R O M Â N I A
JUDECĂTORIA TÂRGU BUJOR
JUD. GALAŢI
SENTINŢA PENALĂ NR. 48
ŞEDINŢA PUBLICĂ din 10.02.2010
Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea cauzei penale privind pe inculpaţii T.M şi M
.P şi pe parte vătămată S.C.P S.R.L.G având ca obiect abuzul de încredere (art. 213 C.p.)
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 04.02.2010 care s-au consemnat în
încheierea din aceeaşi zi, când instanţa pentru ca apărătorul părţii vătămate să depună la dosar
concluzii scrise, a amânat pronunţarea cauzei la data de 10.02.2010.
I N S T A N Ţ A
Asupra cauzei penale de faţă:
La data de 28.11.2005 partea vătămată SC P SRL reprezentată prin B I a formulat plângere
penală împotriva făptuitorilor T M , administrator al SC H B şi M P , magaziner la aceeaşi societate
pentru faptul că în luna noiembrie 2005 cei doi au vândut cantitatea de 200 tone grâu asupra cărora se
instituise sechestru şi a solicitat efectuarea de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de
art.244 Cod penal.
Prin rezoluţia nr.1618/P/2005 Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor a confirmat
propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de făptuitorii T M şi M P pentru săvârşirea infracţiunilor
prevăzute de art.244 şi art.213 Cod penal, iar dosarul a fost înaintat Judecătoriei Tg. Bujor, instanţă
competentă în soluţionarea cauzei .
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. Bujor sub nr.1050/2007.
La data de 14.11.2005 partea vătămată SC P SRL, prin reprezenta B I a formulat plângere
împotriva SA H B , reprezentată prin T M solicitând efectuarea de cercetări sub aspectul săvârşirii
infracţiunii prevăzute de art.214 Cod penal.
Prin rezoluţia nr.1562/P/2005 Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor a confirmat
propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de făptuitorul T. M pentru săvârşirea infracţiunilor
prevăzute de art.214 şi 213 Cod penal iar cauza a fost trimisă spre soluţionare Judecătoriei Tg. Bujor,
fiind înregistrată sub nr.1051/2006.
Având în vedere strânsa legătură dintre cele două cauze şi pentru o mai bună înfăptuire a
actului de justiţie, instanţa a dispus conexarea dosarelor, cauza fiind judecată sub nr. unic de dosar
1072/316/2006.
Prin sentinţa penală nr. 159/07.05.2008, Judecătoria Tg. Bujor a achitat inculpaţii T M şi M P
C pentru săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 C.P., în baza disp.art.11
pct.2 lit. a în referire la art.10 lit. b Cod procedură penală. Conform art.346 alin.4 Cod procedură penală
instanţa nu a soluţionat acţiunea civilă. In baza disp.art.193 alin.5 Cod procedură penală a fost obligată
partea vătămată SC P SRL, – prin administrator B I să plătească fiecărui inculpat câte 700 lei cu titlu
de cheltuieli judiciare. În baza disp.art.192 pct.1 lit. a Cod procedură penală a obligat pe partea
vătămată prin administrator la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 350 lei.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat recurs partea vătămată S.C. P S.R.L.
Tribunalul Galaţi, prin Decizia penală nr. 491/R/09.12.2008, a admis recursul, a casat sentinţa
recurată şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare către Judecătoria Tg. Bujor, stabilind în sarcina
instanţei de rejudecare, potrivit dispoziţiilor art. 385, indice 18, C.P.P., să analizeze probele cu înscrisuri
administrate, să administreze probele pe care le va considera pertinente, concludente şi utile cauzei,
dacă necesitatea administrării lor va rezulta din interpretarea probelor deja administrate, să elucideze
cauza sub toate aspectele, pe baza probelor administrate, să stabilească succesiunea corectă a
raporturilor juridice existente între părţile din cauză şi între acestea şi terţi şi, în funcţie de situaţia de
fapt, să încadreze juridic faptele şi să dea soluţia temeinică şi legală.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. unic de dosar 1273/316/2009.
