Curtea a menţinut concluziile Consiliului Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor care a reţinut incidenţa în cauză a excepţiei de inadmisibilitate, motivat de faptul că SC A.C. SA nu este autoritate contractantă, în sensul art. 8 şi 9 din O.U.G. nr. 34/2006. Pe de altă parte, s-a apreciat că nu sunt incidente în cauză nici dispoziţiile art. 229 din acelaşi act normativ, deoarece rezultatul serviciilor care trebuie prestate nu contribuie la realizarea unei activităţi relevante în sectorul de activitate publică „apă”, cum sunt ele definite de art. 232.
Secţia comercială şi administrativ fiscal, Decizia nr. 2092 din 5 octombrie 2011
Prin plângerea înregistrată la data de 6.09.2011, reclamanta SC A. Leasing IFN SA a solicitat, în contradictoriu cu SC A.C. SA Pitești, desființarea deciziei Consiliului Național pentru Soluționarea Contestațiilor nr. 3494/354C7/4060 emisă la data de 18.08.2011 și prin care contestația petentei a fost respinsă ca inadmisibilă.
în motivare, s-a susținut că decizia a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii atât sub aspectul excepției reținute de organul administrativ jurisdicțional, cât și sub aspectul fondului.
Astfel, s-a arătat că excepția de inadmisibilitate este greșit reținută, dat fiind că intimata SC A.C. SA Pitești este autoritate contractantă în sensul art. 8 lit. b) prima și a doua liniuță din O.U.G. nr. 34/2006, iar achiziția ce urma a fi efectuată prin derularea procedurii are implicații directe în efectuarea activității relevante în sectorul de utilitate publică.
Dincolo de acest aspect, intimata s-a declarat autoritate contractantă prin anunțul de participare, calitate pe care ulterior și-a negat-o.
Sub aspectul fondului, s-a impus anularea raportului de atribuire, reținându-se pe de o parte că prețul final oferit de câștigătorul licitației este nejustificat de mic în raport de cerințele fișei de date și caietului de sarcini, iar documentația depusă de acesta nu conține costul asigurărilor RCA pe perioada de derulare a contractului, deși s-a solicitat să fie înscrise toate cheltuielile necesare, inclusiv cele pentru asigurări.
Petenta a solicitat și suspendarea procedurii de atribuire, apreciindu-se că prejudiciul pe care l-ar încerca este considerabil și se creează un precedent periculos în ceea ce privește modalitatea de soluționare a contestațiilor, cerere care a primit termen mai scurt în vederea soluționării.
La dosar s-au depus acte de care părțile înțeleg să se servească și s-a atașat dosarul de soluționare a contestației.
Prin decizia a cărei anulare s-a solicitat, C.N.S.C. a respins contestația formulată de actuala petentă, reținând incidența în cauză a excepției de inadmisibilitate, motivat de faptul că SC A.C. SA nu este autoritate contractantă, în sensul art. 8 și 9 din O.U.G. nr. 34/2006. Pe de altă parte, s-a apreciat că nu sunt incidente în cauză nici dispozițiile art. 229 din același act normativ, deoarece rezultatul serviciilor care trebuie prestate nu contribuie la realizarea unei activități relevante în sectorul de activitate publică „apă”, cum sunt ele definite de art. 232.
în aceste condiții, organul administrativ-jurisdicțional nu a verificat susținerile de fond ale actualei petente, susțineri pe care instanța le poate analiza numai în măsura în care, verificând cu prioritate excepția reținută, statuează asupra neincidenței ei în cauză.
Instanța a fost învestită cu soluționarea cererii de suspendare, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 2877 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 și motivată, așa cum s-a arătat mai sus, pe caracterul evident al prejudiciului și pe precedentul juridic periculos.
Dispozițiile art. 2877alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 privesc măsura suspendării executării contractului pe care o poate dispune instanța învestită cu soluționarea în fond a unei acțiuni, de natura celor la care se referă art. 286 din acest act normativ, dispoziții cuprinse în Secțiunea a 9-a ce se aplică și în completarea celor din Secțiunea a 8-a în măsura compatibilității lor.
în această din urmă secțiune, ce privește soluționarea plângerilor împotriva deciziilor C.N.S.C., legiuitorul a reglementat instituția suspendării în art. 2831, dar tot ca o suspendare a executării contractului.
Actul normativ nu cuprinde, așadar, o reglementare a suspendării procedurii de atribuire, suspendare care să poată fi dispusă de către instanță la cererea părții. O astfel de dispoziție există însă în Secțiunea a 4-a, respectiv în art. 2751din ordonanță, în reglementarea măsurilor pe care le poate dispune C.N.S.C. Textul are această formulare în urma modificării prin Legea nr. 278/2010, act normativ ce a modificat și prevederile art. 2877 care, în forma anterioară, recunoșteau posibilitatea instanței de a dispune suspendarea procedurii de achiziție.
Rațiunea textelor și a modificării acestora s-a apreciat că este reprezentată de corelarea lor cu norma de drept comun, cea care de altfel se aplică în completarea normei speciale, respectiv art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Conform acestei dispoziții legale, „cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond”.
Așadar, reglementarea din legea specială nu este rezultatul unei scăpări a legiuitorului prin faptul că nu a recunoscut posibilitatea instanței de a dispune suspendarea procedurii de achiziție, în condițiile în care aceasta a fost supusă unei prime cenzuri la organul jurisdicțional. S-a dorit astfel să se înlăture posibilitatea întreruperii procedurii, câtă vreme cererea de suspendare nu a fost formulată cu ocazia fondului, ci într-o cale de atac asimilabilă recursului.
Cum în cauză o astfel de solicitare nu a fost adresată prin contestația formulată sau separat de aceasta la C.N.S.C., s-a apreciat că ea nu mai poate fi adusă spre soluționare instanței învestite cu judecata plângerii.
Acestei concluzii i se poate obiecta faptul că, cel puțin în speță, organul jurisdicțional a soluționat contestația în temeiul unei excepții care, însă, a făcut inutilă verificarea fondului.
Susținerea de principiu ar fi corectă, dar s-a apreciat că nu este de natură să înlăture statuarea de mai sus pentru că, reținând incidența excepției, s-a decis implicit asupra întregii probleme aduse în discuție, concluzionându-se că fondul nu poate fi dezbătut.
Pentru toate aceste considerente s-a apreciat că în această fază procesuală, în fața instanței de judecată, o cerere de suspendare a executării procedurii nu poate fi primită, ea neîndeplinind condițiile impuse de lege atât sub aspectul autorității căreia îi este recunoscut acest drept, cât și a momentului până la care solicitarea poate fi formulată.
Așadar, cererea de suspendare a fost respinsă, reținându-se și că a devenit superfluă analiza susținerilor privind aparența de nelegalitate și prejudiciul încercat.
(Judecător Gabriela Chiorniță, Judecător Diana Ungureanu)
