Pentru exonerarea de răspundere contravenţională, în cazul nerepatrierii în termenul legal al valutei, este necesar ca între părţile contractante să existe un litigiu cu privire la anumite lipsuri.
(Secţia de administrativ, decizia nr. 365/1998)
Prin sentinţa civilă nr. 4.196/23.10.1997, Judecătoria Buftea a respins plângerea formulată de petenta S.C. “J&M C.C.” – S.R.L. Bragadiru, în contradictoriu cu organul constatator Garda Financiară Bucureşti, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că la data efectuării controlului de către organul constatator (14.05.1997), nu a fost efectuat nici un import pentru petentă şi nici nu a fost repatriată suma de 45.000 U.S.D., în termenele legale. Faptul că petenta nu a putut pune la dispoziţia organul constatator documentele care să justifice această operaţiune, nu este de natură să înlăture obligaţia legală a acesteia privind efectuarea operaţiunilor de import-export şi repatrierea valutei, conform dispoziţiilor legale în vigoare.
împotriva acestei hotărâri judecătoreşti s-a promovat recurs, în termen legal, de către petentă, solicitându-se admiterea acestuia, casarea sentinţei şi admiterea contestaţiei, şi să se dispună anularea procesului-verbal seria A, nr. 0081807.
în motivarea cererii de recurs, petenta recurentă a invocat prevederile art. 3 pct. 3 alin. 3 din O.G. nr. 18/1994, arătându-se că înscrisurile depuse la dosar au făcut dovada existenţei relaţiilor contractuale cu partenerul extern, până la data de 19.12.1996. Se susţine că acest act normativ nu poate afecta principiul libertăţii de voinţă a contractanţilor, astfel că trebuie privit ca pe deplin valabil termenul de 30 de zile, prevăzut de părţi pentru restituirea preţului. în speţă, se apreciază că obligaţia restituirii valutei începea cu data de 20.01.1997.
Pe de altă parte, sunt invocate prevederile art. IV pct. 7 din O.G. nr. 18/1994, considerându-se că s-a făcut dovada preocupării contestatoarei pentru recuperarea sumelor aflate în litigiu, constituind o cauză de exonerare a răspunderii.
Recurenta precizează că s-a reţinut, în mod greşit, în procesul-verbal de contravenţie că amenda urmează să se calculeze începând cu data de 27.08.1995.
Se precizează în cererea de recurs că de la data de 9.11.1995 urmau a se calcula amenzile contravenţionale, în măsura în care apărarea petentei ar fi fost înlăturată.
Analizându-se, în baza art. 304 Cod proc. civ., hotărârea recurată, tribunalul apreciază că se impune respingerea recursului, ca neîntemeiat, în raport de următoarele considerente:
In primul rând, din actele existente la dosar nu rezultă că certitudine termenul de livrare contractuală şi termenul de 30 de zile prevăzut de părţi pentru restituirea preţului; O.G. nr. 18/1994 are dispoziţii imperative, părţile neputând prevedea prin contract alte clauze, contrare actului normativ în materie.
în al doilea rând, dispoziţiile art. 7 lit. a din Instrucţiunile B.N.R. nr. 1/15086/1995 sunt aplicabile numai valutei neîncasate, deci numai în cazul exporturilor de mărfuri.
Pe de altă parte, nu s-a făcut dovada existenţei unui proces pentru suma în litigiu între firma română şi cea grecească, iar organul de control nu a găsit de cuviinţă să stabilească un termen în care urma să înceapă procedura judiciară.
în al treilea rând, art. 6 alin. 2 din Instrucţiunile B.N.R. nr. 1/15086/1995 se referă la data intrării în vigoare a O.G. nr. 18/1994 (respectiv 28.01.1994).
Prin urmare, sunt neîntemeiate susţinerile recurentei, în sensul că de la data de 9.11.1995 ar trebui stabilite întârzierile.
Pe de altă parte, susţinerile recurentei, cuprinse în cererea de recurs, se regăsesc doar în notele scrise depuse la ultimul termen de judecată, nu şi în plângere, aşa cum era normal (fiind invocate motive legate de temeinicia şi legalitatea măsurilor dispuse prin procesul-verbal de contravenţie atacat).
