În privinta platilor compensatorii, textul aplicabil este cel al art. 79 din contractul colectiv de munca la nivel de ramura, care prevede ca la desfacerea contractului individual de munca din initiativa angajatorului, salariatii sunt îndreptatiti sa primeasca pe lânga celelalte drepturi la zi cuvenite pentru activitatea prestata, si o plata compensatorie în valoare de minimum 6 salarii de baza brute negociate.
Prin art. 42 lit.d din contractul colectiv de munca unic la nivel de ramura transporturi, astfel cum a fost modificat, s-a prevazut ca: „în domeniul transportului naval, primele platite indiferent de pavilionul navei, pentru operarea navelor în porturi, într-un termen mai scurt decât cel prevazut de normele portuare, se încaseaza de catre unitatile de operare portuare care au efectuat operatiunile de încarcare – descarcare a navei respective”.
Prima de operare cu celeritate (dispatch money) va fi folosita pentru acordarea de premii salariatilor care au contribuit direct la încasarea acesteia; alin. (2) :”conditiile de diferentiere, diminuare sau anulare a participarii la fondurile de stimulare sau de premiere, precum si perioada la care se acorda cota parte cuvenita salariatilor care nu poate fi mai mare de un an, se stabilesc prin contractul colectiv de munca la „nivel de unitate si dupa caz, institutie”.
Prima de operare cu celeritate (dispatch money) va fi folosita pentru acordarea de premii salariatilor care au contribuit direct la încasarea acesteia; alin. (2) :”conditiile de diferentiere, diminuare sau anulare a participarii la fondurile de stimulare sau de premiere, precum si perioada la care se acorda cota parte cuvenita salariatilor care nu poate fi mai mare de un an, se stabilesc prin contractul colectiv de munca la „nivel de unitate si dupa caz, institutie”.
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr. 5351/118/2009 reclamantul N.G. a chemat în judecata pe pârâta S.C. C. S.A. CONSTANTA, solicitând instantei, ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna: anularea deciziei nr. 326/06.05.2008, prin care a fost desfacut contractul individual de munca al reclamantului si ca urmare a acestui fapt, reintegrarea în functia avuta anterior, cu plata drepturilor pentru perioada ulterioara desfacerii contractului si pâna la reintegrarea în functie, reactualizate si majorate cu rata inflatiei; plata, în cazul respingerii primului capat de cerere, în conformitate cu prevederile art. 132 din contractul colectiv de munca încheiat la nivelul S.C. C. S.A., înregistrat la D.M.S.S.F. Constanta sub numarul 19510/27.09.2006, a sumei de 9.430 lei, reprezentând diferenta plata salarii compensatorii neacordate; plata sumei de 500 lei, reprezentând “prima de Craciun 2007”; plata sumei de 230 lei, reprezentând “prima de Pasti 2008”; plata sumei de 2235,44 lei reprezentând drepturi salariale brute neacordate pentru lunile februarie, martie si aprilie 2008; plata unei despagubiri reprezentând reactualizarea cu rata inflatiei a drepturilor salariale neacordate pe lunile februarie, martie si aprilie 2008, de la data scadentei acestora si pâna la momentul achitarii; contravaloarea tichetelor de masa neacordate pe lunile februarie, martie 2008; plata sumei de 992 lei, reprezentând cel de-al 13-lea salariu pentru anul 2007; plata sumei de 3.562 lei, reprezentând dispatch pentru perioada 01.01.2007 – 31.06.2007; cu cheltuielile de judecata ocazionate de acest proces.
În motivarea cererii, reclamantul a aratat ca la data de 06.05.2008 i-a fost comunicata decizia nr. 326/06.05.2008, prin care i s-a adus la cunostinta ca dupa expirarea perioadei de preaviz de 20 de zile lucratoare, contractul individual de munca înceteaza; decizia a fost emisa ca urmare a procedurii de concediere colectiva ce s-a desfasurat în S.C. C. S.A.
Reclamantul a invocat nulitatea absoluta a procedurii de concediere colectiva, pentru încalcarea prevederilor art. 711 C. Muncii privitoare la consultarea prealabila a organizatiei sindicale sau a reprezentantilor salariatilor.
De asemenea, s-a invocat nerespectarea termenului de informare a organizatiei sindicale cu 30 de zile înainte de luarea masurii de concediere colectiva, conform prevederilor art. 79 din contractul colectiv de munca la nivel national.
Referitor la nerespectarea dispozitiilor contractelor colective de munca în vigoare privind criteriile de stabilire a ordinii de prioritate la concediere, reclamantul a apreciat ca încadrarea ca mecanizatori a celor care au fost de acord cu modificarea contractului individual de munca, în conditiile impuse de conducerea societatii, se constituie într-o masura ilegala, luata cu eludarea prevederilor art. 81 din contractul colectiv la nivel national, dar si ale art. 83 din CCM T. S-a considerat ca salariatii care urmau a ramâne în cadrul societatii au fost anterior selectionati de conducerea societatii pe criterii strict subiective.
