-art. 246 c.p.
Nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de dispoziţiile art. 246 c.pen., în condiţiile în care intimaţii au acţionat în virtutea exercitării obligaţiilor de serviciu, iar petentul nu indică ce obligaţii legale au fost încălcate, învederând doar generic faptul că intimaţii ar fi vândut, în cadrul procesului de privatizare, acţiuni, la un preţ derizoriu, sau că ar fi ignorat contestaţiile formulate de petentă la procesul-verbal de licitaţie.
Astfel, nu a fost dovedită vinovăţia numitilor B. S., D. A. si C. P., sub forma intenţiei directe, în accepţiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a din Codul penal, acestia actionand in virtutea exercitarii obligatiilor de serviciu. Cu privire la nerespectarea de catre intimati a obligatiilor legale cu prilejul incheierii contractului AR nr. 54/2004 de vanzare-cumparare a actiunilor SC M. SA Deva, petenta nu a indicat care dispozitii legale nu au fost respectate, facand referire doar la pretul vanzarii, pe care il apreciaza ca „neserios de mic” si la faptul ca nu s-a tinut cont de contestatiile depuse in acest sens. Or, acest lucru nu poate fi imputat intimatilor, avand in vedere ca pretul de vanzare al actiunilor a rezultat din desfasurarea,conform dispozitiilor legale, a licitatiei, neavand un cuantum fix stabilit de catre intimati. Deasemenea, din „Informarea” din 25.03.2002 referitoare la situatia SC M. SA Deva rezulta ca s-au efectuat verificarile cu privire la obligatiile post privatizare prevazute in contract. Totodata, fapta de a nu pune in o sentinta civila care, desi este executorie, nu a ramas si irevocabila, de a exercita recursul si de a invoca exceptii nu poate constitui infractiune, astfel cum in mod corect a retinut Parchetul de pe langa Judecatoria sect.1.
Prin sentinţa penală nr. 2321/2.11.2006 a acestei instanţe, s-a dispus respingerea plângerii formulate de petenta S.C. F. I. E. S.R.L., ca neîntemeiată.
În temeiul art.278 ind.1 al.8 lit.a C.p.p. a fost menţinută soluţia de neîncepere a urmăririi penale fata de S. B. dispusă prin rezoluţia nr.10767/P/2005 din 30.11.2005 a Parchetului de pe lângă Jud. Sect.1 Buc, mentinuta prin Rezolutia nr. 1559/II/1/2006.
În baza art.192 al.2 C.p.p. a fost obligată petenta la plata sumei de 105 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.193 al.6 C.p.p. a fost obligată petenta la plata sumei de 8000 lei catre intimatul S. B., cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de catre acesta.
Pentru a pronunţa aceastăsoluţie, instanţa a reţinut următoarele:
Prin plângerea formulată la data de 09.06.2006, petenta S.C. F. I. E. S.R.L. a formulat în baza art. 2781 C.p.p. plângere împotriva soluţiei dispuse prin rezoluţia nr.10767/P/2005 din 30.11.2005 a Parchetului de pe lângă Jud. Sect.1 Buc, mentinuta prin Rezolutia nr. 1559/II/1/2006, prin care a fost respinsă ca neintemeiata plângerea împotriva primei rezolutii.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că soluţiile Parchetului fata de intimatii B. S., D. A. si C.P. sunt nelegale şi netemeinice deoarece motivatia care a stat la baza rezolutiei nr.10767/P/2005 din 30.11.2005 nu este corecta. Petenta a invederat ca plangerea penala se referea la faptul ca susnumitii au determinat incheierea contractului de privatizare al SC M. SA cu nerespectarea prevederilor legale si ulterior nu au urmarit indeplinirea obligatiilor post privatizare de catre actionarul majoritar privat, ceea ce a determinat situatia financiara precara a societatii, care a disponibilizat personalul incadrat, a inchis sectii de productie si a vandut toate utilajele din dotare. A mai aratat petenta ca din continutul plangerii penale reiese foarte clar ca faptuitorii aveau posibilitatea de a pune in aplicare sentinta definitiva prin care a fost anulata licitatia si contractul de vanzare-cumparare de actiuni, dar acestia au ales sa sprijine actionarul privat in dauna societatii-petente si a statului.
Petenta a solicitat desfiintarea rezolutiei atacate si trimiterea cauzei la Parchet in vederea inceperii urmaririi penale.
