Codul fiscal instituie scutirea de la plata accizelor pentru alcoolul etilic complet denaturat şi cel care nu este destinat consumului uman.
Dar, potrivit normelor de aplicare a Codului fiscal, pct. 22, alcoolul etilic se consideră a fi complet denaturat atunci când denaturarea se face cu denaturanţi notificaţi de fiecare stat membru la Comisia Europeană, în cazul României aceştia fiind (în concentraţii diferite stabilite la un hl): benzoatul de denatoniu, metiletilcetonă, albastru de metilen.
Or, din expertiza tehnică rezultă că aşa-zisul „alcool tehnic” nu conţine nici o asemenea substanţă, astfel că nu poate fi considerat complet denaturat.
În concluzie, alcoolul de concentraţie 94,9%, este un alcool etilic, încadrat în codul NC 2207, şi chiar dacă este impropriu consumului, nu prezintă caracteristicile prevăzute de actele normative în vigoare pentru a fi considerat denaturat şi scutit de plata accizelor.
Secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 3598 din 6 octombrie 2011
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 2082/86/2009, reclamanta SC O.T. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală, Autoritatea Națională a Vămilor – Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Suceava și Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava, a solicitat anularea deciziei nr. 87/22.09.2008 emisă de DGFP Suceava, a deciziei de impunere nr. 5/30.07.2008 și a raportului de inspecție fiscală nr. 7985/30.07.2008, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, potrivit art. 162 C.fisc., accizele armonizate sunt taxe speciale de consum care se datorează bugetului de stat pentru produsele limitativ enumerate de acest text de lege, printre care și alcoolul etilic (lit. e).
în conformitate cu prevederile art. 173 lit. a) C.fisc. (care a fost avut în vedere de organul fiscal la încadrarea produsului în discuție ca produs accizabil, așa cum s-a menționat la capitolul V din raportul de inspecție fiscală), alcoolul etilic reprezintă „toate produsele care au o concentrație alcoolică ce depășește 1,2% în volum și care sunt încadrate la codurile NC 2207 și 2208 (…)”. Raportat la această reglementare, un produs din alcool etilic poate fi calificat ca fiind accizabil, dacă îndeplinește cumulativ două condiții, respectiv: să aibă o concentrație alcoolică ce depășește 1,2% în volum și să se încadreze la codurile 2207 și 2208 ale nomenclaturii combinate.
Totodată, a precizat că, pentru produsele care nu se încadrează în codul NC2207, în conformitate cu art. 173 lit. d) C.fisc., acestea sunt considerate ca făcând parte din grupa „alcool etilic”, ca fiind accizabile, numai în măsura în care ele conțin băuturi spirtoase potabile, în cauză nefiind dată nici această ipoteză, întrucât produsul în discuție nu este potabil și are un caracter nociv, toxic pentru sănătatea umană.
De asemenea, reclamanta a solicitat să se rețină că produsul impropriu denumit de organele fiscale „alcool etilic 92%”, nu constituie produs accizabil în sensul prevederilor art. 162 lit. e) raportate la art. 173 C.fisc., așa încât, în mod greșit s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a accizelor aferente acestui produs și a majorărilor de întârziere.
în ceea ce privește aspectele invocate în motivarea deciziei nr. 87/2008, privind persoanele care beneficiază de scutirea de accize potrivit art. 200 C.fisc., reclamanta a precizat că aceste aspecte nu au nici o legătură cu apărările formulate pe calea contestației administrative, întrucât nu a invocat incidența vreunei scutiri de la plata accizelor, ci a susținut doar că acciza calculată nu este datorată, întrucât produsul în discuție nu face parte din categoria celor accizabile potrivit legii, trimiterea la prevederile art. 200 C.fisc., din cuprinsul contestației, fiind făcută numai în contextul afirmației privind neefectuarea vreunei operațiuni de denaturare din cele prevăzute de textul sus-menționat.