Nu s-a tinut cont nici de prevederile art. 115 din C.C.M. la nivel de societate, care impun obligatia administratiei de a aduce la cunostinta salariatilor posturile vacante si nici de dispozitiile art. 84 din C.C.M. la nivel national, care impun, ca principiu, stabilirea de comun acord între administratie si sindicat a programului de formare profesionala a salariatilor. În cazul de fata, SLP C. nu a avut cunostinta despre “policalificarea” angajatilor care s-a realizat “la locul de munca”, nu de catre formatori profesionali autorizati, ci de alti salariati ai societatii.
S-a concluzionat în sensul ca, în virtutea dispozitiei cuprinse în art. 76 Codul muncii si având în vedere motivele prezentate, masura concedierii este lovita de nulitate absoluta.
Cu privire la capatul 2 de cerere, subsidiar, privitor la plata salariilor compensatorii, reclamantul a mentionat ca la finalul negocierilor colective din luna august 2006, la nivelul S.C. C. S.A. a fost încheiat contractul colectiv de munca înregistrat la D.M.S.S. Constanta sub numarul 19510/27.09.2006, acest contract fiind în vigoare pâna la data de 31.08.2008.
Or, în aceasta situatie, art. 132 din contractul colectiv la nivel de unitate stabileste o plata compensatorie, în functie de vechimea în munca.
În ce priveste pretentiile vizând plata sumei de 500 lei, reprezentând „prima de Craciun 2007”, a 230 lei reprezentând „prima de Pasti 2008” si a 992 lei reprezentând cel de-al 13-lea salariu, reclamanta a aratat ca în contractul colectiv de munca încheiat la nivelul S.C. C. S.A., înregistrat la D.M.S.S.F. Constanta sub numarul 19510/27.09.2006, art. 96 a stabilit ca prima de Craciun pentru fiecare angajat este de 500 lei, suma ce nu a fost primita pe anul 2007. Acelasi text a prevazut ca prima de Pasti este în cuantum de 230 lei, drept care nu a mai fost achitat pentru anul 2008.
Art. 43 alin. 2 lit. a) din contractul colectiv de munca la nivelul ramurii transporturi prevede totodata pentru toti salariatii încadrati în aceasta ramura de activitate (în care sunt inclusi si salariatii S.C. C. S.A.) dreptul de a primi al 13-lea salariu; acesta este stabilit ca fiind egal cu salariul de baza brut al angajatului avut în luna decembrie al anului precedent. Reclamantul a mentionat, în privinta termenului în care acest drept este acordat, ca aceeasi clauza stabileste ca plata se face în primul semestru al anului urmator – în cazul de fata, în primul semestru din anul 2008.
S-a sustinut ca, desi organizatia sindicala a solicitat conducerii societatii plata acestui drept salarial, solicitarea a ramas fara raspuns.
Sub aspectul platii sumei de 3.562 lei reprezentând dispatch pentru perioada 01.01.2007 – 31.06.2007, reclamantul a mentionat ca, în cursul anului 2007, Sindicatul Lucratorilor Portuari C. Constanta, în numele unora dintre membrii de sindicat, a chemat în judecata S.C. C. S.A. pentru a fi obligata sa respecte prevederile art. 42 alin. 1 lit. d) din contractul colectiv de munca la nivelul ramurii transporturi, modificat prin Actul aditional din data de 18.12.2006, înregistrat la M.M.S.S.F. sub nr. 2837/27.12.2006, care stabilesc ca primele de operare cu celeritate (dispatch money) vor fi folosite pentru acordarea de premii salariatilor care au contribuit direct la încasarea acestora.
Pârâta a depus întâmpinare solicitând respingerea actiunii ca neîntemeiata.
S-a sustinut pe aceasta cale ca decizia de concediere a fost dispusa cu respectarea dispozitiilor prevazute de lege în aceasta materie având în vedere ca potrivit art.76 din Codul muncii, poate fi sanctionata cu nulitatea absoluta doar „concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevazuta de lege”.
Societatea pârâta a precizat ca desfiintarea posturilor ca urmare a reorganizarii a fost reala si efectiva, iar faptul ca, în unele cazuri, anumite atributii au fost absorbite de posturi care presupun un grad mai mare de specializare si de complexitate, nu poate duce la concluzia ca postul nu a fost desfiintat.
Cu privire la cererile reclamantului referitoare la obligarea angajatorului la plata unor diferente banesti – reprezentând salarii compensatorii neacordate, conform art. 132.1 din contractul colectiv de munca încheiat la nivelul S.C. C. S.A. înregistrat la D.M.S.S.F. Constanta sub nr.19510/27.09.2006, plata primei de Craciun pe anul 2007 si a primei de Pasti pe anul 2008, conform art. 96 din Contractul colectiv de munca încheiat la nivelul S.C. C. S.A. înregistrat la D.M.S.S.F. Constanta sub nr. 19510/27.09.2006, societatea le-a apreciat ca fiind nefondate, deoarece contractul colectiv de munca invocat si-a încetat efectele începând cu data de 27.09.2007, având în vedere prevederile art.242 Codul muncii.
Cererea reclamantului referitoare la plata celui de-al 13-lea salariu aferent anului calendaristic 2007 a fost apreciata ca neîntemeiata, deoarece contractul colectiv de munca la nivel de ramura pe care reclamantul îsi întemeiaza cererea produce efecte începând cu data de 24.02.2008.
