Excepţia de nelegalitate. Omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra excepţiei de nelegalitate a unui act administrativ unilateral cu caracter individual, de care depinde soluţionarea litigiului pe fond


Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate. În acest caz, instanţa, constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, trebuia să procedeze la soluţionarea excepţiei.

Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 1046 din 28 februarie 2012

Prin cererea înregistrată sub nr. 5884/105/2009 pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta CCMP Ploiești a chemat în judecată pe pârâta G.M. solicitând obligarea acesteia la restituirea salariului de merit încasat în mod nelegal, aferent perioadei 2007-2008, cu cheltuieli de judecată.

în motivarea acțiunii, s-a arătat pârâta a beneficiat de salariul de merit în anii 2007-2008, însă, în urma unui control intern, s-a stabilit că în mod nelegal în anul 2007 au fost aprobate și acordate 5 salarii de merit, din care 2 pentru salariații cu funcții de conducere și 3 pentru salariații cu funcții de execuție, în loc de 4 salarii de merit, conform legislației în vigoare.

Prin raportul de întocmit la data de 11.04.2008 s-a recomandat calcularea și recuperarea sumelor acordate nelegal de la persoanele care au beneficiat de aceste sume, atât în cazul persoanelor cu funcții de execuție, cât și pentru cele cu funcții de conducere.

Pentru a se recupera unul dintre salariile de merit nelegal acordate, pârâta a emis decizia nr. 18/19.05.2008, prin care imputa șefului-contabil unul din cele două salarii de merit pentru personalul cu funcții de conducere, însă decizia a fost contestată în instanță și anulată prin decizia nr. 403/2009 a Curții de Apel Ploiești.

Dat fiind că din procesul-verbal al Consiliului administrativ reiese faptul că nu se puteau acorda decât 4 salarii de merit, din care unul pentru personalul cu funcție de conducere, pârâta fiind la curent cu aceste condiții legale, s-a creat un prejudiciu material cert și determinabil instituției publice.

în cauză, s-a formulat întâmpinare, prin care s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Pârâta a arătat că acțiunea este inadmisibilă, întrucât dreptul său la salariul de merit a luat naștere printr-un act administrativ individual, care nu a fost anulat sau revocat (decizia nr. 4632/08.02.2007 a Primarului municipiului Ploiești) și a invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantei întrucât salariul de merit i-a fost acordat de Primarul mun. Ploiești.

Prin notele de ședință formulate de reclamantă pentru termenul din 30.03.2010, s-a invocat excepția de nelegalitate a dispoziției nr. 4632/08.02.2007 a Primarului municipiului Ploiești, amplu motivată de aceasta.

Prin încheierea de ședință din data de 2.02.2011, tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, precum și excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât salariul de merit pentru anii 2007-2008 a fost acordat prin decizia Primarului mun. Ploiești, bugetul alocat reclamantei, organigrama și statul de funcții fiind aprobate de Consiliul Local Ploiești.

Decizia nr. 4632/2007 prin care i-a fost acordat salariul de merit pârâtei a fost emisă în baza hotărârii Consiliului local privind aprobarea contractului/ acordului colectiv de muncă al personalului încadrat în aparatul propriu al Consiliului local și pentru personalul unor servicii publice de subordonare locală care reglementează acordarea altor sporuri pe lângă sporurile de bază.

Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, tribunalul a reținut că susținerile pârâtei privesc exercițiul dreptului, iar împrejurarea că actul administrativ prin care s-a acordat salariul de merit nu a fost revocat/ anulat urmează a fi analizată de instanță odată cu judecarea fondului.

Prin sentința nr. 655 pronunțată în data de 27.09.2011, Tribunalul Prahova a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă și a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că salariul de merit aferent anului 2007 acordat pârâtei a fost stabilit prin dispoziția nr. 4632/2007 de către Primarul mun. Ploiești, în baza HCL nr. 171 privind aprobarea contractului/ acordului colectiv de muncă al personalului încadrat în aparatul propriu al Consiliului Local și pentru personalul unor servicii publice de subordonare locală.

