– contestaţie la executare-
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TG-CĂRBUNEŞTI
TG-CĂRBUNEŞTI
SENTINŢA CIVILĂ nr.2817
Şedinţa publică din data de 07.10,2011:
Completul compus din:
PREŞEDINTE:M. C. L.
GREFIER:P. A.
Pe rol fiind judecarea contestaţiei la executare, formulată de contestatorul M. M. A., domiciliat în comuna A., sat B., judeţul G. în contradictoriu cu intimatele A.F.P. Tg-Cărbuneşti cu sediul în Tg-Cărbuneşti, judeţul G. şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice G. cu sediul în Tg-Jiu, judeţul G..
La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat şi, întrucât petentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanţa constată cauza în stare de judecată şi o reţine spre soluţionare.
I N S T A N Ţ A
Prin acţiunea înregistrată la instanţă la data de 6.07.2010 precizată ulterior la data de 29.09.2010, contestatorul M. M. A. a solicitat în contradictoriu cu intimata DGFP G.-Administraţia Finanţelor Publice Tg Carbunesti, pe calea contestaţiei la anularea titlurilor executorii cu nr. 2184/7.07.2006, 6374/23.01.2008, 8001/1.07.2008, 737/31.05/2010, titluri executorii ce nu i-au fost comunicate acestea însumând suma totala de 23.400.000 lei ROL.
A susţinut contestatorul că a deţinut autorizaţia de funcţionare cu nr. 1/2003 eliberată în baza legii 507/2002 cu unicul obiect de activitate transporturi cu cod CAEN 6022 valabilă până la data de 24.06.2005, că începând cu data de 14.02.2005 la cererea sa organul emitent a anulat autorizaţia de funcţionare conform dispoziţiei cu nr. 168/2005 emisă de către Primăria comunei A..
În perioada 4.04.2006-23.04.2006 a fost plecat din ţara în Italia si începând cu data de 26.08.2008 a fost angajat al firmei SC WABERRER S ROMANIA SA firma de transport internaţional, ca şofer autocamion, astfel că din anul 2005 luna februarie nu a mai prestat activitatea de transport taxi , că în anul 2004 a depus declaraţia privind veniturile din activităţi independente asumându-şi decizia de impunere cu nr. 18400400291968/2004 pentru care a achitat suma de 900 lei, iar pentru anul 2005 nu a mai depus nici o declaraţie întrucât nu mai presta activitate, însă intimata cu toate acestea a continuat cu impuneri prin decizii la care au urmat titlurile executorii.
În dovedirea acţiunii contestatorul a depus în copie:dispoziţia nr.168/19.02.2005 privind anularea autorizaţiei nr.1/07.05.2003 emisă de primarul comunei A., autorizaţia nr.1/07.05.2003, certificat de înregistrare, certificat de agreare, buletin de verificare metrologică, aviz de verificare nr.13232/29.08.2005, declaraţie privind veniturile estimate din activităţi independente, decizie de impunere pe anul 2004, încheierea nr.2165/19.05.2003 pronunţată de Tribunalul G., paşaport, dovada de primire, adresă de înfiinţarea popririi, titlul executoriu din 07.07.2006, titlul executoriu din 23.01.2008,titlul executoriu din 01.07.2008, adresa nr.23726/19.07.2004, cu dovada de primire, titlul executoriu din 31.05.2010, somaţia din 31.05.2010, înştiinţare poprire , dovada de comunicare, somaţia din data de 28.06.2010, titlul executoriu din data de 28.06.2010.
În drept contestaţia la executare a fost întemeiată pe disp. art 172 alin 3 din OG 92/2003.
Intimata D.G.F.P.G. a formulat întâmpinare în data de 03.11.2010 prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare ca fiind neîntemeiată, arătând că toate creanţele au fost stabilite prin decizii de impunere de plăţi anticipate comunicate contestatorului şi necontestate de către acesta la instanţa de judecată, mai mult acesta a refuzat să se prezinte la sediul organelor fiscale pentru clarificarea situaţiei, iar contestatorul nu a făcut dovada radierii din evidenţele ORC de pe lângă Tribunalul G..