Au fost administrate proba cu acte, din partea inculpaţilor şi părţii vătămate şi au fost audiaţi
martori, la propunerea părţii vătămate. Reprezentantul Parchetului a solicitat şi efectuarea unei expertize
contabile în cauză, la care părţile s-au opus, iar faţă de această opoziţie, instanţa a respins această
cerere.Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:
Inculpaţii T M şi M P C sunt administratorul, respectiv magazinerul S.C. H S.R.L. G
La data de 12.01.2004, între societatea inculpaţilor şi societatea parte vătămată S.C. P S.R.L.
Galaţi s-a încheiat Contractul de prestări servicii nr. 3 (filele 151 – 155 din dosarul nr. 1072/316/2006).
Obiectul acestui contract era executarea de către S.C. P S.R.L. a lucrărilor agricole mecanizate de arat
şi discuit. Conform art. 9 din contract, părţile au convenit instituirea unui gaj de prim rang asupra
culturilor înfiinţate, contractul de garanţie mobiliară nr. 168/09.11.2004 aflându-se la filele 156 – 159 din
dosarul nr. 1072/316/2006, fiind stipulat că debitul urma să fie achitat din recolta care urma să fie
obţinută de pe culturile de rapiţă (114 ha), orzoaică (81 ha) şi grâu (176 ha). Potrivit art. 7 din contractul
de garanţie, dreptul de proprietate asupra produselor agricole obţinute de pe aceste suprafeţe se
transmitea către societatea parte vătămată de plin drept şi fără nicio altă formalitate, la momentul
recoltării acestora, astfel încât înstrăinarea ulterioară a acestora întrunea elementele constitutive ale
infracţiunii de abuz de încredere.
La data de 15.07.2005, între societatea parte vătămată şi S.C. H S.R.L., se încheie procesul
verbal de custodie a cantităţii de 264 tone grâu, care urma să rămână în custodia S.C. H S.R.L., până
la valorificarea acestei cantităţi de grâu de către partea vătămată.
Drept urmare, instanţa apreciază că din punct de vedere formal, obligaţiile asumate de părţi prin
primul contract, nr. 3/2004, respectiv transferul dreptului de proprietate, care se transmitea către
societatea parte vătămată de plin drept şi fără nicio altă formalitate, la momentul recoltării acestora, dar
şi predarea bunului, s-a efectuat la data de 15.07.2005.
Din acest moment, S.C. H S.R.L. nu a mai avut decât calitatea de detentor precar asupra
cantităţii de grâu aflată în custodie, iar orice fel de înstrăinare sau dispunere de aceste bunuri, întrunea
elementele constitutive ale infracţiunii de abuz de încredere. Instanţa reţine că nu este vorba de
garanţia rezultată din contractul de garanţie mobiliară, care s-a stins prin dare în plată, în sensul că în
loc de bani s-a dat grâu din recolta anului 2004, iar procesul verbal de custodie din 15.07.2005 a
confirmat acest lucru.
De la data de 15.07.2005, inculpaţii, în calitate de administrator şi gestionar, au dobândit o
obligaţie de care erau ţinuţi personal, respectiv aceea de a elibera bunul deţinut în custodie numai la
cererea proprietarului S.C. P S.R.L., iar dovada eliberării grâului aflat în custodie către proprietar nu este
făcută. Dimpotrivă, din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, dar şi din declaraţiile inculpaţilor, rezultă
că o parte din grâul din magazie, aflat în custodie, s-a eliberat cantitatea de 40 tone, rămânând de
restituit 224 tone de grâu.
Părţile au respectat iniţial această înţelegere, ca drept dovadă, societăţii parte vătămată i s-a
permis, după ce a lăsat grâul în magazia societăţii inculpaţilor, să se prezinte şi să ia un set de probe,
necesare valorificării grâului, astfel după cum a fost înţelegerea, iar cei doi inculpaţi nu au avut nimic de
obiectat (declaraţie martor P D ).
Cel de al doilea contract, s-a încheiat între S.C. H S.R.L. aparţinând inculpaţilor şi S.C. E
S.R.L., contractul primind numărul 22/24.06.2005 (filele 160 – 161). La încheierea contractului a semnat
acelaşi B.I administrator şi al S.C. P S.R.L. Obiectul contractului l-a constituit recoltarea suprafeţei de
1000 ha, pe raza comunei B , jud. Galaţi.
