Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe reclamantul …., reprezentat de SINDICATUL ….. a chemat în judecată pe pârâţii DIRECŢIA GENERALĂ DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ ŞI PROTECŢIA COPILULUI …. şi CONSILIUL JUDEŢEAN … pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligate pârâtele să calculeze şi să plătească reclamantului ajutorul prevăzut de art. 51 din Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel naţional 2007-2010 acordat la decesul angajatului sau soţului acestuia; actualizarea sumelor cu rata inflaţiei la data efectuării plăţii şi obligarea la prevederea unor asemenea sume în bugetul anului 2011, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul arată că Sindicatul …. reprezintă angajaţii din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului …, personal contractual şi funcţionari publici, membri de sindicat.
Arată reclamantul că DGASPC … se află în subordinea şi finanţarea Consiliului Judeţean …., care este autoritate a administraţiei publice locale, conform art.2 din HG 1434/2004 aşa cum a fost modificată prin HG 967/2010.
Potrivit art. 51 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel naţional 2007-2010 : în afară de ajutoarele prevăzute de lege, la care au dreptul, salariaţii vor beneficia şi de următoarele ajutoare: a) în cazul decesului salariatului, un ajutor acordat familiei, de cel puţin două salarii medii lunare pe unitate;b) dacă decesul a survenit din cauza unui accident de muncă, a unui accident în legătură cu sau a unei boli profesionale, cuantumul ajutorului acordat familiei va fi de cel puţin 3 salarii medii pe unitate;c) un salariu mediu pe unitate plătit de unitate la decesul soţului sau soţiei ori la decesul unei rude de gradul I afalate în întreţinerea salariatului.
C. M., salariat al DGASPC …. a suferit în anul 2010 pierderea soţiei şi , cu toate că s-a adresat în scris anagajatorului, acesta a refuzat plata ajutorului prevăzut de Contractul Colectiv Unic la nivel naţional 2007-2010.
Reclamantul invocă dispoziţiile art. 241 şi 247 din Legea 53/2003 şi art.11 din Legea 130/1996 şi arată că din coroborarea acestor dispoziţii legale rezultă că de prevederile Contractului Colectiv de Muncă Unic la nivel naţional trebuie să beneficieze toţi angajaţii, indiferent ca sunt bugetari sau în domeniul privat, funcţionari publici sau personal contractual.
Prin sentinţa civilă nr. 1392/=6.12.20011 s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul C.J. V.
S-a admis, în parte, cererea principală şi cererea de intervenţie principală şi au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamantului şi intervenienţilor ajutorul prevăzut de art. 51 din CCM la nivel unic 2007-2010, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
S-a respins capătul de cerere privind prevederea acestor sume în bugetul anului 2011.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul Judeţean V. s-a reţinut că potrivit art.2 din HG 1434/2004 aşa cum a fost modificată prin HG 967/2010 „Direcţia generală este instituţia publică cu personalitate juridică, înfiinţată în subordinea consiliului judeţean, respectiv a consiliului local al sectorului municipiului Bucureşti, prin comasarea serviciului public de asistenţă socială şi a serviciului public specializat pentru protecţia copilului de la nivelul judeţului, respectiv al sectorului municipiului Bucureşti, prin preluarea, în mod corespunzător, a atribuţiilor şi funcţiilor acestora.”
Astfel, este adevărat că nu există nici o dispoziţie legală care să stabilească în sarcina Consiliului Judeţean obligaţii referitoare la stabilirea condiţiilor de salarizare sau acordarea drepturilor salariale ale membrilor Sindicatului reclamant, însă atât timp cât angajatorul reclamantului şi intervenienţilor este DGASPC, instituţie publică aflată în subordinea Consiliului Judeţean, este evident că acesta are calitatea de ordonator de credite pentru instituţia subordonată şi deci asigură finanţarea acesteia.
Pe de altă parte, drepturile solicitate prin prezenta cerere sunt prevăzute în contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional 2007-2010, contract care este în vigoare şi este aplicabil tuturor angajatorilor din ţară, indiferent de forma de capital (de stat sau privat) inclusiv instituţii publice.
Ca urmare, instanţa a constatat că pârâtul Consiliul Judeţean … are calitate procesuală pasivă în cauză şi excepţia invocată va fi respinsă.
Pe fondul acţiunii s-a reţinut că reclamantul şi intevenineţii au solicitat în contradictoriu cu DGASPC …. şi Consiliul Judeţean …. obligarea acestora la calculul şi plata ajutorului prevăzut de art.51 din CCM la nivel naţional 2007-2010 ce se acordă la decesul soţului ori al unei rude de gradul I, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi obligarea acestora să prevadă aceste sume în bugetul anului 2011.
Art.51 din CCM la nivel naţional 2007-2010 prevede :” În afară de ajutoarele prevăzute de lege, la care au dreptul, salariaţii vor beneficia şi de următoarele ajutoare:
a) în cazul decesului salariatului, un ajutor acordat familiei, de cel puţin două salarii medii lunare pe unitate;
b) dacă decesul a survenit din cauza unui accident de muncă, a unui accident în legătură cu munca sau a unei boli profesionale, cuantumul ajutorului acordat familiei va fi de cel puţin 3 salarii medii pe unitate;
c) un salariu mediu pe unitate, plătit de aceasta mamei, pentru naşterea fiecărui copil; dacă mama nu este salariată, soţul acesteia beneficiază de plata unui salariu mediu pe unitate;
d) un salariu mediu pe unitate plătit de unitate la decesul soţului sau soţiei ori la decesul unei rude de gradul I aflate în întreţinerea salariatului.”
