La Tribunalul Constanţa pricina a fost reînregistrată după casarea cu trimitere spre rejudecare şi a avut cinci termene de judecată. Pentru nici unul din termenele de judecată apelantul Ministerul Finanţelor nu a fost citat, îndeplinirea actului de procedură făcându-se faţă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa, care nu a fost împuternicită în acest sens şi fară existenţa unei astfel de dovezi la reînregistrarea cauzei. Comunicarea hotărârii pronunţate s-a realizat tot la sediul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Constanţa şi nu la sediul apelantului din Bucureşti.
în consecinţă, s-a adus atingere principiului contradictorialităţii şi principiului dreptului de apărare, Ministerul Finanţelor Publice fiind în imposibilitate de a produce probe în susţinerea temeiniciei cererii de apel. Vătămarea cauzată nu poate fi înlăturată în recurs decât prin anularea tuturor actelor de procedură efectuate cu încălcarea normelor imperative prevăzute de art. 85 şi art. 87 Cod procedură civilă, precum şi a hotărârii judecătoreşti pronunţată în condiţii de nelegalitate.
De altfel, din chiar cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că reclamanţii au chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice şi nu DGFPCFS Constanţa, unitate aflată în subordinea Ministerului Finanţelor, dar lipsită de personalitate juridică. Deşi Curtea de Apel Constanţa a casat anterior decizia Tribunalului Constanţa nr. 618/2002, fiind sesizată cu un prim motiv de recurs similar celui de faţă, tribunalul reînregistrând cauza a judecat cu încălcarea aceloraşi norme procedurale.
Prin urmare, curtea a casat decizia atacată şi a trimis pricina spre rejudecare aceleiaşi instanţe, care urmează a soluţiona cauza cu respectarea regulilor de procedură ce vizează citarea părţilor în procesul civil.
Curtea de Apel Constanţa, decizia civilă nr. 725/C din 2003