La data de 27.06.2005, printr-un contract de cesiune, S.C. E S.R.L. Galaţi cedează drepturile
care îi reveneau din acest al doilea contract încheiat cu S.C. H S.R.L. (nr. 22/2005), în favoarea S.C. H
S.R.L. În acest mod, deşi acest al doilea contract a fost încheiat cu o altă societate, executarea
obligaţiilor s-au efectuat tot între cele două societăţi iniţiale, respectiv S.C. H S.R.L. şi S.C. P S.R.L.
Acesta este motivul pentru care inculpaţii prin apărările formulate, arată că în situaţia în care au
executat o parte din datorie, imputaţia urmează să se efectueze potrivit principiilor C.C., respectiv
asupra celei mai vechi. De asemenea, se recunoaşte că nu sunt acoperite ambele contracte, însă se
susţine că obligaţia din primul contract a fost executată în totalitate.
Instanţa reţine că toate avizele existente, în baza cărora părţile demonstrează modul în care s-
au executat obligaţiile contractuale, existente la dosar sunt eliberate după încheierea celui de-al doilea
contract, nr. 22/2005, iar toate vizează ca şi cumpărător pe partea vătămată S.C. P S.R.L. Această
împrejurare nu poate fi însă de natură a duce la concluzia că toate avizele depuse ar privi îndeplinirea
contractului din 2004, deoarece, aşa cum s-a reţinut, acesta s-a executat definitiv la data de
15.07.2005. mai mult decât atât, se observă că toate avizele depuse au ca date ulterioare momentului
încheierii procesului verbal de custodie din 15.07.2005, dar şi datei încheierii celui de-al doilea contract,
din data de 27.06.2005, primul aviz fiind din data de 27.07.2005, iar pe niciunul nu se specifică faptul că
grâul livrat ar fi cel din custodie.
În ceea ce priveşte imputaţia celor două datorii, invocată de apărarea inculpaţilor, aceasta nu
poate fi reţinută, deoarece imputaţia presupune existenţa concomitentă a două obligaţii, iar nu ca una să
fi fost deja executată, iar aşa cum s-a reţinut, prima obligaţie, rezultată din contractul nr. 3/2004 s-a
executat la data de 15.07.2005, fapt care făcea imposibilă compensarea eventualelor plăţi efectuate, în
contul acestei datorii.
La data de 22.11.2005, judecătoresc P Ş a consemnat în procesul verbal încheiat
(fila 149 – 150), un prim refuz al inculpaţilor de a preda grâul, dar şi de face dovada că grâul existent la
acel moment în magazie nu este cel lăsat în custodie.
În ziua următoare, printr-un alt proces verbal încheiat de acelaşi judecătoresc,
respectiv la data de 23.11.2005, s-a constatat că grâul existent cu o zi înainte nu mai exista, la
momentul încheierii procesului verbal fiind încărcat autocamionul VS 02 RID, fără a se cunoaşte
destinaţia. Inculpatul M P C a refuzat cu această ocazie să predea procesul verbal de custodie şi să
dea declaraţii.
Faţă de această situaţie, instanţa nu poate decât să reţină reaua credinţă a celor doi inculpaţi
care au acţionat cu vădită intenţie în scopul prejudicierii părţii vătămate. Din punct de vedere al dreptului
penal, fapta celor doi inculpaţi de a refuza să restituie cantitatea de grâu aflată în custodie, potrivit
procesului verbal de custodie din 15.07.2005, dar şi dispunerea de această cantitate de grâu pe nedrept,
întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz de încredere, prevăzută şi pedepsită de art.
213., al. 1., Cod penal.
Inculpaţii audiaţi la prima judecată a fondului nu au recunoscut fapta comisă.
La individualizarea pedepsei care urmează să se aplice fiecăruia dintre cei doi inculpaţi, instanţa
va avea în vedere dispoziţiile art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă fixate de lege pentru
infracţiunea săvârşită, gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpaţilor şi de
împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Faţă de criteriile enumerate, instanţa va dispune condamnarea inculpaţilor, la pedeapsa
închisorii de trei luni fiecare, pentru săvârşirea infracţiunii de infracţiunii de abuz de încredere, prevăzută
de art. 213, al. 1, Cod penal.
