Baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate de pensionari


Din modificările aduse Legii nr. 95/2006 prin O.U.G. nr. 107/2010, rezultă în mod evident că legiuitorul a înţeles să schimbe radical baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate de pensionarii care au pensii mai mari de 740 lei, prin aplicarea procentului de 5,5% asupra întregii pensii, nu numai pentru diferenţa dintre cuantumul pensiei şi o anume limită, aşa cum a fost plafonată anterior.

Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 1898 din 7 noiembrie 2011

Prin contestația înregistrată la Tribunalul Sibiu sub dosar nr. 1360/85/2011, contestatorul L.N. a chemat-o în judecată pe intimata C.J.P. Sibiu solicitând obligarea intimatei la restituirea sumei reținute prin aplicarea greșită a 5,5 % CAS.

în motivarea contestației sale contestatorul susține că intimata în mod greșit a făcut aplicarea procentului de 5,5 % la cuantumul integral al pensiei cuvenite.

în drept se invocă Legea nr. 95/2006.

Intimata C.J.P. Sibiu a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, motivând că începând cu ianuarie 2011 s-a procedat la reținerea contribuției de asigurări sociale de sănătate de 5,5 % din veniturile de conform O.U.G. nr. 107/2010 raportat la prevederile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006.

Prin sentința civilă nr. 526/17.05.2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu, s-a respins contestația formulată de contestatorul L.N. împotriva intimatei C.J.P. Sibiu.

Pentru a hotărî, astfel, tribunalul a reținut că intimata a făcut aplicarea corectă a prevederilor art. 257 din Legea nr. 95/2006, modificată prin O.U.G. nr. 107/2010, conform căreia pensionarii ale căror venituri din depășesc 740 lei datorează contribuția lunară pentru asigurări sociale de sănătate calculate în condițiile art. 259 alin. (2) din aceeași lege. în atare situație, rezultă că intimatei nu i se poate reține nici o culpă în diminuarea veniturilor cuvenite contestatorului.

împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul L.N. solicitând admiterea recursului, schimbarea în totalitate a sentinței și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

în expunerea de motive recurentul invocă aspectul vădit discriminatoriu în ceea ce privește aplicarea procentului de 5,5% asupra întregului cuantum al pensiei raportat la faptul că persoanele care beneficiază de o pensie de până la 740 lei sunt scutite a li se reține CAS, iar persoanelor cu pensii între 740 și 783 lei li se reține un procent variabil evident mai mic decât cel stabilit prin O.U.G.. nr. 107/2010.

Recurentul mai arată că pe rolul Curții de Apel București este înregistrată o acțiune în constatarea nelegalității dispoziției de aplicare a procentului de 5,5% asupra întregului cuantum al pensiei așa cum a fost prevăzut prin O.U.G. nr. 107/2010 și cu siguranță măsura care se va dispune va fi de a se constata caracterul discriminatoriu al dispoziției atacate și unitarizarea modului de aplicare a procentului pentru toate categoriile de venituri din pensii.

Prin întâmpinarea depusă în această fază procesuală de intimata C.J.P. Sibiu se solicită respingerea recursului ca nefondat, reiterându-se apărările din fața instanței de fond.

Curtea, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu conform cerințelor art. 3041C.proc.civ. în limitele statuate de art. 306 alin. (2) C.proc.civ., reține următoarele:

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, modificată, „Contribuția datorată de pensionarii ale căror venituri din pensii depășesc 740 de lei este de 5,5% aplicată asupra acestor venituri și se virează odată cu plata drepturilor bănești asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi. Prin aplicarea acestei cote nu poate rezulta o pensie netă mai mică de 740 de lei”.

în același mod este reglementată reținerea și plata contribuției de asigurări sociale de sănătate de Codul fiscal (Legea nr. 571/2003) astfel cum a fost modificat și completat prin O.U.G. nr. 117/2010.

începând cu data de 1.01.2011, potrivit modificărilor și completărilor aduse Legii nr. 95/2006 prin O.U.G. nr. 107/2010,art. 257 alin. (22) prevede următoarele: „pensionarii ale căror venituri din pensii depășesc 740 de lei datorează contribuția lunară pentru asigurările sociale de sănătate calculată potrivit prevederilor art. 259 alin. (2)”.

