilnice falsificate.
Pentru aceste abateri societatea a fost sancţionată cu amenzi în cuantum total de 13.803 euro ( câte 6901,5 euro pentru fiecare dintre pârâţi ( filele 9-15 şi 28-34 dosar ).
Reclamanta a achitat la 14.07.2008 suma de 9292 euro şi a contestat sancţiunile aplicate.
Contestaţiile au fost respinse şi s-a dispus restituirea către reclamantă a sumei de 2300,5 euro ( filele 111-112 şi 115-116 dosar ).
Potrivit clauzei prevăzute la pct.M2 lit. b şi e din contractul individual de muncă pârâţii aveau obligaţia de a respecta programul de lucru şi măsurile de securitate şi sănătate în muncă. De asemenea în sarcinile de serviciu la cap. II pct.1 se prevede obligaţia pârâţilor de a respecta cu stricteţe actele normative interne şi internaţionale care reglementează circulaţia pe drumurile publice.
La cap. I pct.15 din acelaşi act se prevede că respectarea normelor privind Convenţia ARTR şi OG nr. 17/2002 privind timpul de conducere şi de odihnă al şoferilor constituie abatere gravă pentru care se vor lua măsuri de sancţionare.
Tribunalul a solicitat reclamantei să depună copiile certificatelor pentru atestarea activităţilor în conformitate cu regulamentul CE nr. 561/2006 semnate şi de către pârâţi care au confirmat că în perioada 4.07.2008-11.07.2008 au condus un vehicul exceptat de la aplicarea Regulamentului.
Reclamanta a depus şi o declaraţie dată la 12.07.2008 de către dispecerul departamentului din Spania – M. R. – în care se arată că cei doi pârâţi nu au vrut să respecte programul şi să coboare unul la Santa Perpetua şi celălalt la Bilbao.
Din cele ce preced se constată că în cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii patrimoniale a celor doi pârâţi care, prin nerespectarea sarcinilor de serviciu i-au produs reclamantei o pagubă constând în amenzile primite în ziua de 11.07.2008.
Împrejurarea că şi reprezentanţii societăţii au acceptat ca aceştia să nu respecte timpii de conducere şi de odihnă nu îi exonerează însă de răspundere pe pârâţi care au semnat certificatele pentru atestarea activităţilor şi şi-au asumat astfel şi consecinţele acestui fapt.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 270 alin.(1) din Codul muncii acţiunea a fost admisă aşa cum a fost formulată.
Reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată însă nu a făcut dovada efectuării şi cuantumului acestora aşa încât nu au fost acordate.
