Se impune să se observe, la nivel de principiu, faptul că, atât în acţiune cât şi în calea de atac, recurenta-reclamantă încearcă o confuzie între normele aplicabile evaluării personalului didactic şi didactic auxiliar, norme cuprinse (pentru perioada avută în vedere) în Ordinul nr. 4595/2009, şi cele aplicabile evaluării directorilor şi directorilor adjuncţi din unităţile de învăţământ care se regăsesc în Ordinul nr. 4990/1998.
Ceea ce se discută în cauză este evaluarea reclamantei în funcţia de director al unei unităţi de învăţământ preşcolar, şi nu evaluarea acesteia în calitatea sa de personal didactic.
Potrivit art. 1 din OMEN nr. 4990/1998, evaluarea directorilor are la bază procedura de autoevaluare, cu avizarea fişei de către una dintre persoanele enunţate, printre care şi inspectorul şcolar general, pentru ca ulterior aceste fişe să fie analizate de Consiliul de Administraţie al I.S.J., care decide asupra punctajului final.
Aşadar, potrivit actului normativ aplicabil în cauză, Consiliul de Administraţie al I.S.J. este acela care stabileşte punctajul final, acesta determinând calificativul cuvenit.
Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 2393 din 31 octombrie 2012
Prin acțiunea înregistrată la 17.02.2011 reclamanta I.E. a chemat în judecată pe pârâții Inspectoratul Școlar Județean Argeș și B.G. pentru a se constata nulitatea deciziei nr. 13561 din 25.11.2010, a hotărârii nr. 67 din 23.11.2010, să se dispună reintegrarea în funcția de Director al Grădiniței cu Program Prelungit nr. 11 Pitești, cu plata drepturilor bănești indexate, majorate și reactualizate și a daunelor morale în cuantum de 50.000 lei.
în motivare s-a arătat că reclamanta a deținut, începând cu 16.04.2007, funcția de director al unității de învățământ, încheindu-se și un contract de management pe o durată de 4 ani.
în fiecare an școlar activitatea reclamantei a fost evaluată, iar ultima dintre aceste evaluări privește anul școlar 2009-2010, ea făcându-se însă cu încălcarea dispozițiilor legale și cu acordarea calificativului „nesatisfăcător”.
Nesocotirea dispozițiilor legale rezultă din faptul că, inițial, a primit un număr de 95 de puncte, apreciere realizată și de inspectorul școlar general G.B., pentru ca ulterior, cu depășirea perioadei de evaluare, respectiv la 30.11.2011, să i se comunice calificativul „nesatisfăcător” corespunzător celor 56 de puncte. Nu a avut loc o evaluare a activității manageriale, nu s-a ținut seama de contestația formulată și adresată autorității pârâte, nu s-a făcut o comunicare a Hotărârii nr. 67 din 23.11.2011 a I.S.J. Argeș, comunicare ce s-a făcut cu aproximativ 90 de zile după expirarea termenului legal.
în realitate, calificativul obținut era cel de „foarte bine”, nu a fost respectat dreptul la preaviz, dreptul la contestație, iar din punct de vedere cronologic eliberarea din funcția de direct s-a făcut anterior validării calificativului.
A mai arătat reclamanta și că i-a fost adus la cunoștință rezultatul evaluării după comunicarea deciziei de eliberare din funcție și acestea în cadrul perioadei în care se afla în concediu medical.
Prin încheierea din 23.06.2011, completul de litigii de muncă al Tribunalului Argeș a scos cauza de pe rol și a înaintat-o spre competentă soluționare completului de administrativ, reținându-se că aceasta este natura juridică a litigiului.
Pârâții au formulat întâmpinare, invocându-se lipsa legitimării procesuale pasive a persoanei fizice și s-au formulat apărări de fond. Prin concluziile din 13.02.2012 pârâții au susținut și lipsa procedurii prealabile.
Prin sentința civilă nr. 263/2012, Tribunalul Argeș a respins acțiunea, reținând că reclamanta a fost invitată de mai multe ori să participe la ședința consiliului de administrație în care se discuta calificativul pentru activitatea de manager, că este întemeiată aprecierea ca nesatisfăcătoare a activității sale față de deficiențele constatate în îndeplinirea indicatorilor de performanță profesională, iar nerespectarea termenului este consecința culpei sale.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, invocând motive încadrabile în dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041C.proc.civ., în susținerea cărora a arătat următoarele:
– instanța nu a analizat toate motivele de nulitate, nepronunțându-se asupra lipsei de competență a consiliului de administrație al I.S.J. Argeș în acordarea calificativului;
– procedura de evaluare a cadrelor didactice include interviul de evaluare, iar în cauză această procedură nu a fost respectată de către o comisie compusă din 3-9 membri care să realizeze efectiv o evaluare a activității manageriale;
– instanța nu reține faptul că, pentru perioada 2009-2010, reclamanta a primit calificativul „foarte bine” și numai după a doua evaluare, cel contestat;
– instanța nu a răspuns tuturor capetelor de cerere, neverificând legalitatea deciziei de eliberare din funcția de director și temeinicia pretențiilor la daune morale;
– decizia din 25.11.2010 a fost emisă în perioada în care reclamanta se afla în concediu medical și din punct de vedere cronologic este anterioară validării calificativului de „nesatisfăcător”;
– nu a fost realizată o evaluare efectivă și nu s-au respectat dispozițiile Ordinului nr. 4595/2009, așa cum nu s-a respectat nici dreptul la contestarea calificativului acordat, eliberarea din funcție făcându-se anterior comunicării acestei aprecieri;
– nu a fost respectat dreptul de preaviz, iar validarea punctajului final s-a făcut cu depășirea termenului legal pentru o astfel de operațiune.