D.G.F.P. Suceava a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantei, susținând că societatea avea obligația la data revocării autorizației, a calculării și achitării accizelor aferente alcoolului tehnic, întrucât nu se încadrează în niciuna din situațiile expres prevăzute de lege, care acordă beneficiul scutirii de la plata accizelor.
Instanța a dispus întocmirea unui raport de expertiză tehnică în specialitatea chimie.
Prin sentința nr. 1954 din 3.06.2010, Tribunalul Suceava, Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea reclamantei, având ca obiect „anulare act control taxe” și a anulat Decizia nr. 87/22.09.2008 și Raportul de inspecție fiscală parțială nr. 7985/30.07.2008, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Prin raportul de inspecție fiscală parțială nr. 7985/30.07.2008 s-a reținut că, prin decizia nr. 082/10.02.2005 emisă de Ministerul Finanțelor Publice – Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale și a importatorilor de produse accizabile supuse marcării, a fost revocată autorizația de antrepozit fiscal nr. 008/15.12.2003 emisă reclamantei în calitate de antrepozitar autorizat, începând cu data de 1.04.2005.
întreaga cantitate de 2.500 litri de alcool etilic rafinat a fost valorificată în cursul anului 2005, însă organele de control au stabilit accize în cuantum de 116.445 lei, pentru cantitatea de 7.386 litri alcool tehnic.
împotriva actelor administrativ-fiscale menționate, societatea reclamantă a formulat contestație, în temeiul art. 205 și urm. C.proc.fisc., susținând în esență că „produsul alcool tehnic 92%”, nu este un produs accizabil.
Prin decizia nr. 87/22.09.2008 emisă de Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Suceava a fost respinsă contestația formulată împotriva raportului de inspecție fiscală, motivat de faptul că, potrivit art. 192 C.fisc., acciza devine exigibilă la data revocării sau anulării autorizației de antrepozit fiscal și că situațiile în care alcoolul etilic și alte produse alcoolice sunt scutite de la plata accizei sunt în mod limitativ prevăzute de art. 200 C.fisc.
A reținut instanța de fond că, din analiza înscrisurilor existente la dosarul cauzei, a rezultat că actele administrativ-fiscale contestate au fost emise cu nerespectarea dispozițiilor legale.
Astfel, potrivit art. 162 C.fisc., accizele armonizate reprezintă taxe speciale de consum, care se datorează bugetului de stat pentru produsele limitativ enumerate în acest text de lege, printre care și alcoolul etilic (lit. e).
în conformitate cu prevederile art. 173 lit. a) C.fisc. – în vigoare la data la care organele de control au stabilit produsul în cauză ca fiind accizabil – alcoolul etilic reprezenta „toate produsele care au o concentrație alcoolică ce depășește 1,2 % volum și care sunt încadrate la codurile NC 2207 și 2208”.
Raportat la aceste reglementări, un produs din alcool etilic poate fi catalogat la fiind accizabil, dacă are o concentrație alcoolică ce depășește 1,2 % volum și se încadrează în codurile 2207 și 2208 ale nomenclaturii combinate.
Din raportul de expertiză tehnică întocmit, rezultă fără nici o rezervă că produsul denumit în raportul de inspecție fiscală „alcool tehnic” nu poate fi în niciun caz alcool etilic rafinat și nici alcool etilic brut, ci reprezintă un reziduu, rezultat din procesul de separare, iar alcoolul etilic din compoziția lui nu poate fi separat de restul componentelor pentru simplul motiv că a rezultat deja un amestec omogen în urma operațiilor de separare (distilare și rectificare), folosite la fabricarea alcoolului etilic rafinat, astfel că, în discuție, nu este un alcool etilic nedenaturat și nici alcool etilic denaturat.
în consecință, expertul a reținut că produsul nu reprezintă de asemenea nici alcool etilic rectificat (alcool neutru), neputând fi încadrat în codul 2207.
în plus, în ceea ce privește procesul de fabricație din care a rezultat produsul denumit în raportul de inspecție fiscală „alcool tehnic 92%”, acesta nu este distilat, rachiu, lichior sau altă băutură spirtoasă și, prin urmare, nu poate fi încadrat la codul 2208.