În temeiul art. 71 raportat la art. 64 alin. 1 lit. a) teza II şi lit. b) Cod penal, interzice ambilor
În temeiul art. 71 raportat la art. 64 alin. 1 lit. a) teza II şi lit. b) Cod penal, interzice ambilor
inculpaţi, pe perioada executării pedepsei aplicate, următoarele drepturi : dreptul de a fi ales în
autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul
autorităţii de stat.
În ceea ce priveşte modalitatea de a pedepsei aplicate, instanţa apreciază că scopul
pedepsei, potrivit art. 52 Cod penal, poate fi atins prin aplicarea dispoziţiilor art. 81 şi următoarele Cod
penal , urmând ca în acest sens să dispună suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe un
termen de încercare de doi ani şi trei luni, stabilit conform art. 82 alin. 1 Cod penal.
În temeiul art. 359 Cod procedură penală, atrage atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor
În temeiul art. 359 Cod procedură penală, atrage atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor
prevăzute de art. 83 şi 84 Cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării
condiţionate a executării pedepsei.
În temeiul art. 71 alin. 5, suspendă executarea pedepselor accesorii aplicate în cauză, pe durata
În temeiul art. 71 alin. 5, suspendă executarea pedepselor accesorii aplicate în cauză, pe durata
suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.
suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.
Pe latura civilă, instanţa reţine că partea vătămată S.C. P i S.R.L. s-a constituit parte civilă
împotriva inculpaţilor cu suma de 226.576 lei, reprezentând contravaloarea grâului înstrăinat de cei doi
inculpaţi.
La fila 191 din dosarul nr. 1072/316/2006, există cererea de constituire a acestei societăţi ca
parte civilă cu suma menţionată, avându-se în vedere un preţ al grâului de 0,85 lei pe kg., fără TVA. În
dovedirea preţului, au fost depuse adresele emise de S.A. A T din 07.04.2008 (fila 193) şi de S.C. A
S.R.L. F , în care se arată că preţul de livrare a grâului, practicat de cele două societăţi este de 0,86
lei/kg., fără TVA, respectiv 0,85 lei/kg, fără TVA. Drept urmare, societatea parte vătămată, constituită
parte civilă, a procedat la calcularea prejudiciului, având în vedere cel mai mic preţ existent pe piaţă,
motiv pentru care instanţa apreciază cererea acesteia ca fiind întemeiată, iar pe latură civilă va obliga
cei doi inculpaţi să plătească părţii vătămate S.C. P. S.R.L, suma de 226.576 lei, în solidar, deoarece,
din punct de vedere al dreptului civil, este vorba de o răspundere delictuală, care atrage răspunderea
solidară, potrivit art. 1003 Cod civil.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 500 de lei
fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
În temeiul art. 213 al. 1 C.P, condamnă pe inculpatul T.M şi pe inculpatul M.P.C la pedeapsa
închisorii de câte 3 luni fiecare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere.
inculpaţi, pe perioada executării pedepsei aplicate, următoarele drepturi: dreptul de a fi ales în autorităţile
publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
În temeiul art. 81 Cod penal, suspendă condiţionat executarea pedepsei, pe un termen de
încercare de doi ani şi trei luni, stabilit conform art. 82 alin. 1 Cod penal.
prevăzute de art. 83 şi 84 Cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiţionate
a executării pedepsei.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, obligă inculpaţii la plata sumei de 500 de lei
Obligă inculpaţii T M şi M P C , să plătească în solidar suma de 226.576 lei, reprezentând
contravaloarea grâului înstrăinat, în favoarea părţii vătămate S.C. P S.R.L.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la pronunţare pentru Ministerul Public şi de la
comunicare pentru inculpaţii T M şi M P C şi partea vătămată S.C. P S.R.L.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10.02.2010.
Preşedinte, Grefier,
N.N./C.D.
3 ex./15.02.2010