Examinând criticile formulate se apreciază că ele sunt nefondate pentru cele ce se vor arăta mai jos.
Cu privire la excepțiile invocate în cauză și a căror analiză se impune a se face cu prioritate față de prevederile art. 137 C.proc.civ., se apreciază că, deși parțial incidente în cauză, nu pot constitui temei de soluționare al prezentei pricini.
în ceea ce privește excepția lipsei procedurii prealabile pentru nerespectarea dispozițiilor art. 6 din O.M.E.N. nr. 499/1998, deși este real că textul obligă la depunerea contestației la Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în termen de 5 zile lucrătoare, obligație pe care reclamanta nu a îndeplinit-o, nu se poate aplica sancțiunea respingerii ca inadmisibilă a criticii privind decizia de acordare a calificativului.
Aprecierea este determinată de faptul că, potrivit art. 109 alin. (3) C.proc.civ., neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât prin întâmpinare, așadar, în termenul la care se referă art. 1141din același act normativ.
Cum în cauză excepția a fost invocată cu depășirea acestui termen și chiar după încheierea dezbaterilor, se apreciază că excepția nu poate fi reținută.
Excepția lipsei de legitimare procesuală pasivă a pârâtului B.I.G. este neîntemeiată față de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora reclamantul, într-un litigiu de contencios administrativ, poate cere introducerea în cauză și a funcționarului pe care îl consideră vinovat de vătămarea dreptului său atunci când, prin acțiune, se solicită despăgubiri. Cum în cauză s-au formulat și astfel de pretenții, se apreciază că în raport de acestea B.I.G. are calitate procesuală pasivă.
în legătură cu neanalizarea tuturor motivelor de nulitate și nesoluționarea integrală a pretențiilor formulate se impune să se observe, pe de o parte, faptul că instanța este în drept să grupeze argumentele, nefiind obligată să răspundă fiecăruia dintre acestea, iar în cauză, respingând acțiunea, a apreciat competența Consiliului de Administrație al I.S.J. Argeș în acordarea calificativului. Pe de altă parte, nesoluționarea unor capete de cerere nu se poate constitui într-un motiv de recurs câtă vreme legiuitorul a înțeles să excludă din art. 304 pct. 7 C.proc.civ. minus petita și a recunoscut o altă cale procedurală de remediere a unei eventuale nepronunțări pe toate cererile.
Nu trebuie însă ignorat faptul că, respingând acțiunea, instanța a înțeles, în mod neîndoielnic, să respingă și cererea de daune morale.
în această ordine de idei, însă, se impune să se observe, la nivel de principiu, faptul că, atât în acțiune cât și în calea de atac, recurenta-reclamantă încearcă o confuzie între normele aplicabile evaluării personalului didactic și didactic auxiliar, norme cuprinse (pentru perioada avută în vedere) în Ordinul nr. 4595/2009 și cele aplicabile evaluării directorilor și directorilor adjuncți din unitățile de învățământ care se regăsesc în Ordinul nr. 4990/1998.
Ceea ce se discută în cauză este evaluarea reclamantei în funcția de director al unei unități de învățământ preșcolar, și nu evaluarea acesteia în calitatea sa de personal didactic.
Potrivit art. 1 din OMEN nr. 4990/1998, evaluarea directorilor are la bază procedura de autoevaluare, cu avizarea fișei de către una dintre persoanele enunțate, printre care și inspectorul școlar general, pentru ca ulterior aceste fișe să fie analizate de Consiliul de Administrație al I.S.J., care decide asupra punctajului final.
Așadar, potrivit actului normativ aplicabil în cauză, Consiliul de Administrație al I.S.J. este acela care stabilește punctajul final, acesta determinând calificativul cuvenit, apreciere în raport de care se reține că este nefondată critica.
Pentru considerentele de mai sus nu pot fi primite nici celelalte critici, ce-și au temeiul în ordinul de evaluare a personalului didactic, și nu a directorilor.
în cauză nu au existat pentru reclamantă două evaluări aferente perioadei 2009-2010. Așa cum s-a arătat mai sus, evaluarea debutează cu o fișă de autoevaluare pe care reclamanta a completat-o, acordându-și un punctaj ce atrăgea calificativul „foarte bine”, fișă ce a fost avizată, doar potrivit acelorași dispoziții normative, de inspectorul școlar general.
Evaluarea propriu-zisă s-a făcut însă ulterior, în ședința Consiliului de Administrație din 23.11.2010, și ea a fost finalizată prin adoptarea Hotărârii nr. 67 din această dată.