În baza art.242 alin.2 Cpr. Civ a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Întâmpinare a formulat şi Oficiul Naţional al Registrului Comerţului , prin care au arătat că prin rezoluţia nr.2270/07.05.2010 pronunţată de directorul ORCT G. , s-a dispus radierea din oficiu a M. M. A. PF –F18/123/2003 , având în vedere neexercitarea de către acesta a dreptului de opţiune prevăzut de OUG nr.44/2008, solicitând să se constate că ORCT G. şi-a îndeplinit obligaţiile legale, iar cât priveşte constatarea nulităţii documentelor de instituire a creanţei pentru M. M. A.,lasă la aprecierea instanţei soluţia.
În drept au fost invocate prevederile art.115 C.pr.civ, Legea nr.507/2002 OUG nr.44/2008.
La solicitarea instanţei intimata a depus documentaţia în baza căreia au fost emise titlurile executorii respectiv deciziile de impunere pentru anii 2004-2010 privind plăţile anticipate cu titlu de impozit precum si accesoriile calculate pentru neplata la termen a debitelor, împreună cu precizarea că petentul de la data înfiinţării activităţii de taximetrie si până în prezent nu a achitat nici o suma din impozitele datorate, formulând concluzii prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
A susţinut că este nefondată susţinerea reclamantului potrivit căreia nu ar avea cunoştinţă de provenienţa sumei de 23.206 lei întrucât toate deciziile privind plăţile i-au fost comunicate, dar acesta a refuzat sa se prezinte la sediul organelor fiscale pentru clarificarea situaţiei.
De asemenea a arătat că nu există în evidenţa sa nici o solicitare a reprezentantului legal al societăţii din care să rezulte faptul că autorizaţia sa de funcţionare a fost anulată si nu face dovada radierii din evidentele ORC astfel în mod corect organele de executare au procedat la executarea silită a reclamantului.
Prin sentinţa civilă nr. 944 din 30.03.2011 pronunţată de Judecătoria Tg Cărbuneşti în dosarul nr. 2972/317/2010 a fost admisă în parte contestaţia la executare formulată de contestatorul M. M. A. domiciliat in comuna A., sat B., judeţul G. in contradictoriu cu intimaţii DGFP Administraţia Finanţelor Publice Tg Carbunesti.
Au fost anulate titlurile executorii cu nr. cu nr. 1840040000002184 emis la data de 7.07.2006 titlul executoriu cu nr. 1840040000276374 emis la data de 23.01.2008, titlu executoriu cu nr. 1840040000858001 emis la data de 1.07.2008 titlul executoriu cu nr. 1840400100060737 emis la data de 31.05.2010 până la limita sumei de 3955,89 lei ce reprezintă debit principal neachitat si obligaţii accesorii aferente calculate până la data de 15.01.2011, aferente perioadei 2003-2005 şi s-a dispus darea în debit a contestatorului M. M. A. cu suma de 598,10 lei reprezentând onorariu expert neachitat.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs recurenţii pârâţi Direcţia Generală a Finanţelor publice G. în numele şi pentru Administraţia Finanţelor Publice Tg-Cărbuneşti criticând sentinţa instanţei de fond pentru netemeinicie şi nelegalitate.
În motivarea recursului au arătat că instanţa de fond a motivat sentinţa în baza dispoziţiilor art. 399 C.pr.civ. deşi în întâmpinarea depusă pârâta a invocat dispoziţiile art. 172 pct. 3 din OG nr. 92/2003 nu a luat în considerarea aceste prevederi cu caracter imperativ , iar în cadrul contestaţiei la executare, instanţa nu este îndreptăţită să examineze fondul raporturilor juridice dintre părţi.
Că, intimatul reclamant avea posibilitatea să conteste titlurile de creanţă respectiv deciziile de impunere, deciziile de plăţi anticipate, deciziile de plăţi estimative, acte administrative prin care au fost constatate obligaţii fiscale şi a căror contestare presupune parcurgerea unei proceduri administrativ jurisdicţionale de contestare a acestor creanţe.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a mai susţinut că, sumele de bani reprezentau obligaţii fiscale ce au fost stabilite prin titluri de creanţe ce nu au fost anulate şi trebuiau contestate în temeiul Legii nr., 554/2004 şi Codului de Procedură Fiscală, iar aceste titluri de creanţe au fost comunicate intimatului reclamant.