Prima instanță, având în vedere concluziile raportului de expertiză, întocmit în cauză, a reținut fără echivoc că produsul în discuție nu face parte din categoria produselor catalogate de art. 172 C.fisc. ca fiind accizabile (produse care trebuie să aibă o concentrație alcoolică ce depășește 1,2% în volum și care sunt încadrate la codurile NC 2207 și 2208) și că, în mod greșit, prin raportul de inspecție fiscală și decizia contestată, au fost stabilite accize în cuantum de 116.445 lei pentru cantitatea de 7.386 litri alcool tehnic.
Cu privire la capătul de cerere prin care se solicită anularea Deciziei de impunere nr. 5/30.07.2008, instanța de fond l-a respins, reținând că pârâta nu a emis o astfel de decizie.
în ceea ce privește obiecțiunile la raportul de expertiză depuse de pârâtă, prima instanță nu le-a primit, motivat de faptul că au fost depuse după închiderea dezbaterilor; mai mult decât atât, pârâta a avut la dispoziție aproximativ 6 săptămâni pentru studiul raportului de expertiză, având posibilitatea de a formula obiecțiuni în termenul legal.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, în calitate de reprezentant legal, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor și pentru Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Suceava, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Pârâta DGFP Suceava arată în recurs, în esență, că organele de control au constatat că întreaga cantitate de alcool etilic rafinat a fost valorificată în anul 2005, iar pentru cantitatea de 7.386 litri alcool tehnic 92% existentă în stoc, societatea nu a calculat și achitat accize în sumă de 116.445 lei.
în condițiile în care societatea a solicitat valorificarea stocului de alcool tehnic, iar Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale și a importurilor de produse accizabile supuse marcării în cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor și-a dat acordul în acest sens, nu se poate reține faptul că respectiv produs nu îndeplinește caracteristicile unui produs accizabil și este scutit de la plata accizei.
Mai mult decât atât, după cum reține instanța din concluziile expertizei tehnice, alcoolul tehnic expertizat conține în compoziția lui și alcool etilic și prin urmare devin aplicabile prevederile art. 162 din Legea nr. 571/2003.
Pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, în calitate de reprezentant legal, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor și pentru Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Suceava, arată că în urma cererii de revocare a autorizației de antrepozit fiscal nr. 43650 din 31.01.2005 depusă de SC O.T. SRL la Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava, prin decizia nr. 082 din 10.02.2005, Ministerul Finanțelor Publice – Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale și importatorilor de produse accizabile supuse marcării, dispune revocarea autorizației de antrepozit fiscal nr. 008/15.12.2005, emisă de antrepozitarul autorizat SC O.T. SRL, începând cu data de 1.04.2005.
în urma revocării autorizației de antrepozit fiscal, societatea contestatoare a solicitat Comisiei pentru autorizarea antrepozitelor fiscale și a importatorilor de produse accizabile supuse marcării din cadrul Ministerul Finanțelor Publice, printr-o adresă fără număr, valorificarea produselor existente în stoc la data revocării autorizației, menționând următoarele stocuri: 2.500 litri alcool etilic rafinat – 97% și 7.386 litri alcool tehnic – 92%.
Prin adresa nr. 392.163 din data de 22.04.2005, Ministerul Finanțelor Publice – Comisia de autorizare antrepozitelor fiscale și a importatorilor de produse accizabile supuse marcării, a aprobat valorificarea stocului de alcool etilic rafinat și alcool tehnic deținut la data revocării autorizației către utilizatorii finali, care folosesc alcoolul într-un din scopurile prevăzute la art. 200 alin. (1) C.fisc.
Cu ocazia inspecției fiscale efectuate, s-a verificat stocul de alcool etilic rafinat și alcool tehnic deținut la data revocării autorizației de antrepozit fiscal, respectiv data de 1.04.2005, cât și modul de valorificare a acestuia și s-a constatat că întreaga cantitate de alcool etilic rafinat a fost valorificată în cursul anului 2005, în stoc aflându-se încă alcoolul tehnic 92%, în cantitate de 7.286 litri.
