Actul administrativ-fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/ împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură, sau prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Certitudinea primirii actului este dată, aşadar, fie de înmânarea actului făcută personal contribuabilului ori împuternicitului acestuia, fie de expedierea acestuia prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
În ipoteza imposibilităţii comunicării actului în formele prevăzute la alin. (1) şi (2) din art. 44 C.proc.fisc., se poate proceda la comunicarea prin publicitate, dând astfel eficienţă dispoziţiilor art. 44 alin. (4).
Secţia de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 224 din 14 ianuarie 2013
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vrancea nr. 5901/91/2011, reclamantul B.A. a solicitat în contradictoriu cu DGFP, anularea deciziei nr. 132/2001 emisă de AFP O.
în motivare a precizat că cererea este formulată în termen, față de data la care a luat cunoștință de existența și conținutul titlului executoriu.
Pe fond a susținut că la data de 10.06.2007, AFP O. a pornit executarea în temeiul procesului-verbal emis la data de 11.06.2003, împotriva căruia a formulat contestație la executare, iar prin decizia Tribunalului nr. 1047/01.11.2007, s-a dispus anularea somației și a celorlalte forme de executare, fiind exonerat de plata sumei de 17.325 lei.
De la data pronunțării hotărârii, intimata îl somează să achite suma, deși în aceste condiții nu mai are nicio obligație.
A invocat și împrejurarea că suma este prescrisă, iar plângerea formulată către organul de urmărire penală s-a soluționat în sensul neînceperii urmăririi penale.
Legal citată, pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, pentru considerentele următoare:
Prin decizia nr. 132/13.05.2011 i-a fost respinsă contestația ca fiind tardiv formulată, după termenul de 30 zile.
Prin anunțul colectiv nr. 3237783/01.02.2011, i-a fost notificată petentului decizia de calcul accesorii nr. 39403253248/31.12.2010, iar acesta a formulat contestație la 13.04.2011. Procedura prevăzută de art. 44 pct. 2 lit. c) C.proc.fisc. a fost respectată prin anunțul colectiv.
Debitul de 348 lei stabilit prin decizia nr. 3940325324879/31.12.2010 reprezintă accesorii la debitul principal în sumă de 17.325 lei, stabilit prin procesul-verbal din 11.06.2003.
împotriva acestui proces-verbal nu s-a formulat contestație.
Anularea formelor de nu are nicio relevanță asupra titlului.
în ce privește prescripția debitului principal, a susținut că s-au emis forme de executare, astfel că s-a întrerupt prescripția, termenul de prescripție fiind de 5 ani.
Au fost depuse la dosar actele invocate.
Prin sentința civilă nr. 1785/2012 pronunțată în cauză de Tribunalul Vrancea s-a admis acțiunea formulată de reclamant, constatându-se, pe cale de consecință, că reclamantul a depus contestația în termen legal.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în fapt și în drept, următoarele:
Prin decizia nr. 132/13.05.2011, a fost respinsă contestația formulată de B.A., ca fiind tardivă.
La soluționarea plângerii, organul fiscal a avut în vedere că termenele prevăzute de O.G. nr. 92/2003 au caracter imperativ de la care nu se poate deroga și încep să curgă de la data comunicării.
Din actele existente, a rezultat că petenta a depus contestație formulată la data de 13.04.2011, dată la care termenul de 30 de zile era depășit, având în vedere anunțul colectiv nr. 3237783, ce a fost publicat pe portalul ANAF și prin afișare la sediul unității fiscale la 1.02.2011.
Față de această motivare, tribunalul a reținut, în esență, că modalitatea aleasă de pârâtă pentru comunicarea actului administrativ excedează legislația în vigoare. Astfel, Codul de procedură fiscală reglementează, prin art. 44 alin. (2), mai multe modalități de comunicare a actelor administrativ-fiscale de natură să asigure confirmarea primirii acestora, precum și comunicarea prin publicitate (lit. d), care se efectuează în condițiile prevăzute la alin. (3).
Potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, „actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat”.
Comunicarea se face, conform alin. (2) din art. 44, prin: prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta, sub semnătură; remitere, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoane împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii, sub semnătură, a actului; poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt: fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii.