Pârâtele au formulat următoarele apărări: că ajutorul de deces este prevăzut de art.33 din normele de aplicare a Legii 19/2000, preluate de Legea 263/2010 şi se acordă din bugetul asigurărilor sociale la decesul asiguratului, al pensionarului sau al unui membru de familie care nu are un drept propriu de asigurări sociale şi se află în întreţinerea salariatului; că prin contractele colective de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare şi cuantum este stabilită prin lege şi că nu există un contract colectiv de muncă la nivel de unitate care să prevadă acest drept, ultimul contract încetându-şi efectele la data de 21.02.2009.
În ceea ce priveşte prima susţinere, instanţa a reţinut că cele două noţiuni de ajutor de înmormântare şi ajutor de deces sunt două noţiuni diferite, cu condiţii diferite de acordare şi surse de finanţare diferite.
Astfel, ajutorul de înmormântare prevăzut de Legea 19/2000 şi actualmente de Legea 263/2010 se acordă persoanelor care au calitatea de asigurat sau pensionar şi se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când ajutorul de deces, prevăzut de art. 51 din CCM la nivel naţional 2007-2010 este un ajutor care se acordă salariaţilor la decesul soţului sau unei rude de gradul I, aflată în întreţinerea salariatului şi se suportă de unitatea angajatoare din sursele proprii. În concluzie, dacă o persoană întruneşte atât calitatea de asigurat cât şi pe cea de salariat al unei unităţi, va beneficia de ambele ajutoare ce se vor cumula.
În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art.3 din CCM la nivel naţional 2007-2010 potrivit căruia prin aceste contracte nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare şi al căror cuantum sunt stabilite prin dispoziţii legale, aşa cum s-a arătat anterior, ajutorul prevăzut la art.51 nu este unul şi acelaşi cu cel stabilit prin lege ce se acordă asiguraţilor sau pensionarilor ci reprezintă o altă categorie de ajutoare acordate de angajatori salariaţilor din surse proprii. Ca atare, acest ajutor nu intră sub incidenţa textului de lege şi poate face obiectul negocierii la încheierea contractelor colective de muncă.
Nici ultima susţinere a pârâtei în sensul că nu există contract colectiv de muncă la nivel de unitate care să prevadă acest ajutor, nu este întemeiat în condiţiile în care, deşi art.241 şi 247 din Legea 53/2003 au fost abrogate prin Legea 40/2011, prin art.11 din Legea 130/1996 se prevede:”clauzele contractelor colective de muncă produc efecte după cum urmează: d) pentru toţi salariaţii încadraţi în unităţile din ţară, în cazul contractelor de muncă la nivel naţional” iar potrivit art.8 din CCM la nivel naţional 2007-2010 „drepturile salariaţilor prevăzute în prezentul contract colectiv de muncă nu pot să reprezinte cauza reducerii altor drepturi colective sau individuale care au fost stabilite prin contractele colective încheiate la nivel de ramură, grup de unităţi şi unităţi.”
Ca urmare, chiar în lipsa unui contract colectiv de muncă la nivel de unitate, dispoziţiile contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional 2007-2010 se aplică tuturor salariaţilor din ţară, deci şi reclamanţilor.
În ceea ce privesc condiţiile ce trebuie îndeplinite de salariat pentru acordarea ajutorului prevăzut de art. 51 din CCM la nivel naţional, din interpretarea textului art.51 rezultă că se acordă un salariu mediu pe unitate pentru decesul soţului sau soţiei salariatului, fără nici o altă condiţie iar în cazul decesului unei rude de gradul I a salariatului, este necesar ca ruda de gradul I decedată să se fi aflat în întreţinerea salariatului.
Această interpretare este evidentă în condiţiile în care redactorii textului au folosit conjuncţia „ori” între soţ şi ruda de gradul I, ceea ce înseamnă că este vorba de două situaţii opuse şi diferite şi condiţia din final se aplică doar rudei de gradul I.
În speţă, reclamantul C.M., în calitate de salariat al DGASPC, a solicitat acordarea ajutorului pentru decesul soţiei sale şi a depus la dosar certificatul de căsătorie şi certificatul de deces din care rezultă decesul soţiei C. R. la data de 19.10.2010.
Astfel, pentru motivele arătate anterior, instanţa reţine că reclamantului i se cuvine plata ajutorului prevăzut de art.51 din CCM 2007-2010 şi cererea acestuia va fi admisă, în parte, urmând a fi obligate pârâtele la plata acestui ajutor către reclamant, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie de la data de 3.11.2010 (data formulării cererii către angajator) şi până la plata efectivă.
În ceea ce priveşte capătul trei al cererii privind obligarea la prevederea unor astfel de sume în bugetul pe anul 2011, instanţa constată că acesta nu este admisibil.
Pe de o parte, instanţa nu poate obliga instituţia să stabilească un anumit buget pe viitor, aceasta fiind atribuţia ordonatorilor de credite, iar pe de altă parte, pentru acordarea acestui ajutor pe anul 2011 este necesară existenţa unui contract colectiv de muncă încheiat pentru anul 2011 care să prevadă acest drept, contract care trebuie încheiat în condiţiile prevăzute de Legea 40/2011 privind noul cod al muncii.