Ca urmare, s-a întocmit lista de inventar din data de 15.07.2008, care a fost semnată fără obiecțiuni de către reprezentantul societății, constatându-se deținerea în stoc a cantității de 7.186 litri alcool tehnic 92%.
Ulterior, în momentul încheierii inspecției fiscale, reprezentantul petentei a contestat faptul că produsul – alcool tehnic 92% – ar fi un produs accizabil, susținând apoi că acesta ar fi un deșeu rezultat în urma procesului de rafinare a alcoolului brut.
Mai arată pârâta că destinația produsului (consumul uman sau utilizare industrială) nu are nici o relevanță în speță, întrucât din clasa produselor accizabile prevăzute la art. 162 lit. e) – alcool etilic rafinat – din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, nu fac parte doar produsele care sunt destinate consumului uman.
Susține recurenta că, din Notele explicative ale Sistemului armonizat de la Capitolul 22 și de la poziția tarifară 2207 din Nomenclatura combinată la care s-a făcut referire pe larg în obiecțiunile la raportul de expertiză, precum și din punctul 2 „Conținut de alcool”, al buletinului de analiză al probelor prelevate de la SC O.T. SRL de către expertul M.M., cu ocazia efectuării expertizei, buletin eliberat de către Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” Iași – Catedra Ingineria și Managementul Mediului, conform căruia proba analizată conține 94,90% alcool etilic, rezultă cu claritate că alcoolul etilic tehnic analizat (chiar dacă nu este destinat consumului uman) se încadrează la codul tarifar 2207, ceea ce reprezintă alcool etilic, conform art. 173 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 cu privire la Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, făcând parte din clasa produselor accizabile.
Cu privire la ignorarea de către prima instanță a obiecțiunilor la raportul de expertiză efectuat în cauză, arată recurenta că instanța nu și-a exercitat rolul activ în vederea aflării adevărului, întrucât dacă ar fi avut în vedere obiecțiunile depuse, chiar dacă nu ar fi dispus refacerea sau completarea expertizei, ar fi avut posibilitatea de a interpreta și aplica în mod corect, dispozițiile legale incidente în speță, în vederea pronunțării unei hotărâri neviciate.
Referitor la susținerea din sentința recurată, conform căreia „instanța … nu va dispune și anularea Deciziei de impunere nr. 5/30.07.2008, întrucât pârâta nu a emis o astfel de decizie, arată că instanța de fond s-a aflat într-o gravă eroare, având în vedere că prin acțiunea care a făcut obiectul dosarului de față, societatea reclamantă a contestat actele administrativ-fiscale întocmite de autoritatea vamală, în speță, Raportul de inspecție fiscală nr. 7985/30.07.2008 și Decizia de impunere nr. 5/30.07.2008, întocmite de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, în calitate de reprezentant legal, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor și pentru Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Suceava, prin care s-au stabilit obligații suplimentare de plată, în sumă de 254.520 lei, din care 116.445 lei valoare accize și 138.520 lei majorări, precum și Decizia nr. 87/22.09.2008 a Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului Suceava, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația în procedură administrativă, formulată împotriva actelor sus-menționate.
Prin decizia nr. 2304/26.11.2010, Curtea de Apel Suceava a admis recursurile, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare, reținând următoarele:
La ultimul termen de judecată de la prima instanță, respectiv la 27.05.2010, tribunalul a acordat cuvântul părților cu privire la fondul cauzei și a amânat pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise de către pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași.
Pentru termenul când s-a amânat pronunțarea, respectiv 3.06.2010, au fost depuse concluzii scrise care conțineau inclusiv critici cu privire la raportul de expertiză efectuat în cauză, pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale precizând că aceste critici pot fi verificate de către instanță care are posibilitatea, fără efectuarea unui supliment sau a unei contraexpertize, de a le verifica.
Instanța, însă, calificând aceste critici strict ca și obiecțiuni la raportul de expertiză, le-a înlăturat, reținând că au fost depuse după închiderea dezbaterilor.