Totodată s-au invocat şi dispoziţiile art. 185 din Codul de Procedură Fiscală motivându-se că introducerea contestaţiei pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal şi dispoziţiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal în temeiul Legii nr. 554/2004 cu modificările ulterioare.
Tribunalul analizând motivele de recurs invocate de recurenta intimată a constatat că recursul este fondat cu următoarea motivare:
Prin precizarea formulată la contestaţia la executare s-a solicitat anularea tuturor formelor de executare şi să se constate că nu datorează nici o sumă de bani către pârâta Administraţia Finanţelor Publice Tg Jiu, fiind invocate dispoziţiile art. 172 (3) din OG nr. 92/2003 republicată privind Codul de Procedură Fiscală.
Astfel, instanţa era datoare să pună în discuţia părţilor în raport de dispoziţiilor art. 129 C.pr.civ. orice împrejurare de fapt sau de drept care poate duce la dezlegarea pricinii chiar dacă partea precizând obiectul cererii a folosit termeni neclari sau cu un alt sens literar ori juridic decât cel ce se desprinde din natura şi scopul urmărit prin exercitarea acţiunii în justiţie.
Din analiza considerentelor sentinţei, tribunalul constată că, instanţa de fond a analizat contestaţia la executare prin prisma dispoziţiilor art. 399 C.pr.civ., analizând apărările de fond împotriva titlului executoriu fără a lua în considerare şi apărările făcute de intimată prin întâmpinarea depusă înainte şi după precizarea la acţiune, iar prin precizarea la acţiune contestatorul a invocat şi dispoziţiile art. 172 din OG nr. 92/2003. S-a susţinut de către recurenta intimată că, au fost stabilite prin decizii de impunere de plăţi creanţele ce i-au fost comunicate reclamantului şi nu au fost contestate de către acesta, aspecte neverificate şi nelămurite de către instanţa de fond cu ocazia pronunţării asupra contestaţiei la executare ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei luând în considerare numai apărările şi susţinerile invocate de reclamant, invocând temeiul juridic dispoziţiile art. 399 şi următoarele C.pr.civ. deşi s-a invocat un alt temei juridic prin precizarea formulată.
Astfel, prin decizia nr.1592/2011 pronunţată de Tribunalul G.-Secţia Civilă, în dosarul nr.2972/317/2010, s-a admis recursul civil declarat de recurenţii pârâţi Direcţia Generală a Finanţelor publice G. în numele şi pentru Administraţia Finanţelor Publice Tg Cărbuneşti împotriva sentinţei civile nr. 944 din 30.03.2011 pronunţată de Judecătoria Tg Cărbuneşti în dosarul nr. 2972/317/2010, s-a casat sentinţa şi trimite cauza pentru rejudecare.
La această instanţă s-a format dosarul cu nr.2972/317/2010, fiind citate părţile.
În realizarea celor dispuse de instanţa de recurs, prin dispoziţiile deciziei de casare, instanţa a solicitat prin adresă A.F.P.Tg-Cărbuneşti să comunice dacă împotriva titlurilor de creanţă reprezentate de deciziile de impunere aferente perioadei 2005-2010, contestatorul M. M. A. a formulat sau nu contestaţii aşa cum se prevede şi în cuprinsul acestora, iar prin adresa nr.32519/06.10.2011, intimata a comunicat că reclamantul nu a depus contestaţii la deciziile de impunere începând cu anul 2005.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:
Începând cu anul 2003 contestatorul M. M. A. a optat pentru efectuarea activităţii de taximetrie de mărfuri şi persoane activitate ce a fost autorizată de către primăria de domiciliu , respectiv Primăria localităţi A. în baza autorizaţiei cu nr. 1/7.05.2003, iar la data de 19.05.2003 prin încheierea cu nr. 2165/2003 pronunţată de Tribunalul G. în dosar cu nr. 6028 s-a dispus înregistrarea în a persoanei fizice obiectul de activitate fiind transport în regim de taxi.
