Tribunalul SIBIU. Hotărârea 40 din 31.12.2013
Aplicarea în recurs de tribunal a art. 305 lit. c C.p. cu aplicarea art. 320 ind. 1 al. 7 C.p.p dispunându-se condamnarea inculpatului.
Constată că prin sentinţa penală a Judecătoriei Sibiu, în baza art. 305 al. 1 lit. c C.p. rap. la art. 63 al. 3 ultima teză C.p. cu aplicarea art. 320 ind. 1 al. 7 C.p.p. a fost condamnat inculpatul P I la 400 lei amendă penală.
În baza art.81 alin.1 C.pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 1 an, termen de încercare calculat potrivit art.82 alin.2 C.pen.
În baza art.359 C.pr.pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art.83 C.pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza art. 14 şi 346 alin.1 Cpp. a fost respinsă acţiunea civilă a părţii civile P R I, prin reprezentant legal N L E, cu domiciliul în Cisnădioara, str. Izvorului, nr.67, judeţul Sibiu.
În baza art.191 alin.1 C.pr.pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut în esenţă următoarele:
La data de 23.02.2012, N L E, reprezentantul legal al minorului P R I de 7 ani a formulat o plângere Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, solicitând efectuarea de cercetări privind pe fostul său soţ, inculpatul P I, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abandon de familie, faptă prev. de art. 305 alin. I lit. c din codul penal, deoarece acesta nu a plătit pensia de întreţinere lunară la care a fost obligat prin sentinţa civilă nr. 427 din 29.06.2011 pronunţată de Judecătoria Avrig în favoarea minorului P R I.
În urma cercetărilor efectuate în cauză s-a stabilit că prin sentinţa civil nr. 631 din 14.09.2010 pronunţată de către Judecătoria Avrig, în dosarul civil nr. 669/787/2010 s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între N L E şi P I, ocazie cu care s-a dispus încredinţarea minorul P R I, mamei spre creştere şi educare. Inculpatul P I a fost obligat lunar să plătească minorului suma de 498 lei, cu titlul de de întreţinere (câte 29 lei aferente lunilor iulie – august 2010 în raport de introducerea acţiunii), precum şi în continuare suma de 249 lei, cu titlul de de întreţinere lunară, până la majoratul minorului sau alte dispoziții legale.
Prin sentinţa civilă pronunţată de Judecători Avrig, s-a dispus reducerea contribuţiei d întreţinere stabilită în sarcina inculpatului prin sentinţa 631/2010 Judecătoriei Avrig, în favoarea minorului P R I de la 249 lei lunar la 167 lei, lunar, începând cu data de 11.05.2011 şi până la majorat minorului sau alte dispoziţii legale.
Din declaraţia numitei N L E, reprezentantul legal al minorului, la data depunerii plângerii prealabile inculpatul P I a manifestat un real dezinteres faţă de fiul său minor căruia nu i-a plătit lunar în perioada lunilor septembrie – decembrie 2011 ianuarie – aprilie 2011, iulie – decembrie 2011 şi ianuarie – februarie 2012, contribuţia de întreţinere stabilită de instanţă, acumulând o restanţă în sumă totală de 2 830 lei.
Audiat cu privire la săvârşirea infracţiunii de abandon de familie inculpatul P I a declarat că recunoaşte şi regretă acuzaţiile aduse, cu precizarea c de la desfacerea căsătoriei prin sentinţa civilă nr. 631 din 14.09.201 pronunţată de către Judecătoria Avrig, acesta a mai achitat pensia de întreţinere în favoarea fiului său minor, însă nu a putut preciza pentru ce perioade şi nici nu a putut face dovada plăţilor efectuate.
Instanţa a reţinut că reaua – credinţă a inculpatului în neplata pensiei de întreţinere rezultă din faptul că acesta este apt de muncă şi are loc de muncă nu a înţeles să plătească pensia de întreţinere la care a fost obligat
În drept, fapta inculpatului P I, care cu rea credinţă timp de 2 luni nu a achitat pensia de întreţinere în favoarea minorului P R I, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abandon de familie prev. de art. 305 lit. c Cp.
La individualizarea judiciară a pedepsei care urmează a o aplica inculpatului, instanţa a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 C.pen., şi anume: dispoziţiile părţii generale a codului penal, limitele de pedeapsa fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pedeapsa pentru infracţiunea comisă este închisoarea de la 1 la 3 ani sau amenda de la 500 lei la 30.000 lei, conform art.63 alin.3 teza a II-a C.pen, iar în baza art.3201 Cpp aceste limite ale amenzii se reduc de la 375 lei la 22.500 lei.
Ţinând cont de cele expuse mai sus şi având în vedere şi interesul minorului de a i se plăti pensia de întreţinere fără privarea de libertate a inculpatului, instanţa a apreciat că prin aplicarea unei pedepse de 400 lei amendă penală se realizează scopul educativ şi preventiv al pedepsei prevăzut de art.52 C.pen. Lipsa oricăror antecedente penale, atitudinea sinceră a inculpatului, disponibilitatea acestuia pentru plătirea pensiei restante au determinat instanţa să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea pedepsei cu amendă.