Or, procedând în această manieră, prima instanță a încălcat dreptul la apărare al pârâtei Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași și, nerăspunzând susținerilor relevate în concluziile scrise, în fapt nu a cercetat fondul cauzei.
Astfel, este de observat că în cuprinsul „concluziilor scrise” pârâta contrazice concluziile din raportul de expertiză, aspect căruia, indiferent de procedura aleasă, respectiv efectuarea unui supliment la expertiză, ori analiza directă de către instanță, instanța trebuia să îi răspundă.
în modalitatea în care a procedat, prima instanță i-a acordat expertului rolul de a hotărî asupra pretențiilor părților, instanța preluând întrutotul concluziile raportului de expertiză.
Or, instanța trebuia să-și formeze propria convingere analizând atât susținerile pro, cât și contra concluziilor expertizei, atâta timp cât susținerile din concluziile scrise privesc fondul pricinii și trebuie analizate în vederea aflării adevărului.
Mai mult, în situația în care instanța considera că s-au invocat chestiuni care trebuiesc puse în discuția părților, avea posibilitatea repunerii cauzei pe rol.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr. 14.117/86/22.12.2010.
Prin sentința nr. 2653 din 14.04.2011, Tribunalul Suceava, Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC O.T. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală – Autoritatea Națională a Vămilor – Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Suceava și Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în esență, că părțile dispută încadrarea alcoolului tehnic 92% ca fiind sau nu produs accizabil în sensul art. 173 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003, varianta în vigoare perioadei de referință.
în acest sens, tribunalul a constatat că reclamanta a solicitat revocarea autorizației de antrepozit fiscal nr. 008/15.12.2003 începând cu data de 1.04.2005, în lista inventar anexată cererii figurând ca produse finite alcool aflate în stocul societății cantitatea de 2.165 l alcool etilic rafinat 97% și 6.605 l alcool tehnic 92%.
După emiterea deciziei de revocare a autorizației de antrepozit fiscal, reclamanta a solicitat aprobarea valorificării produselor accizabile aflate pe stoc, respectiv 2.500 l alcool etilic rafinat 97% și 7.386 l alcool tehnic 92%, cerere admisă prin decizia nr. 392163/22.04.2005.
Reclamanta a valorificat alcoolul etilic rafinat în cursul anului 2005, dar nu și alcoolul tehnic, drept pentru care prin decizia de impunere nr. 5/30.07.2008 s-au calculat obligațiile bugetare suplimentare datorate de societate în sumă totală de 250.240 lei, din care 116.445 lei accize exigibile conform art. 192 alin. (7) din Legea nr. 571/2003 și 133.795 lei accesorii aferente accizelor.
în cauză a fost administrată proba cu expertiza chimică, iar expertul M.M. a concluzionat la pct. 2 și 3 din raport că produsul alcool tehnic 92% nu este un alcool etilic nedenaturat, dar nici alcool etilic denaturat, fără însă să indice care sunt substanțele denaturate cu care s-a acționat sau care este motivul pentru care, reținând denaturarea etanolului, a calificat totuși produsul ca nefiind denaturat.
De fapt, din considerentele raportului de expertiză rezultă că produsul alcool tehnic 92% este un produs nedenaturat cu o concentrație alcoolică de 94,9 %, rezultat în urma procedeului clasic de obținere a alcoolului prin fermentație din cereale, fără adăugarea unor substanțe denaturate, concluzie extrasă de tribunal din examinarea compoziției chimice a produsului și în considerarea faptului că potrivit constatărilor expertului singurul element de adiție la etenă este apa.
Mai mult, reclamanta nu a învederat că alcoolul tehnic ar fi fost supus unei proceduri de denaturare în condițiile pct. 22 (13) din H.G. nr. 44/2004, așa încât, fiind produs într-un antrepozit fiscal, este evident că produsul se încadrează NC 2207 subpoziția 2207.1000 și este accizabil.
