Pentru existenţa infracţiunii de abuz de încredere este necesar ca buhul ce face obiectul însuşirii, al dispunerii pe nedrept sau al refuzului de restituire să fie deţinut de o persoană fizică în această calitate, iar nu de către o societate comercială, în urma înţelegerii intervenite iniţial între părţi.
Secţia Penală, decizia nr. 1149 din 30 aprilie 1998.
Prin sentinţa penală nr. 212 din 17 februarie 1997 a Judecătoriei Bistriţa, inculpata S.A. a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere prevăzută de art. 213 C. pen.
S-a reţinut că, la începutul anului 1995, inculpata şi partea vătămată T.O. au convenit să se asocieze pentru a desfăşura activităţi comerciale comune. în acest scop partea vătămată a contribuit cu suma de 1.500.000 lei la crearea unui fond de rulaj comun.
în urma unor neînţelegeri, activitatea în comun a încetat, însă inculpata, cu toate insistenţele repetate ale părţii vătămate a refuzat să-i restituie suma cu care aceasta contribuise la formarea fondului de rulaj.
împotriva sentinţei inculpata a declarat recurs, acesta fiind respins prin decizia penală nr. 75 din 30 iunie 1997 a Tribunalului Bistriţa Năsăud.
Declarând recurs în anulare, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a susţinut că fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii
de abuz de încredere.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art. 213 alin. 1 C. pen., infracţiunea de abuz de în credere constă în însuşirea unui bun mobil al altuia, deţinut cu orice titlu, sau în dispunerea de acest bun pe nedrept, ori în refuzul de a-l restitui.
Suma de 1.500.000 lei, însă, reprezintă aportul părţii vătămate la fondul de rulaj al societăţii comerciale, înregistrate ca atare în evidenţele acesteia, potrivit înţelegeri iniţiale aşa încât, nefiind vorba de deţinerea bunului respectiv de către inculpată, ca persoană fizică ci de deţinerea lui de societatea comercială, pe baza convenţiei dintre părţi, fapta nu constituie infracţiune, iar restituirea sumei poate fi obţinută doar pe calea unui proces civil.
Ca urmare, recursul în anulare a fost admis şi, casându-se hotărârile, s-a dispus achitarea inculpatei în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b C.proc.pen.