În baza art.81alin.1 C.pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 1 an, termen de încercare calculat potrivit art.82 alin.2 C.pen, pentru următoarele motive:
– pedeapsa aplicata este amenda;
– inculpatul nu a mai fost condamnat anterior;
– instanţa apreciază că, faţă de circumstanţele personale ale inculpatului, reţinute mai sus, şi faţă de conduita sa sinceră în cursul procesului penal scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
Instanţa a respins acţiunea civilă a părţii civile, de vreme ce aceasta are un titlu executoriu împotriva inculpatului care poate fi pus în prin executare silită. În aceste condiţii, inculpatul nu mai poate fi obligat din nou prin prezenta sentinţă de condamnare, la plata încă odată a aceleiaşi sume pentru care există deja titlu executoriu.
Prin urmare în baza art. 14 şi 346 alin.1 C.p.p. a respins acţiunea civilă a părţii civile P R I, prin reprezentant legal N L E.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu criticând hotărârea instanţei de fond pentru greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului P I.
S-a arătat că simpla atitudine de recunoaştere şi disponibilitatea declarată de a achita pensia restantă în sumă de 3926 lei nu este suficientă pentru a conduce instanţa la concluzia că aplicarea unei pedepse cu amendă a cărei executare să fie suspendată conform art. 81 C.p., nu este de natură a atinge scopul pedepsei.
Inculpatul P I nu s-a prezentat la dezbateri, iar reprezentanta legală a minorei, N L E a solicitat admiterea recursului parchetului şi a precizat că inculpatul nu a achitat nimic din pensia restantă.
Examinând hotărârea de faţă prin prisma motivelor invocate, a actelor dosarului şi din oficiu, tribunalul reţine că recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu este fondat şi a fost admis conform art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. d C.p.p., hotărârea instanţei de fond casată în parte, în ceea ce priveşte latura penală şi pedeapsa aplicată inculpatului Purece Ilie.
Fapta comisă de către inculpatul P I realizează elementele constitutive ale infracţiunii de abandon de familie prev. de art. 305 lit. c C.p. este probată prin actele de la dosar: plângerea penală formulată de reprezentantul legal al minorilor, sentinţa civilă nr. 631 din 14.09.2010 pronunţată de către Judecătoria Avrig, precum şi prin sentinţa civilă nr. 427 din 29.06.2011 pronunţată de către Judecătoria Avrig, copii după fişele fiscale pentru anii 2010 -2011, adresa de la I.T.M. Sibiu, din care reiese că inculpatul Purece Ilie, figurează cu contract individual de muncă activ la S.C. BALANŢA S.A. Sibiu, din 01.01.2006 – 01.12.2010, S.C. BALOR CONSS.R.L Sibiu, din 20.06.2011 – 20.07.2011, SC. UZINA MECANICĂ MIRŞA S.A., din 28.11.2011 şi până în prezent, fila 29, veniturile inculpatului P I încasate de la S.C. BALO CONS S.R.L., SC. BALANŢA S.A. Sibiu şi S.C. UZINA MECANICĂ MÎRŞA SA.
Că este aşa rezultă şi din împrejurarea că inculpatul P I a recunoscut fapta şi a uzat de prevederile art. 320 ind. 1 C.p.p.
Pedeapsa inculpatului P I este însă netemeinică dacă se are în vedere că acesta a realizat în mod curent venituri materiale (f. 25-28 dosar), a încasat indemnizaţie de şomaj (f. 24 dosar urmărire penală) şi venituri salariale până la data judecăţii prezentei cauze (f. 29 dosar) şi cu toate acestea nu a achitat nici parţial contribuţia lunară stabilită în sarcina minorei, acumulând o restanţă considerabilă.
Aşa fiind nu este suficient în opinia instanţei de casare că acesta a recunoscut şi regretat fapta comisă, câtă vreme atitudinea inculpatului denotă lipsă de grijă şi atenţie faţă de onorarea obligaţiilor legale ce-i revin faţă de minoră şi câtă vreme, de la pronunţarea hotărârii instanţei de fond şi până la judecarea recursului nu a înţeles în vreun fel să plătească în contul datoriei acumulate.
Aşa fiind, cum amenda penală aplicată de instanţa de fond nu apare ca fiind suficientă pentru atingerea scopului pedepsei, în baza art. 305 lit. c C.p. cu aplicarea art. 320 ind. 1 al. 7 C.p.p. tribunalul a dispus condamnarea inculpatului P I, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În baza art. 71 al. 2 C.p. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C.p. ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 81 C.p. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, termen de încercare calculat potrivit disp. art. 82 C.p.
În baza art. 71 al. 5 C.p., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 359 C.p.p. a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C.p. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