De altfel, dacă s-ar admite că asupra etanolului s-a acționat cu substanțe denaturate, atunci produsul s-ar încadra NC 2207 subpoziția 2207.2000, fiind de asemenea accizabil în considerarea utilității sale industriale ca solvent, agent de dezinsecție și curățire, precum și reactiv pentru sinteze, cum confirmă de altfel chiar reclamanta în declarația de inventar întocmită la 15.07.2008.
Relevant în opinia tribunalului a fost și comportamentul fiscal al reclamantei care a raportat alcoolul tehnic 92% ca fiind un produs de alcool finit și a solicitat valorificarea lui ca și produs accizabil în condițiile art. 185 alin. (8) din Legea nr. 571/2003.
însăși societatea a considerat alcoolul tehnic 92% ca fiind un produs accizabil, contestând acest fapt de abia în anul 2008, după constatările făcute de inspecția fiscală.
împotriva sentinței nr. 2653 din 14.04.2011 a Tribunalului Suceava, Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC O.T. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în dezvoltarea motivelor de recurs care, în drept, se încadrează în prevederile art. 3041,art. 304 pct. 9 C.proc.civ., reclamanta a arătat că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii în ceea ce privește tipurile și produsele accizabile, care se încadrează în NC 2207, subpoziția 2207.1000.
Astfel, în cauză, niciuna din părți nu a susținut că produsul denumit „alcool tehnic 92%” ar constitui un alcool etilic denaturat sau un alt distilant denaturat – aspect precizat în cuprinsul cererii introductive, unde este specificat că produsul este unul nedenaturat (adică un produs asupra căruia nu s-a efectuat vreo operație de denaturare) – lucru necontestat de intimată. Așa fiind, în cauză este exclusă calificarea produsului în discuție ca fiind accizabil prin prisma NC 2207, subpoziția 2207.1000, care se referă exclusiv la alcoolul etilic și alte distilate denaturate.
în speță, din cuprinsul raportului de expertiză tehnică efectuat, rezultă fără echivoc că produsul calificat de organele fiscale ca fiind accizabil, nu este un alcool etilic, ci un produs în componența căruia intră alcoolul etilic, alături de alte substanțe de care alcoolul nu poate fi disociat.
Deși din cuprinsul aceluiași raport de expertiză rezultă că produsul în discuție are o concentrație alcoolică de 94,9%, acest fapt este irelevant în perspectiva încadrării în NC 2207, subpoziția 2207.1000, întrucât această subpoziție include limitativ doar alcoolul etilic cu concentrație de minimum 80%, nu și orice alt amestec, produs sau distilat în componența căruia intră alcoolul etilic în concentrația sus-menționată.
în ceea ce privește motivarea instanței de fond în sensul calificării produsului în discuție ca „alcool 92%”, fiind înscris ca atare în listele de inventar și în cererea de valorificare a produselor accizabile, recurenta învederează că, pentru calificarea unui produs ca fiind accizabil, nu este relevantă denumirea atribuită acelui produs de contribuabil sau de organele fiscale, ci îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru încadrarea produsului respectiv în categoria celor supuse accizării.
De altfel, în cuprinsul raportului de expertiză s-a menționat că, în cuprinsul reglementărilor specifice nu se regăsește noțiunea de „alcool tehnic etilic”, astfel că folosirea acestei denumiri nu justifică prin ea însăși concluzia privind natura accizabilă a produsului, câtă vreme în cauză nu este îndeplinită una din cele două condiții cumulative, prevăzute de art. 173 lit. a) C.fisc. pentru perceperea accizei, respectiv condiția referitoare la încadrarea produsului în codurile NC 2207, sau NC 2208.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – Autoritatea Națională a Vămilor Iași a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală, iar pe cale de consecință, menținerea ca legale și temeinice a actelor administrativ-fiscale întocmite de autoritatea vamală.
Reiterând situația de fapt reținută corect și de prima instanță, intimata arată că destinația produsului – consumul uman sau utilizare industrială – nu are nicio relevanță în speță, întrucât din clasa produselor accizabile prevăzute la art. 162 lit. e) – alcool etilic rafinat – din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, nu fac parte doar produsele care sunt destinate consumului uman.