Astfel, contractul colectiv de munca încheiat la nivel de ramura transporturi, ale caror dispozitii s-au aplicat anului calendaristic 2006-2007, nu continea nici o prevedere referitoare la cel de-al 13-lea salariu; asemenea mentiuni apar în contractul colectiv de munca încheiat la nivel de ramura transporturi pentru anii 2008-2010, care produce efecte începând cu data de 24.02.2008 (data înregistrarii acestuia la Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse).
În legatura cu solicitarea vizând plata sumei reprezentând dispatch-ul aferent perioadei 01.01.2007-31.06.2007, pârâta a sustinut ca aceasta este inadmisibila, fiind prematura, iar pe fond, neîntemeiata.
Pe fond, s-a sustinut ca pentru a se determina valoarea neta a dispatch-ului, din suma bruta încasata vor trebui scazute în prealabil toate cheltuielile societatii efectuate pentru realizarea primei; dupa stabilirea valorii nete a dispatch-ului încasat pentru operatiunile derulate în perioada 01.01.2007-31.06.2007, urmeaza a se stabili care sunt salariatii care au contribuit direct la obtinerea acestuia (dispatch-ul realizat în perioada 01.01.2007-31.06.2007 provine în proportie de 97,88% din încarcarea/descarcarea la/ si de la nave a marfurilor vrac, în care munca manuala are o pondere redusa).
Prin Sentinta civila nr. 1452/25.11.2008, Tribunalul Constanta a admis în parte actiunea si a obligat pârâta la plata catre reclamanta a urmatoarelor drepturi: 9.430 lei, cu titlu de plati compensatorii; 500 lei cu titlu de prima pentru Craciun; 230 lei, cu titlu de prima pentru Pasti; 3.562 lei, cu titlu de prima de dispatch corespunzatoare perioadei 01.01.2007-31.06.2007. Celelalte pretentii ale reclamantului, inclusiv capatul de cerere privitor la anularea deciziei de concediere nr. 326/06.05.2008, au fost respinse ca nefondate.
Prin Decizia civila nr. 188/15.04.2009, pronuntata de Curtea de Apel Constanta, a fost respins recursul formulat de reclamant si a fost admis recursul formulat de pârâta S.C. C. S.A. S-a dispus astfel casarea în parte a sentintei recurate si trimiterea cauzei la Tribunalul Constanta în vederea rejudecarii capetelor de cerere având ca obiect plati compensatorii, prima Craciun, prima Pasti si prima de celeritate, în raport de contractul colectiv de munca la nivelul ramurii transporturi.
Pentru a dispune în acest sens, instanta de control judiciar a retinut ca la nivelul unitatii pârâte, contractul colectiv de munca si-a produs efectele pâna la data de 27.09.2007, efectul imediat al încetarii valabilitatii acestui contract fiind aplicarea prevederilor contractului colectiv de munca la nivel superior, respectiv la nivelul ramurii transporturi pe anii 2006-2007.
Asupra capatului de cerere referitor la plata dispatch-ului, instanta de recurs a stabilit ca partile au pozitii contradictorii sub aspectul contributiei salariatilor la realizarea acestei prime, astfel ca se impune efectuarea unei expertize contabile prin care sa se stabileasca în mod exact cuantumul sumei încasate cu titlu de dispatch în perioada 01.01.2007-30.06.2007si salariatii care au contribuit în mod direct la încasarea acestor sume.
Prin sentinta civila nr. 2964/17.05.2011, Tribunalul Constanta a admis în parte actiunea formulata de reclamantul N.G. în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. Constanta SA Constanta si a fost obligata pârâta catre reclamantul N.G. la plata primei brute de celeritate (dispatch money) în cuantum de 1076,36 lei, aferenta perioadei 01.01.2007 – 31.06.2007.
A fost respinsa cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata sumelor compensatorii, prima de Craciun 2007 si prima Pasti 2007, ca nefondate.
S-a respins cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata, ca nefondata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele :
Cu privire la platile compensatorii, prima de Pasti si prima de Craciun:
Reclamantul a fost angajatul societatii pârâte în functia de docher, raporturile de munca încetând în baza deciziei nr. 326/06.05.2008, ca urmare a procedurii de concediere colectiva initiate de pârâta.
Prin decizia de casare a fost dezlegata de catre instanta de control judiciar problema perioadei de valabilitate a contractului colectiv de munca încheiat la nivelul societatii pârâte.
Prin urmare, potrivit art. 315 alin. 1 C.proc.civ., se va retine ca dupa data de 27.09.2007, nici una dintre clauzele contractului colectiv de munca la nivel de unitate nu mai putea sa produca efecte, fiind incidente, într-o asemenea situatie, prevederile contractului colectiv aplicabil la nivel superior – în speta, contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi pe anii 2006 – 2007, publicat în Monitorul Oficial, Partea V nr. 6 din 17.04.2006.