Formularea anterioară a art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, aplicabilă până în decembrie 2010 inclusiv, era următoarea: „contribuția datorată … se aplică numai la veniturile din pensiile care depășesc limita supusă impozitului pe venit, se calculează pentru diferența dintre cuantumul pensiei și această limită și se virează odată cu plata drepturilor bănești asupra cărora se calculează, de către cei care efectuează plata acestor drepturi”.

Pentru anul 2010, limita supusă impozitului pe a fost de 1.000 lei conform art. 69 C.fisc.

Comparând textele legale înainte și după modificarea lor prin O.U.G. nr. 107/2010, rezultă în mod evident că legiuitorul a înțeles să schimbe radical baza de calcul a contribuției de asigurări sociale de sănătate datorate de pensionarii care au pensii mai mari de 740 lei, prin aplicarea procentului de 5,5% asupra întregii pensii, nu numai pentru diferența dintre cuantumul pensiei și o anume limită, așa cum a fost plafonată anterior. Altfel, s-ar fi păstrat mențiunea expresă „pentru diferența dintre cuantumul pensiei și această limită” cuprinsă în textul art. 259 alin. (2) anterior modificării, limită care s-ar fi redus de la 1.000 lei la 740 lei. Mai mult, nu ar fi fost necesară partea finală a art. 259 alin. (2) potrivit căreia „prin aplicarea acestei cote nu poate rezulta o pensie mai mică de 740 lei” , pentru că în niciun caz în care reținerile ar fi privit doar diferența, nu s-ar ajunge la această situație.

Prin urmare, prin eliminarea acestei mențiuni, textul de lege în discuție nu poate fi interpretat în sensul solicitat de recurent, prin raportare la sistemul anterior, în sensul unei plafonări a bazei de calcul la suma de 740 lei, respectiv la calcularea contribuției doar pentru diferență.

Această concluzie se desprinde și din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 aprobate prin H.G. nr. 150/2011 care la Titlul „Contribuții sociale obligatorii” prevăd la pct. 18 următoarele: „pentru pensionarii ale căror venituri din pensii depășesc 740 lei, contribuția datorată se calculează prin aplicarea cotei stabilite de lege asupra întregului venit și se virează odată cu plata drepturilor bănești asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi”.

în consecință, în mod corect intimata a procedat la calcularea contribuției de asigurări sociale asupra întregului cuantum al pensiilor care depășesc 740 lei.

Referitor la susținerile recurentului vizând încălcarea prin acest text de lege a principiului nediscriminării, Curtea urmează a le înlătura ca nefondate. Astfel, sesizată cu controlul constituțional al acestor prevederi legale, Curtea Constituțională a statuat prin mai multe decizii că este firesc ca valoarea contribuției să difere de la persoană la persoană, în funcție de cuantumul veniturilor realizate. Această diferență este rezonabilă și justificată de situația obiectiv deosebită în care se află persoanele care realizează venituri mai mari față de cele ale căror venituri sunt mai reduse, precum și de principiul solidarității și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor, aplicabil în materia asigurărilor sociale de sănătate. De asemenea, Curtea a reținut că acest mod de reglementare nu contravine principiului constituțional al egalității în drepturi care permite legiuitorului să instituie un tratament juridic diferențiat atunci când situațiile de fapt avute în vedere sunt obiectiv diferite.

în acest context, promovarea unei acțiuni în administrativ în constatarea nelegalității actului normativ în discuție nu poate conduce la o altă soluție în cauză, relevant în speță fiind faptul că textul de lege, așa cum a fost modificat, este în vigoare, nu a fost declarat neconstituțional și ca atare își produce pe deplin efecte.

Față de cele ce preced, Curtea constată că soluția primei instanțe face o aplicare și interpretare corectă a legii la cazul dedus judecății, nefiind incident niciunul din cazurile de casare sau modificare a hotărârii expres prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C.proc.civ.

Așa fiind, în conformitate cu art. 312 alin.(1) C.proc.civ., a respins ca nefondat recursul cu care a fost învestită de către reclamant, menținând ca legală și temeinică sentința atacată.