În perioada 2003 -2005 contestatorul a desfăşurat activitatea în regim de taxi, iar în anul 2005 la cererea acestuia înregistrată sub nr. 534/11.02.2005 la Primăria comunei A., prin dispoziţia cu nr. 168/19.02.2005 s-a aprobat anularea autorizaţiei cu nr. 1/7.05.2003 începând din data de 11.02.2005 motivat de încetarea activităţii dar dispoziţia nu a fost înaintată către ORCT G. motiv pentru care nu s-a procedat la radierea din oficiu la aceea dată a persoanei fizice M. M. A.. Ulterior, prin rezoluţia cu nr. 2270/7.05.2010 faţă de prevederile art 39 alin 2 -4 din PUG 44/2008 s-a dispus radierea din oficiu a PF având în vedere neexercitarea de către acesta a dreptului de opţiune prevăzut de OUG 44/2008.
Prin prezenta contestaţie reclamantul a contestat titlurile executorii ce i-au fost emise si despre care a aflat în urma înfiinţării popririi la data de 31.05.2010, şi a reţinerii pe veniturile sale reprezentând 1/3 din salariul lunar ce i se cuvenea in baza raporturilor de cu SC WABARERER S ROMANIA SA.
În speţă titlurile executorii ce se contestă au fost emise în temeiul deciziilor de impunere calculate din oficiu pentru perioada 2003-2010, în condiţiile in care pentru perioada 10.02.2005-2010 reclamantul nu mai datora obligaţii bugetare, autorizaţia de funcţionare în baza căreia îşi desfăşura activitatea fiind anulată.
Potrivit disp art 399 si urmat C.pr.civ cel interesat sau vătămat printr-un act de executare poate face contestaţie împotriva executării silite, iar alin 2 al aceluiaşi articol prevede ca nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silita însăşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anularii actului nelegal.
Art.172 alin.3 C.pr. fisc. reglementează un alt tip de contestaţie în materie fiscală, respectiv contestaţia la titlul.
Potrivit acestui text de lege, contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlul nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
În materie fiscală, legea pune la dispoziţia contestatorului o cale de atac prin intermediul căreia poate să valorifice apărările de fond împotriva titlului executoriu.
Prin considerentele deciziei nr XIV/2007 pronunţată de instanţa supremă, într-o decizie dată în interesul legii a fost clarificată într-o oarecare măsură problema competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare îndreptată împotriva titlului executoriu fiscal respectiv dacă ar aparţine organelor cu atribuţii administrativ – jurisdicţionale din sau instanţelor de administrativ , problemă determinată de insuficienta distincţie dintre”titlu executoriu fiscal”.”titlu de creanţă fiscală” şi”act administrativ fiscal”.
Or,în această privinţă, trebuie avut în vedere că din coroborarea dispoziţiilor aret.21 cu cele ale art.168 alin.3 din Codul de procedură fiscală rezultă că titlul de creanţă fiscală este actul prin care se stabilesc drepturile patrimoniale ale statului şi obligaţiile de plată corelative ale contribuabililor, ce rezultă din raporturile de drept material fiscal, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptăţite potrivit legii.
În acest sens, în dispoziţiile cu caracter explicativ cuprinse în pct.107.1 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Codului de procedură fiscală, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.1050/2004, sunt enumerate următoarele titluri de creanţă fiscală:„a) decizia de impunere emisă de organele competente potrivit legii;..”
Pe de altă parte, prin art. 41 din Codul de procedură fiscală, actul administrativ fiscal este definit ca fiind „actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor fiscale”.
În ceea ce priveşte titlul executoriu fiscal, prin art.137 alin.2 din Codul de procedură fiscală se prevede că” Titlul de creanţă devine titlul executoriu la data la care creanţa fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege”.Titlul executoriu fiscal trebuie să cuprindă, potrivit art.137 alin.(5) din Codul de procedură fiscală, pe lângă elementele precizate la art.43 alin. 2 din acelaşi cod, necesare pentru actul administrativ fiscal, următoarele: codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal, precum şi orice alte date de identificare, cuantumul şi natura sumelor datorate şi neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului.