În privinta platilor compensatorii, textul aplicabil era cel al art. 79, care prevedea ca la desfacerea contractului individual de munca din initiativa angajatorului, salariatii sunt îndreptatiti sa primeasca pe lânga celelalte drepturi la zi cuvenite pentru activitatea prestata, si o plata compensatorie în valoare de minimum 6 salarii de baza brute negociate.
Reclamantul nu a contestat acordarea acestor compensatii, ci a pretins o plata compensatorie care sa reprezinte echivalentul a 10 salarii medii tarifare la nivel de societate, în baza art. 132 din contractul colectiv de munca la nivel de societate.
Cum aceste dispozitii contractuale nu mai erau în vigoare la momentul concedierii sale, iar prevederile art. 79 din contractul colectiv de munca la nivel de ramura au fost respectate de societatea pârâta, se va retine ca reclamantul nu este îndreptatit la plata altor compensatii la concediere în afara celor deja încasate.
Aceleasi considerente ca în precedent, legate de valabilitatea contractului colectiv de munca la nivel de unitate ulterior datei de 27.09.2007, vor fi avute în vedere si în raport de pretentiile vizând plata primei de Craciun pe anul 2007 si a celei de Pasti pe anul 2008, invocate si întemeiate în actiune prin raportare la prevederile art. 96 din CCM la nivel de unitate.
Aceste drepturi de natura salariala nu sunt cuprinse în contractul colectiv de munca la nivel superior (respectiv, cât priveste prima de Craciun, în contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi pe anii 2006 – 2007, publicat în Monitorul Oficial, Partea V nr. 6 din 17/04/2006, iar cât priveste prima de Pasti 2008, contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi pe anii 2008 – 2010, publicat în Monitorul Oficial, Partea V nr. 3 din 11.02.2008 ), motiv pentru care aceste pretentii nu pot fi întemeiate nici pe dispozitii ale acestor contracte.
Pentru aceste motive, pretentiile reclamantului referitoare la platile compensatorii, prima de Craciun 2007 si prima de Pasti 2008 au fost respinse ca nefondate.
Cu privire la prima de celeritate
Prin cererea de chemare în judecata reclamantul N.G. a solicitat instantei obligarea pârâtei la plata sumei de 3562 lei reprezentând dispatch pentru perioada 01.01.2007 – 31.06.2007. Reclamantul a determinat clar obiectul acestei cereri, prin delimitarea perioadei la care trebuie raportate pretentiile sale, fara a face vreo trimitere la perioade anterioare. Mai mult, în considerentele cererii a sustinut ca aceasta suma se cuvine fiecarui angajat care a lucrat în societate în perioada 01.01.2007 – 31.06.2007.
Asadar, prin cererea introductiva reclamantul a fixat obiectul cererii privind pretentiile reprezentând prima de dispatch, iar instanta era tinuta de acest obiect, în sensul ca nu poate sa acorde mai mult (dispatch aferent unor perioade anterioare), mai putin sau altceva decât s-a cerut, obligatie impusa prin dispozitiile art. 129 alin.final C.pr.civ.
Dispatch money reprezinta suma de bani pe care armatorul o plateste navlositorului pentru timpul de stalii economisit si se plateste numai daca în contract exista o prevedere în acest sens.
În speta, dispatch money sau prima de celeritate este prima platita de armatori, operatorului portuar, S.C. C. S.A. pentru descarcarea sau încarcarea navelor cu celeritate, adica înainte de termenul normat stabilit în contractul tripartit încheiat între armator, navlositor si operatorul portuar, în conformitate cu normele de navlosire.
Trebuie remarcat faptul ca operatorul portuar (S.C. C. S.A.) are un de baza pentru încarcarea/descarcarea navelor într-un anumit termen, pe care, daca nu-l respecta, în sensul ca îl depaseste va fi penalizat, iar daca încarcarea/descarcarea se face într-un termen mai scurt, urmeaza sa încaseze dispatch money ca si prima de celeritate.
Întrucât prima de celeritate excede pretului serviciilor contractate, de încarcare/descarcare nave, instanta apreciaza ca nefondata sustinerea pârâtei privitoare la necesitatea deducerii din sumele încasate cu acest titlu, a cheltuielilor societatii care au fost efectuate pentru operarea cu celeritate a navelor. Costurile proceselor tehnologice sunt suportate de operatorul portuar din venitul de baza si nu din prima de celeritate, care are o destinatie speciala.
Prin actul aditional la Contractul colectiv de munca unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2006 – 2007 încheiat la 18.12.2006 si înregistrat la M.S.S.F. sub nr. 2837/27.12.2006 a fost completat textul art. 42 al aceluiasi contract colectiv de munca, în sensul ca la lit. d s-a consemnat ca în domeniul transportului naval, primele platite de catre armatori (dispatch money), indiferent de pavilionul navei, pentru operarea navelor în porturi, într-un termen mai scurt decât cel prevazut de normele portuare, se încaseaza de catre unitatile de operare portuare care au efectuat operatiunile de încarcare-descarcare a navei respective. Prima de operare cu celeritate (dispatch money) va fi folosita pentru acordarea de premii salariatilor care au contribuit direct la încasarea acesteia.
Potrivit acelorasi dispozitii contractuale, modalitatea concreta si procentele în care se acorda prima de operare cu celeritate urmau a fi stabilite prin contract colectiv de munca la nivel de unitate.