învederează intimata că, din Notele explicative ale Sistemului armonizat de la Capitolul 22 din Nomenclatura combinată, reiese cu claritate că „alcoolul etilic este folosit pentru multe scopuri industriale: ca solvent la fabricarea produselor chimice, lacurilor etc., pentru încălzire sau iluminat, pentru prepararea băuturilor alcoolice ”. Rezultă astfel că nu este prevăzută ca o condiție de încadrare la codul NC 2207 faptul ca alcoolul să fie destinat consumului uman.
Concluzionând, intimata susține că alcoolul tehnic este un produs finit, la fel ca și alcoolul etilic, ambele produse fiind rezultate în urma procesului de rafinare a alcoolului brut și fiind supuse accizării.
Totodată, intimata a susținut că, din cuprinsul cererii de recurs nu poate fi dezvoltat niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C.proc.civ., neexistând înscrisuri sau probe noi care să conducă la o altă soluție.
Prin decizia nr. 3598/06.10.2011, Curtea de Apel Suceava, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul, ca nefondat, pentru considerentele următoare:
Din ampla motivare a recursului, Curtea reține că sentința recurată este criticată numai sub aspectul încadrării alcoolului de 92% în codul NC 2207 al Nomenclaturii Combinate, această încadrare fiind determinantă pentru stabilirea actelor administrativ-fiscale contestate.
Este de necontestat că produsul „alcool tehnic” are o concentrație de 94,9%. Pornind de la concentrația alcoolică a produsului, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 173 alin. (1) lit. a) C.fisc., în forma în vigoare la data exigibilității obligației bugetare, dar și a emiterii deciziei de impunere contestate.
Potrivit acestei dispoziții, enunțate de instanța de fond, două sunt condițiile pentru ca o substanță să fie calificată ca alcool etilic și deci supusă dispozițiilor privind produsele accizabile: să aibă o concentrație mai mare de 1,2% și să fie încadrată în codurile NC 2207 și 2208.
Codul NC 2007 include alcool etilic nedenaturat cu titru alcoolic volumic de minimum 80% (deci o concentrație cel puțin egală sau mai mare de 80%) și alcool etilic și alte distilate denaturate, de orice concentrație cu două subpoziții, cuprinzând alcoolul etilic nedenaturat cu titru volumic de minim 80% și alcoolul etilic denaturat și alte distilate denaturate, de orice concentrație.
Prin Codul fiscal (art. 200) se instituie și scutiri speciale de la plata accizelor, scutiri atât pentru alcool etilic, cât și pentru alte produse alcoolice. Astfel, se arată că sunt scutite de la plata accizelor alcoolul etilic și alte produse alcoolice, atunci când sunt: complet denaturate, conform prescripțiilor legale; denaturate și utilizate pentru producerea de produse care nu sunt destinate consumului uman etc.
După cum se observă, Codul fiscal instituie scutirea de la plata accizelor pentru alcoolul etilic complet denaturat și cel care nu este destinat consumului uman.
Dar potrivit normelor de aplicare a Codului fiscal, pct. 22, alcoolul etilic se consideră a fi complet denaturat atunci când denaturarea se face cu denaturanți notificați de fiecare stat membru la Comisia Europeană, în cazul României aceștia fiind (în concentrații diferite stabilite la un hl): benzoatul de denatoniu, metiletilcetonă, albastru de metilen.
Or, din expertiza tehnică rezultă că așa-zisul „alcool tehnic” nu conține nici o asemenea substanță, astfel că nu poate fi considerat complet denaturat.
în concluzie, alcoolul de concentrație 94,9%, este un alcool etilic, încadrat în codul NC 2207, și chiar dacă este impropriu consumului, nu prezintă caracteristicile prevăzute de actele normative în vigoare pentru a fi considerat denaturat și scutit de plata accizelor.
Pentru aceste considerente, Curtea a constatat că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a normelor de drept substanțial și, în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, a respins recursul, ca nefondat.