Rezultă deci că, dacă pentru contestarea titlului de creanţă fiscală nu s-a reglementat accesul la o instanţă judecătorească, pe calea contestaţiei la titlul executoriu fiscal, adresată instanţei de executare, pot fi cerute nu numai lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului, ci se pot invoca şi apărări de fond cu privire la însăşi validitatea creanţei fiscale.
O atare interpretare dă posibilitate subiectului procesual activ al contestaţiei să se bucure de o procedură contradictorie în dovedirea dreptului său, de care nu ar fi putut beneficia anterior deoarece actul fiscal ce constituie titlul executoriu, fiind emis de un organ fără atribuţii jurisdicţionale, nu are caracter jurisdicţional.
Ca urmare, posibilitatea contestării titlului executoriu fiscal pe calea contestaţiei la executare subzistă numai în măsura în care actul ce constituie titlul de creanţă fiscală nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ – fiscal.
Or, în speţă din adresa nr.32519/06.10.2011 emisă de Administraţia Finanţelor Publice a oraşului Tg-Cărbuneşti rezultă că M. M. A. nu a formulat contestaţie la titlurile de creanţă, reprezentate de deciziile de impunere începând cu anul 2005, respectiv nr. 18404045912676/06.02.2009, 18404113393743/29.09.2010, 18404020145687/11.03.2008, 18404012706074/12.12.2007 , 18404086338180/ 11.02.2010 şi 18400400542405/03.03.2006.
Se reţine de instanţă că pentru identificarea în raport de veniturile realizate de către reclamant din activităţi independente în cauză, în primul ciclu procesual a fost efectuată expertiză contabilă de către expert Anghel Anghel, care a concluzionat că însumarea debitului principal neachitat şi a obligaţiilor accesorii eferente, respectiv suma de plată până la data de 15.01.2011 este de 3955,89 lei, ce reprezintă debit principal aferent anului 2003-2005, majorări de întârziere datorate pentru neefectuarea plăţilor anticipate pentru anii 2003-2004, majorări de întârziere pentru neachitarea debitului principal, penalităţi de întârziere pentru neachitarea debitului principal.
Instanţa reţine apărările invocate de reclamant ca fiind întemeiate, astfel încât va admite în parte contestaţia la executare, va anula titlurile executorii cu nr. cu nr. 1840040000002184 emis la data de 07.07.2006, titlul executoriu cu nr. 1840040000276374 emis la data de 23.01.2008, titlu executoriu cu nr. 1840040000858001 emis la data de 1.07.2008 titlul executoriu cu nr. 1840400100060737 emis la data de 31.05.2010 pana la limita sumei de 3955,89 lei ce reprezintă debit principal neachitat si obligaţii accesorii aferente calculate pana la data de 15.01.2011, aferente perioadei 2003-2005.
Pentru că până în prezent contestatorul nu a făcut dovada că a achitat onorariul pentru expert, îl va da în debit pe contestatorul M. M. A. cu suma de 598,10 lei reprezentând onorariu expert neachitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite în parte contestaţia la executare formulată de contestatorul M. M. A., domiciliat în comuna A., sat B., judeţul G. în contradictoriu cu intimatele A.F.P. Tg-Cărbuneşti cu sediul în Tg-Cărbuneşti, judeţul G. şi Direcţia Generală a Finanţelor publice G. cu sediul în Tg-Jiu, judeţul G.
Anulează titlurile executorii cu nr. cu nr. 1840040000002184 emis la data de 07.07.2006, titlul executoriu cu nr. 1840040000276374 emis la data de 23.01.2008, titlu executoriu cu nr. 1840040000858001 emis la data de 1.07.2008 titlul executoriu cu nr. 1840400100060737 emis la data de 31.05.2010 pana la limita sumei de 3955,89 lei ce reprezintă debit principal neachitat si obligaţii accesorii aferente calculate pana la data de 15.01.2011, aferente perioadei 2003-2005.
Dă în debit pe contestatorul M. M. A. cu suma de 598,10 lei reprezentând onorariu expert neachitat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare .
Pronunţată în şedinţă publică azi 07.10.2011.
PREŞEDINTE GREFIER
M.C.L. P.A.
M.C.L. 5 EX.14.10.2011