Prin urmare, art.42 din contractul colectiv de munca la nivel de ramura, obligatoriu pentru societatea pârâta în temeiul art. 241 lit.c Codul muncii, recunoaste în mod generic dreptul salariatilor la încasarea primei de celeritate, fara a stabili în concret modalitatea de calcul a sumelor cuvenite fiecarui salariat. Sub acest aspect, competenta este transferata Comisiei Paritare din cadrul fiecarei unitati, astfel ca partenerii sociali urmau ca de comun acord sa decida asupra algoritmului de calcul aplicabil pentru determinarea sumelor de distribuit cu titlu de dispatch money.
În cadrul societatii pârâte, o astfel de întelegere între patronat si sindicat nu a intervenit, astfel ca, fiind învestita cu o cerere de obligare la plata unor drepturi banesti recunoscute salariatilor, dar nedeterminate în concret, instanta este chemata sa se substituie vointei partenerilor sociali, pentru a statua asupra unor aspecte cu privire la care acestia nu au ajuns la un acord. Demersul instantei va fi astfel concentrat asupra a doua aspecte esentiale: determinarea categoriei salariatilor carora li se cuvine plata primei de celeritate si identificarea modalitatii concrete de calcul a sumei cuvenite fiecarui salariat îndreptatit la plata.
Sub cel dintâi aspect, trebuie subliniat ca principalul criteriu de urmat la stabilirea categoriilor de salariati carora li se cuvine o cota-parte din suma încasata de societate cu titlu de prima de celeritate este stabilit prin chiar textul art. 42 din contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi si se refera la contributia directa a salariatului la încasarea primei de catre societate.
În conditiile în care în contractul colectiv de munca la nivel de unitate nu s-au detaliat functiile cu vocatie la încasarea dispatch money, textul art. 42 anterior enuntat trebuie supus unei interpretari restrictive si limitative, în cadrul careia sa nu se ajunga la distinctii pe care nici una dintre partile contractante nu a înteles sa le insereze în text si nici prin conventii ulterioare încheiate în Comisia Paritara.
Aplicarea acestor reguli de interpretare se impune cu atât mai mult cu cât instanta suplineste consimtamântul partilor, însa nu poate substitui manifestarea lor de vointa asupra unor aspecte care exced textului de lege aplicabil.
În consecinta, fata de exprimarea fara echivoc din art.42, instanta apreciaza ca sunt îndreptatiti la încasarea primei de celeritate numai acei salariati care au participat efectiv la activitatea ce a dus la operarea cu celeritate a unor nave, în cazul de fata la activitatile de încarcare uree si descarcare fosfat. Altfel spus, aceasta participare directa presupune implicarea salariatului în operatiunile propriu-zise de încarcare-descarcare nave, prin depunerea de efort în chiar derularea acestor operatiuni, cu excluderea acelor salariati care, desi au avut legatura cu procesul tehnologic respectiv, nu au intervenit decât implicit în derularea lui.
Din analiza completarilor aduse art. 42 din contractul colectiv de munca la nivel de ramura rezulta ca, pentru a fi repartizata salariatilor implicati direct în procesul de încarcare/descarcare nave, prima de dispatch trebuie mai întâi sa fie încasata de operatorul portuar.
În strânsa legatura cu aceasta conditie trebuie sa se faca o distinctie clara între dispatch money realizat si dispatch money încasat în perioada de referinta, clar determinata prin cererea de chemare în judecata – 01.01.2007 – 30.06.2007.
Dispatch money realizat de operatorul portuar rezulta din activitatea de operare a navelor, într-un timp mai scurt decât cel mentionat în contract. Dreptul de creanta asupra sumelor reprezentând prima de celeritate rezulta din facturile emise cu acest titlu de catre societate.
Prin precizari scrise, ce nu sunt însotite si de o situatie analitica, pârâta învedereaza instantei ca dispatch money realizat în perioada ianuarie – iunie 2007 este de 349 207,27 lei din care: dispatch realizat aferent încarcare uree este de 292 315,29 lei si dispatch realizat aferent descarcare fosfat este de 56 891, 99 lei – fila 111. Sumele includ TVA.
Dispatch money încasat reprezinta sumele de bani care au intrat în contul operatorului portuar, urmare a achitarii de catre clienti a facturilor de dispach. Suma totala încasata de S.C. C. S.A. cu titlu de dispatch money în primul semestru al anului 2007 a fost de 1 072 496,77 lei fara TVA (precizarile pârâtei coroborate cu concluziile raportului de expertiza).
Fiind un contract tripartit, între momentul operarii navei si momentul efectiv în care se încaseaza dispatch money, curge de regula o perioada mai mare de timp, spre exemplificare, în cauza, nave operate în aprilie 2003 si pentru care s-a încasat prima de celeritate în primul semestru al anului 2007.
În stabilirea temeiniciei si cuantumului pretentiilor reclamantului, instanta are în vedere dispatch money încasat în primul semestru al anului 2007 numai pentru navele ce au fost operate în acest interval de timp.