în cauza de față, deciziile de calcul referitoare la obligațiile de plată accesorii nu au fost comunicate contestatorului în vreuna dintre formele prevăzute la art. 44 alin. (2) lit. a)-c), pentru a și le însuși sau pentru a le contesta, conform art. 209 din O.G. nr. 92/2003.
Așa fiind, nu este permis a se recurge la procedura comunicării prin publicitate, în acele împrejurări în care se cunoaște domiciliul fiscal al contribuabilului, ceea ce presupune că actul administrativ trebuie să fie comunicat în mod direct și individual, pentru a lua cunoștință de existența obligației fiscale. în acest sens sunt și Normele Metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală, potrivit cărora în vederea îndeplinirii procedurii de comunicare a actelor administrativ fiscale emise de MFP, comunicarea prin publicitate se efectuează în situația în care actul administrativ fiscal nu a putut fi comunicat prin una din modalitățile de comunicare prevăzute la art. 44 alin. (2) lit. a)-c) din O.G. nr. 92/2003.
Cum procedura de comunicare a deciziilor de calcul accesorii s-a realizat prin publicitate, modalitate de natură a o prejudicia pe contestatoare, tribunalul a reținut că respectivele decizii de calcul nu au devenit titluri executorii.
împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâta, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, în esență, sub aspectul interpretării greșite de către judecătorul fondului a dispozițiilor art. 44 alin. (2) lit. c) C.proc.fisc.
în opinia pârâtei-recurente comunicarea prin una dintre modalitățile prevăzute de art. 44 alin. (2) C.proc.fisc. este suficientă pentru acoperirea procedurii și nu trebuie ca publicarea pe site și afișarea să fie condiționate de comunicarea efectivă a actului administrativ fiscal.
Pentru motivele expuse succint mai sus, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului și reformarea sentinței criticate în sensul respingerii contestației.
Curtea de Apel Galați, apreciind recursul de față ca nefondat, l-a respins ca atare pentru următoarele considerente:
Contrar celor alegate de către pârâta-recurentă, actul administrativ în discuție nu a fost comunicat potrivit dispozițiilor de lege lata incidente în speță.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, „Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. în situația contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care și-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum și în situația numirii unui curator fiscal, în condițiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz”.
Din textul legal reprodus mai sus rezultă, fără putință de tăgadă, că regula în materia comunicării actului administrativ fiscal este comunicarea la domiciliul contribuabilului, fapt întărit de conținutul alineatului al doilea al art. 44:
„Actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/ împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal, sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire”.
Certitudinea primirii actului este dată, așadar, fie de înmânarea actului făcută personal contribuabilului ori împuternicitului acestuia, fie prin expedierea acestuia prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
în ipoteza imposibilității comunicării actului în formele prevăzute la alin. (1) și (2), se poate da eficiență celorlalte dispoziții din art. 44, de care, de altfel, s-a prevalat pârâta-recurentă în mod constant în apărările sale.
(21) „Actul administrativ fiscal poate fi comunicat și prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru”.
(22) în cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (21), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.
(3) Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. în cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. în lipsa paginii de internet proprii, se face pe pagina de internet a consiliului județean. în toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.
(4) Dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.
în speță, pârâta nu a făcut dovada imposibilității de comunicare a actului administrativ în modalitățile prevăzute la alin. (1) și (2), trecând direct la comunicarea prin publicitate, apreciind că-i sunt aplicabile doar dispozițiile privitoare la comunicarea prin publicitate și că normele Codului de procedură civilă nu sunt incidente în cauză, apărare ce nu poate fi reținută deoarece chiar textul articolului sus-citat face trimitere la normele de drept procesual civil în materia comunicării, norme care au drept numitor comun asigurarea comunicării efective și personale a actului, pentru ca destinatarul acestuia să aibă în mod efectiv posibilitatea de a studia actul și de a-l contesta în termenele legale.
în sensul celor mai sus arătate sunt și Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală.
Necomunicând actul în formele prescrise expres de lege, pârâta nu poate invoca tardivitatea formulării contestației administrative, așa cum a conchis și instanța de fond.
(Judecător Gina Ignat)