Instanţa a solicitat comunicarea dosarului 10767/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti care a fost trimis şi ataşat la dosarul de instanţă şi în baza art. 278 indice 1 al. 4 C.p.p. a dispus citarea petentei şi a intimatilor B. S., D. A. si C. P..
Analizând actele dosarului de urmărire penală şi înscrisurile depuse de părţi la dosarul cauzei, instanţa constată următoarele:
Prin rezoluţia nr.10767/P/2005 din 30.11.2005 a Parchetului de pe lângă Jud. Sect.1 Bucuresti, s-a dispus in temeiul art. 228 alin.6 rap. la art.10 lit.b C.p.p., neinceperea urmaririi penale fata de numitii B. S., D. A. si C. P. pentru sav. infr. prev. de art. 246 C.pen .
Împotriva acestei rezolutii a formulat plângere petenta şi prin Rezolutia nr. 1559/II/1/2006 din 10.07.2006 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Deliberand cu privire exceptia ridicata de catre intimatul Stănescu Bogdan a lipsei calitatii procesuale active a petentei, care nu ar putea ataca in conditiile art.2781 C.p.p. solutia pronuntata de organul de urmarire penala, instanta apreciaza ca aspectul lipsei calitatii petentei de a ataca rezolutia Parchetului este tardiv invocat. Astfel, conform disp. art. 301 C.p.p. „in cursul judecatii, procurorul si oricare dintre parti pot formula cereri, ridica exceptii si pune concluzii”. Or, in cauza, exceptia a fost invocata dupa ce s-a acordat cuvantul partilor in dezbateri.
Cu privire la temeinicia si legalitatea rezoluţiilor nr.10767/P/2005 din 30.11.2005 si 1559/II/1/2006 din 10.07.2006, analizând actele dosarului de urmărire penală cât şi înscrisurile depuse de la dosarul cauzei, instanţa constată că soluţiile dispuse sunt temeinice şi legale, pentru următoarele motive:
În fapt, s-a reţinut că in cursul anului 2000 intre societatea administrata de partea vatamata S.C. F. I. E. S.R.L. si A. N. P., unde numitii B. S., D. A. si C. P. sunt functionari, s-a derulat un proces civil care a avut ca obiect anularea unei licitatii publice organizata de F.P.S. Prima instanta a dat castig de cauza partii vatamate, insa A.P.A.P.S. a exercitat calea de atac a recursului. Or, fapta de a exercita un drept conferit prin lege nu poate constitui infractiune.
Din întreg materialul probator administrat în cauză, instanţa constată nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 din Codul penal. Potrivit acestui articol, constituie infracţiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor „fapta functionarului public care, in exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu stiinta, nu indeplineste un act ori il indeplineste in mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o vatamare intereselor legale ale unei persoane”.
Astfel, nu a fost dovedită vinovăţia numitilor B. S., D. A. si C. P., sub forma intenţiei directe, în accepţiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a din Codul penal, acestia actionand in virtutea exercitarii obligatiilor de serviciu. Cu privire la nerespectarea de catre intimati a obligatiilor legale cu prilejul incheierii contractului AR nr. 54/2004 de vanzare-cumparare a actiunilor SC M. SA Deva, petenta nu a indicat care dispozitii legale nu au fost respectate, facand referire doar la pretul vanzarii, pe care il apreciaza ca „neserios de mic” si la faptul ca nu s-a tinut cont de contestatiile depuse in acest sens. Or, acest lucru nu poate fi imputat intimatilor, avand in vedere ca pretul de vanzare al actiunilor a rezultat din desfasurarea,conform dispozitiilor legale, a licitatiei, neavand un cuantum fix stabilit de catre intimati. Deasemenea, din „Informarea” din 25.03.2002 referitoare la situatia SC M. SA Deva rezulta ca s-au efectuat verificarile cu privire la obligatiile post privatizare prevazute in contract. Totodata, fapta de a nu pune in executare o sentinta civila care, desi este executorie, nu a ramas si irevocabila, de a exercita recursul si de a invoca exceptii nu poate constitui infractiune, astfel cum in mod corect a retinut Parchetul de pe langa Judecatoria sect.1.
Faţă de motivele de mai sus, instanţa va respinge plângerea ca neîntemeiată şi va menţine soluţiile Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului1 Bucureşti si va obliga petenta la 105 lei cheltuieli judiciare către stat si la 8.000 lei catre intimatul S. B., cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de catre acesta reprezentand onorariu avocat.
Sentinţa a rămas definitivă prin decizia penală nr. 67/8.01.2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-apenală, prin care a fost respins recursul petentului.