Nu intra în baza de calcul a dreptului reclamantului la o astfel de prima, dispatch money realizat si facturat într-o perioada anterioara, dar încasat de operator în perioada de referinta întrucât: pretentiile reclamantului vizeaza numai perioada 01.01.2007-30.06.2007 si nu perioade anterioare; salariatul nu a sustinut si nici dovedit o participare directa la realizarea primei de dispatch anterior anului 2007 iar cercetarea judecatoreasca nu a vizat si acest aspect; conditia repartizarii primei de dispatch este participarea directa la realizarea acestuia, potrivit prezentarilor anterioare.
La stabilirea întinderii dreptului reclamantului la prima de celeritate instanta se va raporta strict numai la dispatch money realizat si încasat în perioada 01.01.2007-30.06.2007.
Prin precizari scrise, pârâta recunoaste ca suma totala încasata cu titlu de dispatch money în perioada ianuarie – iunie 2007 este de 1 072 496, 77 lei (fara TVA), fara însa a face vreo referire la prima de dispatch efectiv încasata pentru navele operate în acest interval. Aceasta suma corespunde cu cea care rezulta din concluziile raportului de expertiza efectuat în cauza, expertul stabilind acelasi cuantum total al primei încasate de operator în perioada de referinta, de 1 072 496,77 lei (fara TVA) – anexa 1.
Pârâta a sustinut ca dispatch-ul realizat în primul semestru al anului 2007 nu a fost încasat în totalitate, iar ceea ce s-a încasat provine numai din activitatea de încarcare uree.
Apararea pârâtei în sensul precizat se coroboreaza cu concluziile raportului de expertiza contabila, prezentate analitic în anexe.
Astfel, în anexa 2 la raport este prezentata o situatie a navelor operate în perioada 01.01.2007-30.06.2007, iar în anexa 3 se prezinta si situatia navelor operate anterior pentru fiecare client.
Examinând anexa 1 la raport, instanta stabileste din însumarea pozitiilor (5 – 11) ca dispatch realizat (facturi emise) si încasat în perioada 26.03.2007 – 11.06.2007 este de 185 135, 36 lei ( fara TVA). Din prezentarea detaliata a activitatii de operare a navelor rezulta ca aceasta prima este generata numai de activitatea de încarcare uree – anexa 2. Pentru activitatea de descarcare fosfat, operatorul a emis facturi de dispatch însa clientii nu si-au achitat obligatiile de plata, astfel ca, aceasta prima nefiind încasata, nu poate fi nici repartizata muncitorilor care au contribuit direct la producerea sa, societatea având la rândul sau un drept de creanta fata de beneficiarii serviciilor prestate.
În cazul concret al reclamantului, care a detinut functia de docher, cu atributii legate de încarcarea si descarcarea navelor, urmeaza a se retine ca acesta a participat efectiv la realizarea operatiunilor de încarcare uree. De altfel, prin tabelele nominale depuse la dosar de pârâta, sunt enumerate categoriile de personal direct implicate în procesele tehnologice care au generat dispatch, reclamantul fiind mentionat în categoria salariatilor care au participat la procesul tehnologic de încarcare uree vrac – fila 114.
Pentru toate aceste motive, se va retine ca prin specificul postului ocupat reclamantul a contribuit în mod direct la realizarea activitatilor pentru care societatea pârâta a încasat prime de operare cu celeritate, astfel ca, fata de prevederile art. 42 din contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi în vigoare în perioada ianuarie-iunie 2007, reclamantul este îndreptatit sa primeasca sume de bani cu titlu de prima de celeritate.
Pornind de la argumentele si concluziile expuse de instanta anterior, la solutionarea cererii si stabilirea în concret a sumei de bani ce se cuvine reclamantului cu titlu de dispatch money, instanta va repartiza în mod egal dispatch-ul realizat si încasat în primul semestru al anului 2007(185 136, 36 lei) la numarul total al muncitorilor direct implicati în activitatea de încarcare uree vrac – 172 ( fila 112) rezultând o suma bruta de 1076, 36 lei, ce se cuvine fiecarui muncitor, inclusiv reclamantului.
Nu au fost însusite de instanta concluziile raportului de expertiza contabila referitoare la modalitatea de repartizare între salariati a sumei încasate de societatea pârâta, dupa urmatorul algoritm de calcul:suma încasata de catre pârâta cu titlu de dispatch ( 1072496,77 lei) x 70% (reprezentând cota cuvenita salariatilor) / la numarul de salariati ai pârâtei 422.
Astfel, expertul a avut în vedere dispozitiile unui contract colectiv de munca ce nu mai era valabil la data încasarii dispatch-ului de catre societatea pârâta si care prevedea ca acesta se împarte între operator si angajati în procente de 30%, respectiv 70%. Or, odata ce dispozitiile acelui contract nu se mai aplicau, atunci nici cotele diferentiate prevazute la împartirea dispatch-ului nu se mai pot aplica si, prin urmare, întreaga suma încasata cu titlu de dispatch va reveni doar angajatilor ce au contribuit direct la realizarea sa – 172, potrivit listelor nominale depuse la dosar chiar de catre pârâta.