Este real că procedura de evaluare anuală nu s-a făcut imediat după încheierea anului școlar, însă, pe de o parte, că OMEN nr. 4990/1998 nu prevede un termen, iar pe de altă parte urmează să se observe, așa după cum a reținut și tribunalul, că această întârziere nu poate fi imputată pârâților. Reclamanta a fost invitată la o evaluare pentru data de 31.08.2010, ora 15:00, invitație pe care a primit-o, de vreme ce a comunicat către I.S.J. Argeș adeverința medicală, ajungându-se la amânarea acestei analize.
La 28.09.2010 i-a fost înmânată o nouă invitație pentru data de 30.09.2010, ora 10:00, iar pe 29.09.2010 a comunicat un bilet de internare, justificându-și astfel absența.
O ultimă invitație i-a fost înmânată la 22.11.2010 pentru data de 23.11.2010, ora 9:00, dată la care s-a și ținut ședința și s-a acordat punctajul pentru evaluarea reclamantei în funcția de director.
Se pretinde că nu s-a ținut seama de această dată, de biletul de trimitere depus în copie, document însă nedatat și care nu dovedește imposibilitatea de prezentare. în ceea ce privește certificatul medical, urmează să se observe că el a fost acordat la 26.11.2010 pentru perioada 23.11.2010 – 30.11.2010, iar reclamanta a informat pe pârâtul I.S.J. Argeș cu privire la starea sa de sănătate la 23.11.2010, printr-o cerere comunicată acestuia prin fax la ora 15:29.
în aceste condiții, se apreciază că nu se poate imputa autorității de învățământ nerespectarea drepturilor reclamantei.
De altfel, contestarea calificativului, așa cum s-a arătat răspunzându-se la excepția de inadmisibilitate, s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor OMEN nr. 4990/1998, printr-o cerere înaintată către I.S.J. Argeș la 2.12.2010, deși, prin comunicarea făcută la 25.11.2010, pârâtul a citat dispoziția legală referitoare la recursul grațios.
O astfel de contestație, adresată unui organ fără atribuții jurisdicționale, nu este de natură să producă consecințe juridice asupra contractului de management educațional. Faptul că s-a emis și decizia de eliberare din funcție a reclamantei, consecința calificativului de „nesatisfăcător”, nu constituie o încălcare a dreptului la apărare al acesteia, întrucât, în măsura în care s-ar fi dovedit temeinicia pretențiilor sale, anularea calificativului producea efecte și asupra actelor subsecvente acesteia.
De altfel, momentele la care s-au făcut comunicările nu constituie aspecte de natură să influențeze legalitatea actelor, legalitate ce se determină în raport de respectarea sau nu a dispozițiilor normative la data emiterii lor, și nu la cea a comunicării.
Dincolo de acest aspect se reține și faptul că numerele de înregistrare a celor două acte comunicate nu sunt de natură să dovedească faptul că s-a emis mai întâi Decizia nr. 13561 din 25.11.2010 și apoi Hotărârea nr. 67 din 23.11.2010, ele putând fii consecința menționării în registre de corespondență cu regim diferit.
Din înscrisurile existente la dosar rezultă, așa cum s-a arătat, că s-a acordat mai întâi calificativul de „nesatisfăcător” (la 23.11.2010) și apoi s-a emis decizia de eliberare din funcția de director (la 25.11.2010). Această din urmă decizie este consecința contractului de management educațional în care s-a menționat drept clauză de încetare a convenției părților acordarea calificativului „nesatisfăcător”. A avut loc, așadar, o încetare de drept a raporturilor contractuale.
Lipsa preavizului, invocată drept motiv de nelegalitate a deciziei de eliberare din funcție, nu poate primi o astfel de semnificație. Aceasta pentru că, de principiu, absența unui astfel de act nu are efecte cu privire la legalitatea deciziei de eliberare din funcție, ci ar putea să producă consecințe în plan patrimonial.
Așadar, dacă preavizul este obligatoriu, partea care nu a beneficiat de el poate să ceară despăgubiri constând în contravaloarea drepturilor salariale cuvenite pentru acest răstimp, însă nu poate invoca absența pentru anularea deciziei.
în cauză, un astfel de preaviz nu era însă obligatoriu, pe de o parte pentru că din contractul părților rezultă că numai renunțarea managerului la contract trebuie să se facă cu respectarea termenului de preaviz pentru funcțiile de conducere, iar pe de altă parte, întrucât încetarea contractului s-a făcut de drept, ca efect al acordării calificativului de „nesatisfăcător”.
Pentru toate aceste considerente se apreciază că este nefondat recursul formulat și, în baza art. 312 alin. (1) C.proc.civ., urmează a fi respins.
Pentru aceste motive, Curtea a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta I.E. împotriva sentinței nr. 263 din 15.02.2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, Complet specializat de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 1108/109/2011, intimați fiind pârâții Inspectoratul Școlar Județean Argeș și B.G.
(Judecător dr. Gabriela Chiorniță)