Tribunal a reținut că reclamanta a solicitat restituirea acestui salariu de merit acordat, în condițiile în care actul administrativ prin care a fost stabilit nu a fost revocat/ anulat, or, restituirea sumei fără a se ataca actul administrativ prin care a fost stabilit ar goli de conținut și finalitate întreaga procedură de constatare a actelor administrative și, prin urmare, reclamanta trebuia să conteste dispoziția Primarului mun. Ploiești pentru a obține restituirea salariului de merit acordat.

Cu privire la salariul de merit acordat pentru anul 2008, tribunal a constatat că acesta a fost restituit reclamantei, potrivit chitanțelor depuse la dosarul cauzei.

împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta aducând critici de nelegalitate hotărârii, critici ce vizează, în primul rând, omisiunea primei instanțe de judecată de a se pronunța cu privire la excepția de nelegalitate a dispoziției nr. 4632/08.02.2007 a Primarului mun. Ploiești.

S-a susținut că, prin notele de ședință formulate de reclamantă pentru termenul din 30.03.2010, a invocat excepția de nelegalitate a dispoziției nr. 4632/08.02.2007 a Primarului mun. Ploiești.

Această excepție nu a fost reținută de către instanța de judecată și nu a fost pusă în discuția părților, rămânând astfel nesoluționată.

Pe cale de consecință, în condițiile în care susținerile instituției-reclamante privind excepția de nelegalitate nu au fost înlăturate motivat, soluția recurată apare ca fiind pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C.proc.civ.

în al doilea rând, în situația în care se trece peste aceste susțineri, se solicită instanței de control judiciar să examineze cauza sub toate aspectele, în temeiul art. 3041C.proc.civ., să se admită recursul, să se modifice în tot hotărârea recurată și să se admită acțiunea, astfel cum a fost formulată.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art. 304 C.proc.civ., precum și sub toate aspectele, potrivit art. 3041C.proc.civ., Curtea a reținut că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce urmează:

Prin notele de ședință formulate de reclamantă pentru termenul din 30.03.2010, a fost invocată excepția de nelegalitate a dispoziției nr. 4632/08.02.2007 a Primarului mun. Ploiești.

Această excepție nu a fost reținută de către instanța de judecată și nu a fost pusă în discuția părților, rămânând nesoluționată, deși a fost motivată de reclamantă care a apreciat că soluționarea pe fond a cauzei depinde de modul de soluționare a excepției de nelegalitate a actului administrativ.

Acest aspect este recunoscut și de intimată care a precizat că înainte de declinarea cauzei, reclamanta a învestit instanța de fond cu soluționarea excepției de nelegalitate la termenul de judecată din data de 30.02.2010, dar ulterior la termenul de judecată din data de 26.01.2011, când s-au pus în discuția părților excepțiile, recurenta nu a insistat în soluționarea excepției, astfel că instanța de fond nu era obligată să răspundă, cu atât mai mult cu cât acest act administrativ a emis efecte prin intrarea lui în circuit.

Această susținere nu poate fi reținută de instanța de recurs întrucât instanța de fond avea obligația să se pronunțe cu privire la toate cererile și excepțiile formulate, excepția de nelegalitate fiind una dintre formele de exercitare a controlului judecătoresc asupra actelor administrative care tinde la înlăturarea unui act administrativ nelegal ce are incidență în cauză.

Pe cale de consecință, în condițiile în care susținerile instituției-reclamante privind excepția de nelegalitate nu au fost înlăturate motivat, soluția recurată apare ca fiind pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Având în vedere faptul că soluționarea fondului depindea de modul de soluționare a excepției de nelegalitate, instanța de recurs a dispus casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru soluționarea excepției de nelegalitate a dispoziției nr. 4632/08.02.2007 a Primarului mun. Ploiești, anterior soluționării pe fond a litigiului.

(Judecător Elena Tănăsică)