Împotriva sus-mentionatei sentintei în termen a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, invocând în esenta urmatoarele:
Instanta de fond în mod eronat a împartit toata suma încasata de societate cu titlu de dispatch money salariatilor implicati direct în realizarea acestuia, fara sa tina cont de cheltuieli societatii pentru descarcarea navelor într-un termen mai scurt decât cel stabilit prin contracte.
În primul rând, instanta de fond a tinut cont de rejudecare doar de doua aspecte si anume : de contributia directa a salariatului si de modalitatea concreta de calcul a sumei cuvenite fiecarui salariat îndreptatit la plata, ignorând si aspectele legate de contributia factorului uman în operarea acestor marfuri, aspect retinut în decizia Curtii de Apel Constanta, decizie ce a trasat clar elementele ce trebuie lamurite de Tribunalul Constanta dupa casare.
Instanta de fond nu a considerat utila, pentru lamurirea sub toate aspectele, concluzia unui expert tehnic, expert care nu ar fi altceva decât sa ajute la efectuarea unui raport de expertiza atât tehnic, cât si contabil, raport care ar fi lamurit opinia societatii si aspectele tehnice ale operarii fara de care nu se poate ajunge la o solutie corecta pâna la urma în toate dosarele cu acest obiect.
Însa au fost numiti o serie de experti contabili în dosarele cu acest obiect, experti care neavând cunostinte tehnice necesare pentru determinarea contributiei factorului uman au ajuns la diverse concluzii pe care judecatorii Tribunalului Constanta nu le-au retinut în solutionarea dosarelor ce au acest obiect.
În ceea ce priveste suma totala pe care instanta de fond a determinat-o ca fiind cea aderenta perioadei 01.01.2007 – 31.06.2007, o considera corecta si apreciaza faptul ca instanta care a solutionat prezenta cauza s-a aplecat asupra chestiunilor invocate si anume ca trebuie stabilita suma obtinuta din dispatch money numai pentru navele operate în perioada 01.01.2007 – 31.06.2007.
În prezenta cauza s-a realizat un raport de expertiza contabila de domnul expert B.D. care nu a facut altceva decât sa ia ca baza de calcul suma încasata de societate cu titlu de dispatch money, la care a aplicat un procent de 70% stabilind astfel suma ce trebuie repartizata tuturor salariatilor societatii din anul 2007, rezultând oprima de 1779 lei. Evident ca acest calcul simplist nu poate fi avut în vedere la solutionarea prezentei cauze.
Prin istoricul depus de societatea la dosarul cauzei la solicitarea instantei s-au prezentat doua variante de calcul, prima având în vedere dispatch încasat în perioada ianuarie – iunie 2007, iar cea de-a doua având în vedere doar dispatch money realizat si încasat în perioada ianuarie – iunie 2007.
În situatia repartizarii sub forma de prima a întregii valori se ajunge în situatia în care societatea ar avea numai cheltuielile obtinerii veniturilor fara nici un profit, profitul fiind principalul obiectiv pe care orice agent economic si-l propune de la înfiintare. Rationând logic daca societatea nu ar fi avut aceste cheltuieli pentru realizarea de dispatch money, acest venit nu s-ar fi realizat.
Analizând sentinta recurata din prisma criticilor formulate, Curtea a admis recursul pârâtei ca fondat, pentru urmatoarele considerente :
Prin cererea formulata, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata dispatch money pentru perioada 01.01.2007 – 31.06.2007.
Pe perioada de referinta sunt aplicabile prevederile contractului colectiv de munca unic la nivel de ramura transporturi pentru anii 2006 – 2007 nr. 357/2006, astfel cum a fost modificat prin actul aditional nr. 2837/2006.
Prin art. 42 lit.d din acest contract astfel cum a fost modificat s-a prevazut ca: „în domeniul transportului naval, primele platite indiferent de pavilionul navei, pentru operarea navelor în porturi, într-un termen mai scurt decât cel prevazut de normele portuare, se încaseaza de catre unitatile de operare portuare care au efectuat operatiunile de încarcare – descarcare a navei respective”.
Din prevederile contractului colectiv de munca enuntat mai sus rezulta ca prima de operare cu celeritate va fi folosita pentru acordarea de premii numai salariatilor care au contribuit la încasarea acesteia.
Aceasta problema de drept a fost dezlegata prin decizia civila nr. 188/CM/15.04.2010 pronuntata de Curtea de Apel Constanta prin care s-a dispus casarea sentintei recurate si trimiterea cauzei la Tribunalul Constanta, spre rejudecare.
Din studiul contractului colectiv de munca la nivel de unitate pentru anul 2007 rezulta ca nu exista nici o prevedere expresa referitoare la dispatch money.
În conditiile în care prin contractul colectiv de munca la nivel de unitate nu s-au detaliat functiile cu vocatie la încasarea dispatch money, principalul criteriu de urmat la stabilirea categoriilor de salariati carora li se cuvine o cota parte din suma încasata de societate cu titlu de prima de celeritate este contributie directa a salariatului la încasarea acestei prime.
