Forţa majoră este definită ca fiind o împrejurare de fapt imprevizibilă şi de neînlăturat.
Starea de convalescenţă ca urmare a unei intervenţii chirurgicale este un caz de forţă majoră, care a împiedicat-o pe reclamantă să depună actele necesare pentru primirea despăgubirii imediat după intrarea pe teritoriul României, astfel cum este stipulat în contractul de încheiat cu societatea.
(Decizia nr. 184 din 8 februarie 2002 – Secţia a V-a comercială)
Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială, prin Sentinţa civilă nr. 7230, a respins, ca nefondată, la data de 05.10.2001, acţiunea reclamantei I.N. împotriva pârâtei, societatea de asigurare S.C. “G.” S.A., obligând reclamanta la plata cheltuielilor de judecată, către pârâtă.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurenta-reclamantă I.N., considerând-o netemeinică şi nelegală.
Prin motivele de recurs, recurenta a criticat hotărârea primei instanţe, deoarece aceasta nu a avut în vedere şi nu a apreciat corect actele şi lucrările dosarului şi nu a avut în vedere faptul că, la data reîntoarcerii recurentei-reclamante în ţară, aceasta a fost în imposibilitate de a depune actele necesare pentru a primi despăgubirea, deoarece a fost în convalescenţă şi a suportat diferite investigaţii aferente intervenţiei chirurgicale efectuate în urma accidentului, în consecinţă, recurenta-reclamantă nu putea fi decăzută din dreptul de a primi despăgubiri în temeiul contractului de asigurare încheiat cu intimata.
Prin celelalte motive de recurs, recurenta critică hotărârea primei instanţe, deoarece s-au interpretat în mod greşit prevederile cap. 2 din contractul de asigurare, iar accidentul nu s-a datorat insuficienţei măsurilor de prevedere, acesta intervenind ca urmare a unui caz fortuit.
Recursul este întemeiat.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că între părţi s-a încheiat un contract de asigurare, la data de 17.05.2000, prin care intimata-pârâtă se obligă să suporte contravaloarea asistenţei medicale acordată persoanei asigurate, ca urmare a unei boli acute sau a unui accident.
La data de 28.07.2000, reclamanta a intrat pe teritoriul Germaniei, iar la data de 29.07.2000 a suferit un accident în locuinţa fiicei sale şi a fost dusă la Clinica “U.F.”, unde i s-a acordat ajutor medical şi a suferit o intervenţie chirurgicală.
în consecinţă, având în vedere că poliţa de asigurare reprezintă un contract aleatoriu, Curtea constată că în această cauză s-a produs riscul asigurat, iar, potrivit cap. 2 pct. 1 lit. e) şi f) din Condiţiile generale de asigurare de călătorie, asigurătorul returnează costurile necesare tratării bolii şi a medicamentelor prescrise de medic.
Curtea apreciază că recurenta a fost împiedicată să depună actele necesare pentru primirea despăgubirii imediat după intrarea pe teritoriul României, din motive de forţă majoră.
în consecinţă, Curtea, având în vedere dispoziţiile art. 969 şi 970 din Codul civil şi dispoziţiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, va admite recursul şi va modifica în tot sentinţa atacată, iar pe fond va admite acţiunea.
Curtea va obliga pe pârâtă la plata sumei de 14.832.25 DM, în echivalent în lei la data plăţii, reprezentând indemnizaţie de asigurare.