Astfel, fata de prevederile contractuale enuntate mai sus, Curtea apreciaza ca sunt îndreptatiti la încasarea primei de celeritate numai acei salariati care au participat efectiv la activitatea care a dus la operarea cu celeritate a unor nave, în cazul de fata la activitatile de încarcare – uree si descarcare fosfat, fiind singurele operatiuni care au generat încasarea de dispatch money.
Contributia directa a salariatilor la realizarea dispatch money presupune participarea efectiva a salariatilor la operatiunile propriu zise de încarcare – descarcare nave în functie de atributiile pe care le au în procesul tehnologic respectiv, cu excluderea acelor salariati care, nu au intervenit în mod direct – în desfasurarea acestor operatiuni.
Prin tabelele nominale depuse la dosar de pârâta sunt enumerate categoriile de personal direct implicate în procesele tehnologice care au generat încasarea de dispatch money, respectiv: masinisti, macaragii, docheri, fadromisti, conducatori utilaj si stivuitoristi.
Reclamantul, care a detinut functia de docher, a participat efectiv la realizarea operatiunilor de încarcare uree si descarcare fosfat.
În ceea ce priveste suma încasata cu titlu de dispatch – money în perioada 01.01.2007 – 31.06.2007, atât prin calculele expertului, cât si prin precizarile scrise depuse la dosar de pârâta, au fost identificate doua categorii de sume, respectiv suma de 349.207,27 lei, reprezentând dispatch realizat si încasat în perioada 01.01.2007 – 30.06.2007 si 1.072.496,11 lei reprezentând dispatch money încasat în aceeasi perioada, ambele sume fiind calculate dupa reducerea TVA-ului.
Curtea va retine cea de-a doua suma mentionata reprezentând dispatch – money încasat în perioada 01.01.2007 – 31.06.2007, chiar daca aceasta suma provine din facturarea unor activitati de operare cu celeritate nave, derulate într-o perioada anterioara.
Ratiunea retinerii acestei sume consta în faptul ca obligatia de plata a pârâtei s-a nascut la momentul încasarii efective a sumelor de la beneficiar si nu la momentul operarii cu celeritate a navei, moment la care pârâta avea doar un drept de creanta fata de beneficiarii serviciilor prestate.
Aceasta suma va fi repartizata catre salariati dupa deducerea contributiilor pe care le nivelul anului 2007, angajatorul le datora la bugetul de stat, respectiv 29% CAS, 2% pentru somaj, 6% CASS, 0,25% pentru fondul de garantare a platii salariilor.
De asemenea, din aceasta suma urmeaza a fi deduse costurile de productie legate direct de procesul tehnologic (costuri legate de întretinerea, uzura utilajelor, functionarea acestora, energie electrica, motorina), precum si costurile legate de forta de munca (ore suplimentare, ore lucrate sâmbata si duminica, ore de noapte, ore lucrate în sarbatorile legale).
Toate aceste costuri tehnologice si cu forta de munca au fost efectuate de pârâta pentru cresterea productivitatii la liniile de încarcare – descarcare, respectiv pentru încarcarea mai rapida a navei, comparativ cu durata trecura în contractul de operare.
În situatia repartizarii sub forma de prime a întregii valori s-ar ajunge în situatia în care societatea ar suporta aceste costuri fara nici un profit.
Nu poate fi retinuta sustinerea reclamantului ca aceste costuri ar fi fost incluse initial la stabilirea contravalorii prestatiei de operare portuara, întrucât la stabilirea acestei contravalori s-au avut în vedere costurile de încarcare – descarcare în termenul de operare prevazut în contract si nu costurile de încarcare – descarcare mai rapida, într-un termen mai scurt, care a presupus costuri suplimentare.
Lipsa unor prevederi contractuale la nivel de unitate prin care sa se fi stabilit criteriile dupa care sa se împarta dispatch – money, a facut posibila multitudinea de interpretari ale expertilor desemnati în cauzele cu obiect similar aflate pe rolul Tribunalului Constanta, fapt ce a determinat o multitudine de solutii si practica neunitara.
Curtea nu si-a putut însusi nici unul din rapoartele de expertiza efectuate, întrucât expertii, fie au împartit suma încasata cu titlu de dispatch money la toti salariatii societatii, nu numai la cei care si-au adus contributia la încasarea lui, ceea ce era contrar prevederilor contractului colectiv de munca aplicabil în cauza, fie nu au dedus din suma încasata cu titlu de dispatch money costurile efectuate de societate pentru încarcarea/descarcarea mai rapida a navelor.
Întrucât rolul Curtii este de a crea o jurisprudenta unitara si, nefiind posibila însusirea concluziilor rapoartelor de expertiza, s-a decis ca problema judiciara care nu a primit o dezlegare corecta sa fie solutionata unitar prin stabilirea sumei care urmeaza a fi împartita cu titlu de dispatch money pe perioada de referinta, a categoriilor de salariati care si-au adus contributia la obtinerea de dispatch money, precum si a costurilor care urmeaza a fi scazute din aceste prime, calculul efectiv putând fi efectuat cu prilejul executarii silite.
Pentru considerentele expuse mai sus, potrivit art.312 alin. 3 cod pr.civila, Curtea a admis recursul pârâtei si a modificat în parte sentinta recurata, conform celor dispuse prin dispozitiv.
